Fel de fel

[Ghita Potra]

Sărbători fericite si sa iti relatez una de pe aici. Să vezi si tu ce e in "state", unde zici că nu îti place, cu toate ca ai un nepot aici si mai are sucursala si Călin, fiul tău. Fii atent! De criză, de dor ?i de fitze mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la ?ară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare ?i nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.
După ce mi-am ascu?it cu?itele pe gresia de la baie ?i am procurat doi balo?i de paie, decorativi, uita?i de un vecin în fa?a casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anun? pe internet că doresc să achizi?ionez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele ?i, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mul?i! Eu cred că to?i nebunii au fugit din lume ?i s-au ascuns pe internet! Dar divaghez!
Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă ?tiu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curio?i că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele ?i m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care ?i ultimele rămă?i?e de simpatie, toleran?ă ?i în?elegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. Cum să omori un animal ?i să-l manînci, a?a, ca un barbar? Eh, cînd am văzut eu că ă?tia sunt gata să sune la PETA, am început să le descriu în amănunt opera?iunile specifice, insistînd pe sec?ionarea carotidei ?i colectarea sîngelui într-un lighean, de preferin?ă cu smal?ul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui ?i mai ales a borîndăului. N-am ?tiut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu ?tiu nici în române?te, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai sim?itori, a?a, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim ?oriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, ?i tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu pu?ină sare.
Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind con?tient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta aten?ie nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, ?i scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltabo?ului. ?ti?i, bănuiesc – le-am zis eu degajat –, că pentru caltabo? se folose?te intestinul gros, spălat facultativ ?i opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, ?i am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger ?i de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză ?i stă toată ziua cu că?tile pe urechi, dar se alătură oricărui grup ?i dă din cap aprobator la orice discu?ie.
Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrna?i, grătare ?i sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem ?i o oală de jumări, a?a, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii. Eu zic că au scăpat ieftin totu?i, pentru că dacă m-a? fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii ?i parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital.
Sărbători fericite!

[Ghita Potra]

Obiceiuri de Ignat
Sarbatoarea din 20 decembrie, inchinata Sfantului Ignatie al Antiohiei, este cunoscuta in popor sub denumirea de Ignatul porcilor sau Inatoarea. Se crede ca in noaptea de Ignat porcii viseaza ca vor fi taiati. De acum incolo nu se mai ingrasa, nu mai pun carne pe ei si nu mai mananca, pentru ca si-au visat taierea. Singura activitate permisa in aceasta zi era taierea porcului. Femeile insarcinate, de teama de a nu naste copii cu infirmitati, respectau cu strictete interdictia de a lucra. Persoanele care lucrau in aceasta zi, erau pedepsite de cea care patrona ziua: Inatoarea - o femeie batrana, lacoma si urata. Potrivit credintei din popor, ea le ispiteste pe femei sa lucreze, dupa care le opareste.
Prin multe parti porcii sunt taiati in aceasta zi. O credinta musceleana ne indeamna: "Chiar de n-ai taia un porc, taie cel putin o pasere: gaina, rata, gasca; ori inteapa creasta la o gaina neagra ca sa dea sangele, ca asa e bine: sa vezi sange in ziua de Ignat, ca numai atunci vei fi ferit de boale".
La taierea porcului nu trebuie sa stea nimeni prin apropiere, dintre cei care sunt milosi din fire, caci se crede ca porcul moare cu mare greutate, iar carnea unui asemenea porc nu va mai fi buna. Cel ce taie porcul, nu trebuie sa stranga din dinti, ca sa nu iasa carnea porcului tare si sa fiarba cu greutate.
Exista si obiceiul ca porcul taiat sa fie incalecat. Ion Creanga marturiseste in "Amintiri din copilarie”: "La Craciun, cand taia tata porcul, si-l parlia, si-l oparia, si-l invalia iute cu paie, de-l inadusii, ca sa se poata rade mai frumos, eu incalecam pe porc deasupra paielor si faceam un chef de mii de lei".
Tudor Pamfile mentioneaza ca "Prin unele parti se crede ca daca se da copiilor cari se scapa, noaptea in pat cu udul, sa manance coada porcului si vor scapa de aceasta slabiciune”.
In credinta populara, diferite organe sau parti din carnea porcului taiat sunt utilizate ca remedii in tratarea unor boli ale oamenilor si animalelor:
- Untura de la porcul negru e buna pentru sanatatea oilor.
- O bucata din untura de porc negru era dusa la biserica de Boboteaza, pentru a fi sfintita. Cu aceasta se ungeau cei care aveau dureri de picioare ori junghiuri.
- Sangele porcului, amestecat cu mei si lasat sa se usuce, era folosit pentru a-i afuma pe copiii care se speriau sau aveau guturai.
- Cu parul de porc se afumau copiii atunci cand erau deochiati.
Gospodarii cred ca pot cunoaste daca in viitor nevestele lor vor naste fete ori baieti, dupa cum se arata o bucata de carne asezata in osanza. Daca in inima porcului se va gasi mult sange inchegat, aceasta era semn ca stapanul va avea noroc de multi bani.
Splina porcului este cea care descopera durata iernii: daca splina este groasa in capat, e semn ca vom avea o iarna grea, cu multa zapada, insa, daca este subtire, arata ca va fi iarna saraca in omat, iar anul nou nu va fi imbelsugat.

Adrian Cocosila

[Ghita Potra]

Un tanar student cauta un loc de sezut intr-o sala din Biblioteca Universitara.
Vede un loc liber si o intreaba in soapta pe fata care sedea pe locul invecinat:
"Aveti ceva impotriva, daca ma asez alaturi de dv. ?"
Fata ii raspunde rastit si in gura mare:
"N-am niciun chef sa-mi petrec noaptea cu tine!!!".
O gramada de priviri ale celor din biblioteca il strapung mustratoare pe bietul tanar.
Acesta se retrage jenat si se aseaza la o alta masa, unde tocmai se eliberase un loc.
Peste vreo doua minute fata se ridica si se indeapta linistita spre masa lui.
I se adreseaza, zambind, cu voce scazuta:
"Eu studiez psihologia si stiu cam cum gandesc barbatii. Banuiesc ca te-ai simtit jenat. Nu-i asa?"
Flacaul ii raspunde, de data asta el, in gura mare:
"Cuuum, vrei 200 de dolari pentru o singura noapte ?! Asta-i prea de oaie !!!..."
... si toata lumea din biblioteca se uita incremenita la fata. In timpul asta baiatul ii spune la ureche:
"Eu studiez drepul si am invatat, cum sa procedez, ca o persoana sa se simta culpabila."

[Ghita Potra]

CÂINELE CREDINTA
Incredibil !
Acesta este 'Credinta' Este un câine nascut în Ajunul Craciunului anului 2002. S-a nascut cu 3 picioare - 2 sanatoase cele de la spate si unul din fata anormal, care a trebuit amputat. Desigur nu putea sa mearga când a fost fatat. Oricum mama lui l-a parasit.
Primul sau stapân nu a crezut ca poate supravietui si de aceea s-a gândit ca ar fi mai bine sa-l "adoarma". Insa noul stapân, Jude Stringfellow, la întâlnit si a dorit sa aiba grija de el. Ea a fost hotarâta sa antreneze acest câine si ss-l învete sa mearga singur.
De aceea l-a botezat CREDINTA

Pentru început ea a pus câinele "Credinta" pe o placa de surfing pentru a-l obisnui cu miscarea.
Mai târziu ea a folosit unt de cocos pe o lingura scobita, ca momeala ca recompensa pentru ca el sa stea vertical (pe picioarele din spate) si sa topaie în jurul ei.În acelasi timp, alt câine din casa îl ajuta si-l încuraja de asemenea sa mearga. În mod uimitor, dupa numai 6 luni, ca o minune, Credinta a învatat sa stea în echilibru pe picioarele din spate si prin sarituri sa mearga. Dupa un alt antrenament în zapada, el a învatat sa mearga -pasind ca o fiinta umana.
Lui Credinta îi place acum sa se plimbe. Oriunde se duce, atrage toti oamenii în jurul sau. Acum a devenit faimos pe scena internationala. A aparut în stiri de presa si în programe TV. A fost tiparita si o carte despre el, numita " Cu putina Credinta" si se considera ca o sa apara în unul din filmele Harry Potter.

[IonPop]

...si a devenit renumit fiindca i s-a facut reclama in timp ce alti caini asemanatori exista, dar nu stie nimeni despre ei.

Chiar pe pagina Wikipedia despre acel caine am citit ca mai exista unul la fel...

http://en.wikipedia.org/wiki/Faith_(dog)

Si ma indoiesc ca nu mai exista multi alti caini care pot merge dar nu au patru picioare...

[Ghita Potra]

cum-se-mai-sparg-apartamente-in-bucuresti
Prietenul Mirel, bomboana de om, tata de familie si apropritar de apartament in Drumul Taberei, realizeaza ca a muncit destul si ca e cazul sa-si ia o vacanta.
Isi anunta familia, se hotarasc si la o locatie in frumoasa, insorita si inmaslinita Grecie, isi fac bagajele si pleaca.
Petrec o frumoasa vacanta de 10 zile / 9 nopti intr-un frumos hotel de 4 stele si se intorc in frumoasa noastra tara, la frumoasa lor casa. Intra in bloc, urca frumoasele trepte si cand sa bage cheia in usa… isi dau seama ca nu sunt pe palierul lor. Urca un etaj. Tot nu era bine. Coboara doua etaje. Tot nu era bine. Adica era bine, scara era cea potrivita, recunosteau usile vecinilor numai ca la ei… era alt film.
Iese Marian, unul dintre vecinii de palier, si-i intampina cu:
- Mirele, esti dator cu niste beri, mi-au spart capul aia ai tai! Ia cheile!
- Care ai mei?! Ce chei?!
Si se pun pe discutat si pe povestit. Marian mandru nevoie-mare c-a fost vecin bun, Mirel al nostru… cu lacrimi in ochi.
Ce se intamplase?
La doua zile dupa ce Mirel si-a dus frumoasa familie in frumoasa Grecie, Marian a auzit galagie pe palier. Cand a deschis usa s-a trezit in fata cu o echipa de 3 muncitori. Unul batea la usa lui Mirel in timp ce ceilalti doi tineau in brate o frumusete de usa metalica ambalata in plastic.
- Ce vreti, bai baieti?
- Pai cautam familia <undisclosed>, ca avem de montat o usa.
- Pai le-o montati in Grecia, daca vreti, ca-s in vacanta!
- Pai domnu’ a cumparat usa si a primit montaj gratuit. Dar daca nu i-o montam azi sau maine pierde montajul si are de platit 200 de euro manopera.
A stat Marian putin, s-a gandit si-apoi si-a zis ca parca n-o durea sa ajute si el putin.
- Pai bine. Si ce aveti nevoie?
- De curent pentru bormasina si de intelegere, c-o sa facem galagie.
- Fie!
Si s-au pus baietii pe treaba, au demolat usa veche, au scos tocul, si au dus molozul la masina. Marian chiar a apreciat cum au strans ei totul frumos si-au dus molozul in saci, la masina lor pe care scria “Usi si ferestre / montaj si piese”.
Apoi baietii au montat tocul noii usi, la boloboc, si-au si tencuit-o. Au spus ca nu intra si datul cu vinarom in pret, au montat usa in pozitie si l-au chemat pe Marian la proba. Marian a incercat fiecare incuietoare in parte, a trantit usa de mai multe ori, a verificat suruburile… totul era bine.
A semnat pentru receptia lucrarii si a luat cheile de la baieti, dar nu inainte sa le dea si lor de-o bere. Hai, chiar doua, ca doar avea sa recupereze banii de la Mirel.
Revenim acum la momentul in care Mirel tocmai primea cheile de la Marian… a bagat cheile in noua usa, usa s-a descuiat, si a intrat.
Casa era vraiste. Dupa ce s-au mai calmat au vazut ca hotii furasera pana si plita si cuptorul, amandoua incastrabile. Sa nu mai vorbim de electronice sau de cele cateva bijuterii…
In fapt, hotii luasera, in afara de haine si mobila, totul.
Mirel i-a facut plangere lui Marian pentru complicitate. Pana la urma i-au zis pana si politistii ca Marian, vecinul cel saritor, nu e complice… e doar prost.
Dar asta nu l-a incalzit pe Mirel al nostru cu nimic.
Ca sa nu mai spunem ca, pe deasupra, a trebuit sa-si cumpere si o alta usa, ca doar nu era sa stea cu aia montata de hoti!

[Ghita Potra]

Exces de sinceritate...!!! - Apoi, dragă Mărioară, Am tot stat şi m-am gândit: Io, duminică, pe sară, Vin cu tata în peţit! - Înainte de-a mă cere, Musai, dragu' meu, să-ţi zic Că nu-s fată, mi-s muiere... Nu vreu rostu' să ţi-l stric! S-o n'tâmplat la vremea sapei, Noaptea, când veneam din Ştei. Coboram pe firul apei, Când, m-am pomenit cu trei... M-au ajuns la Fundătură , Şi m-au dezbrăcat pe loc, Mi-au pus o năframa-n gură Şi tăţi tri'şi bătură joc... - Numa' spune-mi-i degrabă, Că pe tăţi îi trag prin şiş! - Păi, nu-i ştiu, Ioane dragă, Era noapte, n-auzişi?... O umblat şi bietu' tata, (Şi tu ştii că el nu bea), Ba-ntr-o crîşma, ba în alta, Doar-doar o afla ceva... Zile au trecut destule, Şi nimica n-o aflat... Da' io zic că, după... scule, Nu-s de pe la noi din sat!

[Ghita Potra]

2 tineri erau casatoriti doar de doua saptamani !

Sotul, desi era foarte indragostit, abia astepta sa iasa in oras cu
vechii lui prieteni sa petreaca.

Asa ca ii spuse sotiei:
"Scumpa mea, vin repede."
"Unde mergi iubitel?" intreba sotia.
"Merg pana la bar, draguto. Sa beau o bere."
Sotia spuse: "Vrei bere dragostea mea?"
Deschise usa de la frigider si ii arata 25 de tipuri diferite de bere,
din 12 tari diferite: Germania, Olanda, Japonia , India ...
Sotul nu stia ce sa faca, sigurul lucru pe care a fost in stare sa il
spuna a fost:
"Da, acadeaua mea... dar la bar... stii tu... au halbe
inghetate..."
Nu a apucat sa termine fraza ca sotia il intrerupse: "Vrei halba
inghetata, iepuras?" si scoase din congelator o halba atat de inghetata
ca abia putea sa o tina in mana. Sotul devenise cam palid, dar spuse:
"Da, motanel, dar la bar au tot felul de gustari delicioase... Nu stau mult, vin imediat. Promit.. Ok?"
"Vrei gustari, papusel?" Deschise cuptorul si scoase 5 tavi cu diverse
gustari aburinde (aripi de pui, ciuperci, coaste de porc...)
"Dar draga mea... la bar... stii, se mai injura, se vorbeste urat..."
"Vrei vorbe urate, draga?


AUZI BAI , P .. A ! BEA-TI IN MORTII MATII BEREA IN NENOROCITA AIA DE HALBA INGHETATA SI MANANCA-TI CACATURILE DE GUSTARI , PENTRU CA ESTI INSURAT , SI NU MERGI NICAIERI !!!
CLAR, NENOROCITULE?!!!"

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti....

[Ghita Potra]

Legea lui Slous:
Dacă îndeplineşti o sarcină prea bine, vei rămâne cu ea pe cap.
Legea lui Franko privind locul de muncă:
Dacă-ţi place ceea ce faci, probabil că faci ceea ce nu trebuie.
Prima capcană a geniului:
Nici un şef nu va păstra un subaltern care are dreptate tot timpul.
Legea lui Raphel referitoare la afaceri:
Cu cât angajaţii au mai puţin de lucru, cu atât vor lucra mai încet.
Maxima biroului:
Telefonul nu sună niciodată când nu ai nimic de făcut.
Legea lui Otto:
Întotdeauna faci ceva lipsit de importanţă când şeful trece pe la biroul tău.
Legea lui Chapman:
Dacă nu poţi să-ţi termini treaba în primele 24 de ore, lucrează noaptea.
Regula lui Harry:
Când nu ştii ce să faci, mergi grăbit şi ia-ţi o mină îngrijorată.
Concluzia coridorului:
Poţi să te duci oriunde, dacă ai o mină serioasă şi duci cu tine un dosar.

7 miracole la bărbaţi:

1. Toţi bărbaţii sunt al dracului de ocupaţi.
2. Deşi suntem ocupaţi, avem vreme de femei.
3. Deşi avem vreme de femei, nu prea ne interesează de ele.
4. Deşi nu prea ne interesează femeile, tot timpul avem una lângă noi.
5. Deşi tot timpul avem una lângă noi, ne mai "dăm" şi la alta sau altele.
6. Deşi ne mai dăm la alta sau altele, ne enervăm dacă femeia cu care suntem ne părăseşte.
7. Deşi femeia cu care suntem ne părăseşte, tot nu învăţam din greşelile pe care le facem (şi tot ne mai dăm la altele).

7 miracole la femei:

1. Pentru o femeie, este tot timpul importantă securitatea "materială".
2. Deşi este important a supravieţui din punct de vedere material, ele tot timpul îşi cumpără haine scumpe.
3. Deşi tot timpul îşi cumpără haine scumpe, niciodată nu au cu ce să se îmbrace.
4. Deşi spun că nu au niciodată cu ce să se îmbrace, tot timpul se îmbracă frumos.
5. Deşi tot timpul se îmbracă frumos, haina pe care o pun pe ele este doar "cârpa veche".
6. Deşi zic că este doar o "cârpă veche", se aşteaptă de la tine să le faci complimente..
7. Deşi tu încerci să le faci complimente, ele nu te cred niciodată

Sunt femei care, în loc să-i facă să sufere pe mai mulţi bărbaţi, aşa cum e firesc, se concentrează asupra unuia până îl extermină.
Acestea se numesc "fidele"...

A fost o dată un evreu înţelept. Şi zicea el că totul se poate reduce la ce ai în cap. Îl chema Solomon.
După el, a venit un alt evreu înţelept. Şi zicea el că totul se poate reduce la ce ai în inimă. Îl chema Isus.
După el, a venit un al treilea evreu înţelept. Şi zicea el că totul se poate reduce la ce ai în stomac. Îl chema Marx.
După el, a venit un al patrulea evreu înţelept şi a zis că totul se poate reduce la ce ai între picioare. Îl chema Freud.
La sfârşit, a venit un alt evreu, mai înţelept decât toţi (pe nume Einstein) şi a zis: "Totul e relativ"

[Ghita Potra]

De vorbă cu Domnu' Trandafir




Dragă Domnule Trandafir,

Se spune că dumneavoastră aţi fi un simbol pentru dascăli, un model de învăţător blând şi iubitor. Şi eu sunt învăţătoare. Mai bine zis, am fost, până am devenit institutoare. Nici institutoare nu mai sunt, că acum am devenit profesor pentru învăţământul primar. Eee! Sună mai bine, trebuie să recunoaşteţi. E drept că nu am ajuns profesor cu una, cu două. De fapt, ba cu două. Cu două… facultăţi. „Ce-s alea facultăţi?” Da, chiar mă miram să ştie un simplu învăţător ce-nseamnă facultate.
Câte credite aţi strâns, domnule Trandafir, în cariera dumneavoastră? Cum adică „ce-s alea credite?”? Dovada că ai muncit, că ai fost eficient. Se adună la dosarul personal, după fiecare curs de formare. „Ce-i ăla dosar personal? Ce-s alea cursuri de formare?” Dosarul personal înseamnă, de fapt, mai multe bibliorafturi (vă explic altădată ce-s alea bibliorafturi) în care sunt aranjate multe, multe hârtii ştampilate, cu număr de înregistrare. Cât de multe? Aşa, vreo câteva kilograme. Păi, vedeţi, pe vremea dumneavoastră pregătirea nu cântărea aşa greu! Cursurile de formare sunt absolut necesare pentru a ţine pasul cu noutăţile. Doar că, uneori, noutăţile năvălesc aşa de multe deodată, că nu mai poţi ţine pasul cu ele. De curând, mi s-a propus să mă înscriu la un curs de formare cu tema „Managementul educaţiei”. Se desfăşoară la Universitatea din Petroşani, timp de două semestre. Costă el 1400 de lei (un fleac!), dar merită! Are 60 de credite care mai sunt şi transferabile. Vrei să ajungi director sau mentor, obligatoriu să ai acest curs. „Ce-nseamnă mentor?” Of, domnule Trandafir, demodat mai sunteţi! Nimic nu ştiţi!
Ultima noutate e înfiinţarea clasei pregătitoare. I se mai spune, neoficial, „clasa 0”. „Ce-i aia clasă pregătitoare?” O clasă care-i pregăteşte pe copii, înainte de a intra în clasa I. Şi pentru care dascălii sunt pregătiţi să facă faţă. În această toamnă, am luat clasa pregătitoare. Am fost înscrisă la un curs, înainte de a începe şcoala. O formatoare pregătită, la rândul ei, de altă formatoare ne-a iniţiat. Vă rog, nu întrebaţi „Ce-i aia formatoare?”! Puteţi să deduceţi. O săptămână, de dimineaţa până seara, am învăţat ce am de făcut. Sau cel puţin aşa am crezut. De fapt, adevărata mea desăvârşire urma să aibă loc pe o platformă. „Ce-i aia platformă?”. V-aş explica, dar ar urma să mă întrebaţi „Ce-i ăla calculator?.
Văzând ce mă aşteaptă pe această platformă, am dat bir cu fugiţii imediat. Urma să parcurg trei module. Mda, mă aşteptam să întrebaţii „Ce-s alea module?”. Fiecare modul avea aproximativ cincisprezece cursuri. Cursurile, la rândul lor, aveau teste. Nu treceai testele 100%, te întorceai la curs, să mai înveţi. E drept că munca îţi era răsplătită. După fiecare test promovat primeai… o temă! O temă de genul „Faceţi un eseu, pornind de la definiţia…”. Mă mir că nu aţi întrebat „Ce-i ăla eseu?”.
Am crezut eu că pot să scap, dar n-a fost aşa. Am înţeles că nu se poate să nu finalizez cursul, aşa că am terminat în trei săptămâni ce au făcut colegii mei mai conştiincioşi în trei luni. Da, domnule Trandafir, am parcurs modulele acelea trei care s-au dovedit a fi patru, că am mai primit „cadou” un modul complementar. Am parcurs cursurile, am promovat toate testele. Am aflat, astfel, cum stau lucrurile cu integrarea curriculară, cu evaluarea competenţelor, cu implementarea proiectelor şi multe altele despre care nu mă mir că nu aţi auzit, că nu auzisem nici eu, până atunci. Cum am predat 24 de ani fără să cunosc aceste lucruri, nu-mi pot imagina! Am postat cele 53 de teme, atât pe platformă, cât şi într-un folder. Bine că n-aţi întrebat „Ce-i ăla folder?”, că nu ştiu cum v-aş fi explicat. Am aflat, ulterior, că mai sunt şi 31 de teme de reflecţie. Le-am postat şi pe acelea, ce era să fac? Au mai fost şi trei evaluări. Cum „Ce-s alea evaluări?”, nici atât nu ştiţi? Fiecare evaluare se putea da o singură dată şi trebuia obţinut un rezultat de cel puţin 50%. Dacă se întâmpla să-ţi pice internetul, se ducea naibii evaluarea! „Ce-i ăla internet?” Mai bine că nu ştiţi! Am dat şi cele trei evaluări şi am copiat dovezile muncii mele pe un CD. „Ce-i ăla CD?”Mda!...
Pe 15 decembrie va avea loc o evaluare faţă în faţă, în urma căreia voi primi 30 de credite şi voi fi declarată aptă pentru a preda la clasa pregătitoare. Pentru aceasta, îmi va fi verificat CD-ul şi voi prezenta un proiect interdisciplinar. „Ce-i ăla proiect disciplinar?” Vai, se spune in-ter-dis-ci-pli-nar. Interdisciplinaritatea înseamnă integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii. Dar nu ştiu de ce-mi bat capul să vă explic! Oricum, nu aţi înţeles mai nimic din tot ce am spus.
Am şi eu o nedumerire. Cum aţi ajuns, domnule Trandafir, un simbol al dascălului, dacă nu aveţi habar de cele mai importante aspecte din învăţământ? A, pe vremea dumneavoastră, cea mai mare importanţă o aveau elevii!... Elevi ați spus, domnule Trandafir? Ce-s ăia elevi?!

***

P.S. La finalizarea cursului, ni s-au cerut impresiile care să stea la baza unei analize riguroase a evoluţiei clasei pregătitoare. Cum unii colegi s-au bulucit să scrie cât de încântaţi sunt ei de acest curs, nu puteam să nu-mi spun şi eu părerea:

Deşi am, la catedră, ani vechime,
Norocul meu cu draga de reformă,
Că m-am desprins din gloata de prostime,
Aflând şi eu ce-nseamnă o platformă.

Ne-a spus, în vară-a noastră formatoare,
Că pregătirea-aceasta nu-i de formă
Şi că ne-aşteaptă-o specializare,
O viziune nouă, pe platformă.

Când, căutând pe-aici, am prins de veste
Că fiecare are câte-o normă,
Module, cursuri, teme, zeci de teste…
Am evadat urgent de pe platformă

Şi-am exclamat mirată: „Vai de mine!”,
Dar am aflat că munca se transformă
În credite ce îmi vor prinde bine,
De voi trudi, cu râvnă, pe platformă.

Şi-am renunţat la modul meu rebel,
Trecând la atitudinea conformă
Cu un statut de brav învăţăcel,
Făcându-mi datoria pe platformă.

Când noul an şcolar a început,
Eu mă simţeam în clasă-aşa, în formă,
Că, deh, doar nu degeaba am făcut,
La miez de noapte, teme pe platformă.

Când nedormită-n clasă am intrat,
Am dat de nişte puşti, în uniformă…
Aaa! Sunt elevii mei, dar i-am uitat,
De când, buimacă, bântui pe platformă!

[Ghita Potra]

NAUFRAGIU
Pe o insulă uitată din Oceanul Pacific,
S-a-ntâmplat un naufragiu, nici prea mare, nici prea mic.
Nu ştiu care-a fost motivul: ceaţă, valuri, terorişti,
Cert e c-au scăpat cu viaţă o mulţime de turişti.

Dar să vezi ce întâmplare, iaca, pe cuvântul meu,
Cum se joacă cu destine Bunul nostru Dumnezeu!
Că din marea încleştare, din a valurilor sevă,
Au scăpat ca prin minune doi Adami cu câte-o Evă:

Doi broscani şi o broscancă, doi franţuji şi o franţuzoaică,
Doi englezi şi-o englezoaică, doi rusnaci şi o rusoaică,
Doi nemţoi cu o nemţoaică, doi arabi şi o arăboaică
Şi doi greci cu o grecoaică cu mustaţă de tigroaică.

Başca au ieşit din valuri, cu noroc, doi mexicani
Şi o mexicancă trăznet, la vreo optsprezece ani.
Şi incă doi yanchei pur-sânge au scăpat şi ei uşor,
Evident că împreună cu americanca lor.

Şi-n final, să vezi necazu': cocotaţi frumos pe-o stâncă,
Uite c-au scăpat doi români şi o româncă!
Şi-a trecut vreo săptămână de când au naufragiat,
Şapte zile-n care, multe s-au mai întâmplat.
Că broscanul cel mai tare, celuilalt îi sparse faţa,
Să rămână numai unul pe felie cu ragazza.

Cât despre franţuji, aceştia, cum îi ştim noi plini de zel,
Fac de-o săptămână-ntreagă sex în grup cu mademoiselle.
Englezoii înc-aşteaptă, poate pică tam-nesam,
Cineva să-i introducă, s-o cunoască pe madam.

Ruşii-ncearcă în echipă să o schimbe pe rusoaică,
Pe vreun kilogram de votcă, chiar făcută din pufoaică.
Nemţii s-au uitat la valuri, pe urmă la nemţoaica lor
Şi-au plecat în largul zării, înotând cu mare zor.
Beduinii, vai de dânşii, cum nu au prea multe-n bilă
Negociază arăboaica, cum s-o schimbe pe o cămilă.
Grecii se iubesc pe rupte, iar grecoaica mică, grasă,
Blestemându-şi a ei soartă, îi priveşte pofticioasă.

Mexicanii se-apucară cu bărbaţii să trateze,
Cum să vândă mexicanca sau măcar s-o-nchirieze.
Pe yankei, a lor femeie, de cinci zile îi disperă,
Povestindu-le de drepturi, liberate, carieră.

Iar românii cei uniţi, în cultură şi idei,
Au format fix ... trei partide şi se ceartă între ei !

[Ghita Potra]

Spre sfârşitul slujbei de Duminică preotul întrebă:

- Câţi dintre dvs şi-au iertat duşmanii ?
- Majoritatea au ridicat mâna. Preotul insistă cu întrebarea.
Toţi răspund de data asta, cu excepţia unei bătrânele.
- Doamna Nelly...dvs nu sunteţi dispusă să vă iertaţi duşmanii ?
- Eu nu am duşmani, răspunse blând.
- Doamnă Nelly, asta este foarte ciudat. Câţi ani aveţi dvs ?
- 99, răspunse dansa.
Parohia se ridică în picioare şi aplaudă la unison.
- Oh, Doamnă Nelly, puteţi veni aici în faţă să ne spuneţi cum se
poate ajunge la 99 de ani, fără să ai nici un duşman ?
Dulcea Doamnă Nelly vine în faţă, se întoarce cu faţa spre enoriaşi şi spune:
- Pentru că deja au murit toţi, nenorociţii dracului!!!

[Ghita Potra]

La banca vine un batrânel care cere un credit destul de mare. Putin jenat angajatul bancii îl întreaba:
- Ce vârsta aveti?
- 85 de ani, raspunde senin batrânelul.
- Stiti, la aceasta vârsta aveti nevoie de cineva care sa garanteze ca veti achita împrumutul", îi explica functionarul.
- Da? Nici o problema, vin cu tata!
Blocat, functionarul exclama: -
- Cum cu tata? Imposibil! Dar câti ani are?" ?
- 110, raspunde batrânul. Haideti, va rog,", insista el. Stiti, nu am fi facut credit, dar avem nevoie de bani pentru nunta bunicului.
Din ce în ce mai uimit, angajatul bancii întreaba:
- Dar câti ani are bunicul dumneavoastra?
- 140, veni raspunsul.
- 140!!!", striga functionarul. Si la vârsta asta mai vrea sa se însoare?
La care batrânelul raspunse, facând-i cu ochiul:
- Ei, nu prea vrea el, dar îl obliga parintii...

[Ghita Potra]

Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.

Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca,, însă ,ca o fată,
Cu avere şi trusou,
Îi respinge îngâmfată :
„Cum să mă mărit c-un bou ?”

”E un cal prin curţi vecine,
Care pătimaş mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur- sânge !”

Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul,
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.

„Ah, ce şansă pe mireasă !”
Comenta în pom o cioară,
„El - aristocrat de rasă.
Ea - o biată pierde-vară.”

Dar curând , ce tragedie !
Vaca se certă cu calul,
Pân'departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.

În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.

Ba , mai mult, se întâmplase,
Ca jucând pe îndrăgostita,
Calul, furios, îi trase ,
Două palme cu copita !

Şi atunci, cu dezolare,
Vaca prinse a pricepe,
Cum că soţul ei mai are,
Trei amante, toate iepe.

Asta-i prea de tot, îşi zise,
Îl dau dracului de cal.
Şi-ntr-o seară părăsise,
Domiciliul conjugal.

Slabă, galbenă,uscată ,
De necazuri şi nevoi,
Vaca noastră, resemnată,
Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin şi jale,
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale,
Îl acceptă de bărbat.

Nunta lor a fost vestită,
Că s-a dus prin văi ecoul,
„Ce pereche potrivită !
Vaca noastră şi cu boul.”

Ea comandă , el ascultă.
El cu banii , ea tapaj.
Este, fără vorbă multă,
Tipul clasic de menaj.

Totuşi, vaca ( ne şopteşte,
un măgar) , c-aşa-i măgarul,
Prin păduri mai zăboveşte,
Uneori cu armăsarul.

Dar, eu cred că-i calomnie,
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e , că-n căsnicie,
Treaba merge de minune.

Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă, poartă coarne !

Şi aşa, trec ani şi ani,
Şi precum am prins de ştire,
Au făcut şi trei juncani,
Şi trăiesc în fericire.

În povestea mea , de faţă ,
Nu e nici un lucru nou,
Pentru orişicare vacă,
Soţul ideal e-un BOU ....

[Ghita Potra]

Badea Gheorghe la doctor :
- Ziua bună , domnişoară doctor .
- Cu ce te pot ajuta , bade ?
- Nu pot face dragoste .
- Ia uite , îţi dau reţeta asta , mergi matale la farmacie , scoţi medicamentele , le iei pe toate , câte una în fiecare zi şi te întorci peste o saptamână .
Se întoarce peste o saptamâna şi este primit de doctoriţă :
- Ei, vreo schimbare ?
- Nimic .
- Hai, nene , n-am altă solutie , uite cum facem ! Eu mă aşez colo pe pat , mă dezbrac şi ia încearcă matale să vezi ce simţi !
Se apucă repede de treabă şi i-o trage ca lumea doctoriţei .
- Ei vezi , nene că poţi !?
- Dehhh , amu aşa-i că pot , dacă am cu cine .