Fel de fel

[Ghita Potra]

----------
Un evreu se muta intr-un orasel de catolici. In fiecare vineri, in timp ce crestinii tineau post si mancau numai peste, evreul facea fripturi dupa fripturi, innebunindu-i cu mirosul. Disperati, catolicii se decid sa il converteasca si, dupa amenintari, rugaminti, promisiuni, reusesc sa il convinga. Il duc cu mare alai la Biserica , unde preotul il stropeste de 3 ori cu apa sfintita, intonand "nascut evreu, crescut evreu, acum crestin". Vinerea urmatoare, in timp ce toti catolicii tineau post si mancau numai peste, din casa evreului convertit se ridica miros imbietor de friptura. Innebuniti, s-au prezentat la casa pacatosului, sa vada cum e posibil si l-au gasit in fata unui gratar mare, plin cu carne, pe care o stropea de zor cu apa, intonand: "nascuta vaca, crescuta vaca, acum peste".

[Ghita Potra]

Guvernanţii – oameni sus-puşi, care dau uitării omenia pentru a putea sluji cu devotament inechitatea;
Fericirea este acel moment al vieţii în care omul se amăgeşte cu iluzia eliberării de povara trebuinţelor;
Omul dă dovadă de înţelepciune atunci când se mulţumeşte cu tot mai puţin, pentru ca astfel să le poată dărui semenilor din ce în ce mai mult;
Gelozia este femeia de serviciu a dragostei, care spală rufele murdare în văzul lumii;
Cei mai mulţi oameni văd în filosofie posibilitatea de-a pălăvrăgi la nesfârşit. Tocmai de aceea, după canoanele pitagoreice, omenirea a zămislit aşa de puţini filosofi;
Cât de grăitoare este tăcerea înţeleptului!;
Nu toţi oamenii căzuţi pe gânduri au calitatea de gânditori;
Deseori viaţa se dovedeşte prea scurtă pentru a putea parcurge calea până la capătul ei ascuns în necunoscut, unde atâţia oameni speră să întâlnească fericirea. Şi când moartea le dă târcoale, ei speră cu îndârjire în nemurirea de dincolo, situaţie liniştitoare care le asigură timpul trebuincios pentru a dibui în cele din urmă fericirea;
De-abia când are de-a face cu oamenii, Dumnezeu ştie că infernul este o realitate cutremurătoare;
Ispitele sunt acele delicioase capcane puse de păcat pe firul vieţii omului, pe care doar nevolnicii se străduiesc să le evite;
De ce minciuna îi este omului mai apropiată decât adevărul? Pentru că aparenţa îl încântă, pe când esenţa îl frământă;
O societate este cu atât mai civilizată cu cât tot mai mulţi membri ai ei ţin să vorbească şi tot mai puţini sunt dispuşi să asculte;
Motivul zbaterii celor mulţi: Să aibă din belşug de toate şi încă ceva pe deasupra!;
Omul devine cu adevărat iraţional de-abia după ce inima lui se sustrage efortului de-a gândi;
Nu trebuie să ne mire că există bestii printre noi, când tot mai mulţi oameni simt ca şi cum n-ar avea inimă şi gândesc ca şi cum n-ar avea cap;
Principiul de bază al democraţiei: Unii fac şi alţii trag;
Unii oamenii ştiu mai bine ca melcii să se pitească în cochiliile lor şi să nu răspundă chemărilor de a-şi scoate coarnele;
Mulţi dintre cei ajunşi la înălţime nu cad, ci se prăbuşesc;
Diferenţa dintre omul căzut şi căzătură: Primul este respins de verticala existenţei omeneşti, cel de-al doilea este absorbit de orizontala ei;
Raiul şi iadul se exclud reciproc. Nu şi în inima omului;
Dacă-i hrănit corespunzător, sufletul omului are miraculoasa însuşire de-a se mări necontenit;
Axioma fundamentală a geometriei spirituale: Pentru a exista, Spiritul n-are nevoie de timp şi spaţiu, dar timpul şi spaţiul nu pot exista fără el;
Cu cât inima unui om este mai mare, cu atât acesta este mai sănătos din punct de vedere spiritual;
Chiar şi trupul pipernicit poate găzdui un suflet mare;
Oamenii se împuţinează pe măsură ce populaţia globului creşte.

[Ghita Potra]

Balada potentaţilor

Noi, ca boierii de-altădată
suntem a ţării temelie –
o castă bob cu bob aleasă
de-a sorţii sită fistichie.

Revolta ne-a catapultat
- călări pe conturi şi devize –
în fruntea mesei cu bucate,
ca să-ntocmim un plan de crize.

Iar ele s-au înşiruit
precum mărgelele pe aţă,
lăsând cu gurile căscate
pe cei ce tot în noi agaţă…

Suntem ciocoi şi ne mândrim
că misiunea odrăslită
de nepătrunsa Providenţă
fără cusur a fost plinită,

astfel că ţara-i pe butuci
şi plină ochi de cerşetori,
cum s-a-ntâmplat şi va mai fi
în lume de atâtea ori.

Când legile-s de hoţi făcute
pentru progresul ciocoiesc,
veghem ca spiritul de gaşcă
să fie neaoş românesc;

să fie, carevasăzică,
dat cu vopsea occidentală,
ca erudiţii să priceapă
c-avem şi noi a noastră şcoală,

unde de toate se învaţă
din disciplinele vieţii:
cum din minciună iese artă
şi cum te-nalţă jocul pieţii.

De-aceea, prea puţin ne pasă
de cârtitorii fel de fel –
ne ştim în branşă fără pată
şi nu ne-abatem de la ţel!
autor:George Petrovai

[Ghita Potra]

Ciobanul şi colonelul

>>>În România se fabrică un nou model de avion de bombardament.
>>>La primul zbor de probă, avionul se prăbușește, cutiile negre sunt furate de țigani, nimeni nu poate trage nici o concluzie asupra catastrofei.
>>>La inspecția Ministerului Apărării, singurul martor ocular este badea Ion, un cioban care se uita cu o privire tâmpă de analfabet.
>>>- Spune baciule, îl întreabă un colonel, ce-ai observat?
>>>- Apăi, domnule dragă, o hărăbaie zbura, când numa' ce o pălălaie s-o aprins, no și unde nu s-o țâpat hărăbaia în gios...
>>>- Baciule, nu înțeleg nimic din ce-mi povestești. Fii, te rog, mai clar!
>>>- Păi bine, domnule dragă, de ce nu spui așa?
>>>Ieri, la ora 14:00, un bombardier de tip Stealth, greșind unghiul de incidență cu cel de așezare, a intrat într-o vrie necontrolabilă, în acel context a pierdut ireversibil altitudine, astfel încât s-a produs acest regretabil eveniment.
>>>- Baciule, m-ai spart, spune colonelu', de unde știi termenii aceștia?
>>>- Ha! Ha! D-apăi când eu eram comandant de escadrilă, matale erai cioban, ca mine!

[GruiaVelicu]

În tonul unei discuţii mai vechi avute cu participarea nevăzătorilor în competiţii normale, pun aici o adresa a unui articol despre un sportiv nevăzător corean. http://www.agentia.org/stiri/londra-201 ... 13889.html

[Ghita Potra]

Dean Rusk, Secretarul de Stat al lui JFK era in Franta in anii 60, cand DeGaulle a decis sa iasa din NATO. DeGaulle a spus ca vrea ca toti militarii SUA sa paraseasca Franta cat mai curand posibil. Rusk a raspuns:
Aceasta se refera si la cei inmormantati aci?
Puteai sa auzi cum cade un ac!

Conferinta internationala in Franta cu ingineri, inclusiv francezi si americani. Intr-o pauza, un inginer francez revine in sala spunand: Ati auzit ultima tampenie facuta de Bush? A trimis un portavion in Indonezia sa ajute victimile tsunami-ului! Ce ofi avand de gand, sa-I bombardeze?
Un inginer de la Boeing s-a ridicat si a replicat linistit:
Portavioanele noastre au trei spitale la bord si pot trata mai multe sute de pacienti. Ele sunt cu energie nuclear si pot alimenta cu electricitate instalatiile de pe uscat, au trei cantine cu o capacitate de a servi cel putin 3000 de consumatori cu trei mese pe zi. Pot produce mai multe mii de galoane de apa proaspata din apa de mare pe zi si au o jumatate de duzina de helicoptere ce transporta victime de pe puntea de aterizare. Avem unsprezece asemenea nave. Cate are Franta?
Puteai sa auzi cum cade un ac!

Un amiral al Royal Navy lua parte la o conferinta naval ace cuprindea si amirali din SUA, Marea Britanie , Canada , Australia si Franta. La un cocktail, se afla intr-un mare grup de ofiteri din toate aceste natiuni. Toata lumea vorbea englezeste si-si sorbeau bauturile, dar un amiral francez s-a plans ca, in timp ce europenii invata numeroase limbi straine, englezii vorbesc doar englezeste. A intrebat: De ce se intampla ca mereu trebuie sa vorbim englezeste in conferintele astea si nu franceza?
Fara ezitare, amiralul britanic a replicat:
Poate ca Britanicii, Canadienii, Australienii si Americanii au facut asa ca sa nu fiti nevoiti sa vorbiti germana!
Puteai sa auzi cum cade un ac!

Robert Whiting, un mosulica de 83 de ani soseste la Paris cu avionul. La vama, pierde cateva minute sa-si caute pasaportul, ratacit in sacul de voiaj.
“Ati mai fost in Franta domnule?” I se adreseaza sarcastic functionarul vamal. D. Whiting admite ca a mai fost.
“Atunci trebuia sa stiti ca trebuie sa aveti pasaportul la indemana.”
Englezul replica: “Ultima oara cand am fost aici n-a trebuit sa-l arat.”
“Imposibil. Dumneavoastra englezii trebuie totdeauna sa aratati pasapoartele cand intrati in Franta”.
Batranul englez il privi adanc in ochi pe francez. Apoi explica linistit:
Cand am ajuns la tarm la Gold Beach in ziua D in 44, pentru a ajuta la eliberarea acestei tari, n-am gasit nici un francez caruia sa-I pot arata pasaportul.”
Puteai sa auzi cum cade un ac!

[Ghita Potra]

IMPOZIT
De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?


De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!
Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!

Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.

Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.

Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?

Taxaţi sever şi strângerea de mână!
Impozitaţi total telepatia!
Luaţi atâtea piei câte vă place
Şi desfiinţaţi prin taxe România!

Ce e complicitatea asta bleagă
Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii?
Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,
Treziţi-le revolte şi ambiţii!

Voi nu vedeţi că omul mai respiră?
Cât amânaţi sentinţa capitală?
Loviţi la oase naţia întreagă,
Înduioşarea e un fel de boală.

Adăugaţi impozite şi taxe
Pe taxe şi impozite, cuminte,
Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!
Taxaţi adânc şi morţii din morminte!

Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca şi pe rece,
Impozite pe rouă şi pe lună,
Impozite pe notele de 10.

Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, uşa, merită accize
Când, cu o poftă tragică, Guvernul
Îi dă un nou impuls acestei crize.

Impozite şi taxe pe cuvinte,
Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere.

Hei, Românie, parcă răstignită,
Degeaba vrem să te-ntrebăm "Quo vadis?",
Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă
Nici să murim acum nu mai e gratis.

La luptă împotriva tuturora,
Într-un neomenesc război promiscuu,
Trăiască lanţul ce ne intră-n oase!
Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul!

Adrian Paunescu

[Ghita Potra]

Un tip merge unu intr-un bar si vede, in spatele tejghelei, un borcan plin ochi cu bancnote de 50.
Evalueaza din ochi suma, care se afla in borcan, si curios, il intreaba pe barman:
- Care-i treaba cu borcanu? ?
- Pai pe scurt? daca pui o bancnota de 50 si treci 3 teste, toti banii din borcan sunt ai tai.
- Si care sunt cele 3 teste ?
- Regula este sa le afli dupa ce pui bancnota de 50 in borcan.
Ii da omul o bancnota de 50 la barman, barmanul o baga in borcan si ii spune:
- Treaba merge cam asa: prima data trebuie sa bei, dintr-un foc, o sticla intreaga de palinca? apoi sa mergi in spatele barului, in curte, unde avem un pit bull, pe care il doare tare rau o masea, tu, cu mainile goale, trebuie sa i-o scoti. Ultimul test este cu o baba, de 90 de ani, locuieste deasupra barului, niciodata in viata ei nu a avut orgasm, tu trebuie sa o ajuti la capitolul asta.
- Stiu ca am dat bancnota de 50, dar nu fac testele. Trebuie sa fii nebun sa beai o sticla de palinca si apoi sa mai executi si testele urmatoare?
- Este alegera ta, dar banii raman in borcan, zice barmanul.
Dupa ce bea cateva pahare, omul nostru prinde curaj si-l intreaba pe barman:
- Unde dracu-i sticla aia de palinca ?
Barmanul ii da sticla. Omul, cu ambele maini pe ea, o goleste fara sa se strambe, apoi, impiedicandu-se, isi face drum catre curtea din spate, de unde, foarte curand, se aud zgomotele luptei crancene, dupa un timp, se asterne o liniste deplina? si fix cand, restul clientilor si barmanul, credeau ca eroul nostru a murit, el intra pe usa, muscat, zgariat si cu camasa flenduri pe el, se indreapta spre bar si, spre stupefactia asistentei, striga:
- Noooh? acu? unde-i baba aia pe care o durea maseaua ?

[Ghita Potra]

Un individ a uns cu unt o felie de paine, dupa care a turnat niste dulceata. Din greseala, felia i-a cazut pe covorul cel nou, dar NU a cazut cu fata unsa in jos. Mirat, individul i-a scris lui Murphy sa-l intrebe cum a fost posibil asa ceva. Dupa cateva luni de experimente, Murphy i-a trimis individului concluzia: “Felia a fost unsa gresit!”

[Ghita Potra]

O femeie la vreo 30 de ani, după ce şi-a rezolvat treburile în capitala de judeţ, voia să ajungă acum acasă şi nu mai avea bani. Se apropie de un taximetrist şi îi spune:
- Uite, tre' s-ajung şi eu în Trescovenii de Sus, dar nu am bani... Cum ajungem acolo ne socotim noi.
- Bine, las' că ne socotim noi pe drum!, zice taximetristul.
După vreo oră, opreşte taximetristul pe un câmp, ia o pătură din portbagaj şi o aşterne pe lucernă. Femeia, îngrijorată, îi zice:
- Vai, dar nu pot să fac asta, sunt măritată, am acasă doi copii!
- Şi ce? Şi eu sunt însurat, am femeie, am copii, dar am şi 40 de iepuri de hrănit, aşa că taci şi rupe lucerna...

[Ghita Potra]

A zis Dumnezeu catre Adam:
- Coboara jos in vale !
Si Adam a intrebat :
- Ce e aia vale?
Si Dumnezeu i-a explicat ce este valea. Dupa care Dumnezeu a zis:
- Inoata peste rau !
Si Adam a intrebat :
- Ce e aia rau ?
Si Dumnezeu i-a explicat ce este raul, apoi a zis:
- Urca muntele !
Si Adam a intrebat :
- Ce e aia munte?
Si Dumnezeu ... i-a explicat ce este muntele, apoi a zis :
- Dincolo de munte este o pestera, intra inauntru !
Si Adam a intrebat :
- Ce e aia pestera?
Si Dumnezeul i-a explicat ce este pestera, apoi a zis :
- In pestera gasesti o femeie.
Si Adam a intrebat :
- Ce e aia femeie?
Si Dumnezeu i-a explicat ce este femeia, apoi a zis :
- Vreau sa va inmultiti!
Si Adam a intrebat:
- Cum se face?
Dumnezeu i-a explicat cum se face, apoi Adam a pornit la drum ... jos in vale, peste rau, sus pe munte si inauntru in pestera ... unde a gasit femeia.
Dupa vreo 5 minute iese afara din pestera si Domnul intreaba nervos:
- Acu' ce mai e?!
Adam intreaba timid:
- Ce-i aia migrena ?

[Ghita Potra]

O cioară stă pe o cracă cu o bucățică de cașcaval în gură. Vine vulpea.


- Cioară, cioruță, ești tu, draga mea, destul de sofisticată în gîndirea ta politică?
Cioara tace.
- Cioară, cioruță, votezi tu, fato, pe 29 iulie?
Cioara tace.
- Cioară, ciorișoară, votezi DA sau NU?
Cioara ispitită și călcată pe nervi, nu se poate abține!
- DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!
Cade cașcavalul, vulpea fuge cu tot cu auriul trofeu.
Cioara înțelepțită și tristă cugetă:
- Și dacă aș fi spus NU … s-ar fi schimbat oare ceva?

[Ghita Potra]

Viciile unor scriitori celebri
Unii dintre cei mai străluciţi autori ai literaturii au fost dependenţi inveteraţi, cu adicţii faţă de orice, de la cafea, la sex şi opium şi de-a lungul timpului şi-au exprimat diferite grade de ruşine faţă de viciile lor. La urma urmei, este vorba despre condiţia umană, care este predispusă spre acest gen de preocupări, iar în cazul literaturii observaţia este valabilă şi în cazul scriitorilor şi în cel al cititorilor, pentru care viciile reprezintă o temă fascinantă.
Feodor Dostoievski – jocuri de noroc“Când mă apropii de sala de jocuri de noroc,
intru în convulsii de îndată ce aud sunetul banilor pe masă”.
La mijlocul anilor 1860, Dostoievski a fost lovit de câteva evenimente tragice, soţia şi fratele său au murit, iar scriitorul rus a intrat într-o depresie devastatoare, pe lângă faptul că a rămas şi cu o grămadă de datorii personale şi de familie. Astfel, Dostoievski a devenit dependent de jocurile de noroc şi în special de ruletă.
Se vehiculează ideea că autorul rus a scris finalul romanului Crimă şi Pedeapsă mai repede decât era prevăzut pentru că avea nevoie disperată de un avans din partea editorului său şi că a scris nuvela Jucătorul cu scopul de a-şi plăti datoriile acumulate la ruletă cu câştigurile din urma publicării.
Honoré de Balzac – cafea“Mulţi oameni pretind că îşi găsesc inspiraţia în cafea,
dar, după cum ştie toată lumea, cafeaua transformă persoanele plictisitoare
în persoane şi mai plictisitoare”.
Balzac şi-a alimentat scrisul prolific obişnuind să bea nu mai puţin de 50 de ceşti de cafea în fiecare zi până în punctul în care această doză nu a mai fost suficientă şi a început să mănânce zaţ uscat.
O “tactică” pe care scriitorul o descrie ca fiind “o metodă oribilă, mai degrabă brutală, pe care o recomand numai bărbaţilor în putere, bărbaţilor cu părul negru şi des şi cu pielea acoperită de pete de la ficat, bărbaţi cu mâinile mari şi cu picioare în formă de popice. Cafeaua abuzează de garniturile stomacului aşa cum un căruţaş abuzează de ponei, plexul se inflamează, scânteile sar până la creier. Din acel moment, totul devine agitat. Ideile se pun rapid în mişcare precum batalioanele unei mari armate pe câmpul de luptă iar bătălia e dusă cu furie. Amintirile te atacă, steaguri strălucitoare ţinute sus; cavaleria metaforei se dispune în formaţie de luptă printr-un galop magnific; artileria logicii năvăleşte cu vagoanele-i clămpănind printre cartuşe; la ordinele imaginaţiei trăgătorii ochesc şi trag; forme şi personaje încep să defileze; hârtia este acoperită de cerneală, iar munca nocturnă începe şi se termină cu torentele acestei ape negre aşa cum o bătălie începe şi se termină cu pulberea cea neagră”.
Lord Byron – sex“Vai! Dragostea unei femei este cunoscută ca fiind un lucru minunat
dar şi teribil în acelaşi timp”.
Nu numai că s-a culcat cu peste 250 de femei în Veneţia, într-un singur an, fără a mai pune la socoteală bărbaţii, dar George Gordon Byron a avut o aventură şi cu scriitoarea Caroline Lamb, cu verişoara sa, Anne pe care a luat-o şi de soţie şi chiar cu propria lui soră vitregă.
Desigur, 250 de femei într-un singur an poate părea munca unui seducător feroce, dar interesant este obiceiul lui Byron de a păstra o amintire din partea fiecărei iubite. Acesta obişnuia să preia de la fiecare amantă mostre de păr pubian pe care le păstra în plicuri atent marcate cu numele fiecăreia. Recent, aceste plicuri au fost expuse în public de către editura care se ocupă de operele lui Byron.
Elizabeth Barrett Browning – opiu“Opiu, opiu, noapte după noapte!”
Elizabeth Barett Browning a început să folosească opiul de la vârsta de 15 ani pentru a trata o problemă a coloanei vertebrale. După ce a împlinit 30 de ani a contractat o boală care-i afecta plămânii şi inima, iar în 1845 poeta inhala 40 de picături de tinctură de opiu (laudanum) pe zi, o doză enormă.
Elizabeth spune într-o scrisoare pentru fratele său: Opiul îmi menţine pulsul constant şi mă ajută să nu leşin. Opiul oferă pace sufletească şi echilibru sistemului meu nervos.
Paul Verlaine – absint“Îl iau cu zahăr!”
Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, cu toţii au fost adepţi ai absintului, dar dintre ei, Verlaine i-a fost extrem de devotat. Când el şi Rimbaud au pus capăt aventurii lor amoroase, Verlaine a intrat într-o stare de furie alimentată de absint şi şi-a împuşcat fostul amant în braţ, faptă pentru care a petrecut doi ani în închisoare. Spre sfârşitul vieţii, rămas sărac şi singur, Verlaine a renunţat la toate viciile sale, cu excepţia absintului, desigur. Legenda spune că a băut absint chiar şi când era pe patul de moarte.

James Joyce – gaze intestinale
“Cred că aș recunoaște oriunde pârțurile Norei. Aș putea să adulmec aerul și să știu că pârțul e al Norei într-o cameră plină cu femei pârțâitoare. E un sunet mai degrabă feminin, față de pârțurile pe care îmi imaginez că le scot soțiile obeze, niște pârțuri ca o rafală de vânt umed. Devine brusc ceva amuzant și murdar, ca un pârț pe care-l slobozește o fetiță îndrăzneață noaptea, în dormitorul de la colegiu. Sper că Nora o să-și slobozească tot timpul vânturile în fața mea ca să i le adulmec și să-i recunosc mirosul”. Vezi toată scrisoarea aici
La prima vedere ar părea deplasat să-l desemnăm pe James Joyce ca fiind dependent de gazele intestinale ale soţiei sale, dar cine a citit scrisorile sale pline de obscenităţi ştie că pasiunea lui Joyce nu era una de moment. Practic, omul era obsedat de flatulenţă.
William S. Burroughs – heroină“Indiferent dacă o tragi pe nas, o fumezi sau ţi-o bagi în fund, rezultatul este acelaşi. Dependenţa.”
Dependenţa de heroină a lui William S. Burroughs nu a fost niciodată un mare secret. A folosit-o, practic, toată viaţa şi cele mai apreciate lucrări ale sale sunt reflecţii autobiografice asupra experienţelor sale cu drogurile. Burroughs chiar a obişnuit să vândă heroină în cartierul Greenwich Village din New York în anii ‘40 iar înainte să moară a fost supus unui tratament cu metadonă.
Charles Dickens – morga“Sunt târât de o forţă invizibilă către morgă”.
Charles Dickens obişnuia să petreacă zile întregi în morgă observând cum sunt aduse, pregătite şi depozitate cadavrele. Nu e ca şi cum Dickens ar fi primul artist fascinat de organismele moarte, dar în general, artiştii vizuali sunt aceia care simt nevoia să examineze formele corpului uman. Dickens a descris forţa care-i îndrepta paşii spre morgă drept atracţia repulsiei.

Ernest Hemingway – alcool“Întotdeauna să faci treaz ceea ce ai spus că vei face când erai beat.
Asta te va învăţa să-ţi ţii gura închisă”.
Deşi există zeci de scriitori notabili despre care se ştie că au fost dependenţi de alcool (Dorothy Parker, John Cheever, F. Scott Fitzgerald, William Faulkner, Charles Bukowski), statutul de lider al “haitei” trebuie să-i revină lui Ernest Hemingway. Scriitorul american a fost alcoolic în cea mai mare parte a vieţii sale şi chiar a început să bea mai mult începând cu anii ‘50 pentru a putea trece mai uşor peste durerile provocate de unele accidente pe care le-a avut.
Pasiunea sa pentru alcool a devenit subiectul unor legende care spun că Hemingway a inventat băuturi ca daiquiri sau mojito.( ... si noi care ne pastram virgini ... !!!! )

[Ghita Potra]

Un orăşan primeşte vizita unui prieten al său dintr-un sat îndepărtat şi merg în centrul oraşului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, sunete ale oraşului care parcă te asurzeau. Dintr-o dată săteanul îi spune:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus orăşanul.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat săteanul.
- Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul.

Săteanul a ascultat cu atenţie un moment, după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit.

- E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
- Nu! a spus săteanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt.

A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur, dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.

- Înţelegi ce am vrut să spun? a continuat săteanul.
Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultând zi de zi la televizor „ştiri” politice şi/sau diverse tragedii, catastrofe etc... URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixează pe tot ce este rău, urât, nefolositor...
Ni se induce FRICA!
Devenim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi şi ce este cel mai rău, de sentimentele noastre)
şi ... NU ŞTIM DE UNDE ... CÂND ... ŞI CUM ...

Răspunsul este:


UITE AŞA: ascultând aşa zisele ,,informaţii", care de fapt sunt praf în urechile noastre, ne lăsăm prinşi în această capcană.

Toată ziua spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, nu am încredere în nimeni etc.


Şi în tot acest timp, greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg şi noi ... nu le mai auzim !

[Ghita Potra]

FRICA
Stii cum sunt prinse maimutele in Africa ? Vanatorul pune o piatra
de marimea unui ou de gaină intr-o scorbura cu diametrul de sase
centimetri. Maimutele il urmaresc de la distanta si sunt macinate de
curiozitate .
Apoi vanatorul se indeparteaza la cativa metri. Imediat apare o maimuta
care baga mana in scorbura. Ea simte ca acolo este un obiect şi incearca sa-l
scoata. Dar diametrul scorburii este mult prea mic. Sigur, maimuta isi poate
scoate mana in orice moment, dar pentru aceasta este nevoie sa dea
drumul pietrei si s-o piarda. Frica de a pierde o tine pe loc. Vanatorul se
apropie şi baga maimuta in sac.
Te-ai gandit vreodata ca majoritatea lucrurilor pe care le faci zilnic le faci
din frica de a nu pierde ceea ce ai deja ? De dimineata cand te trezesti si te
speli pe dinti (pentru a nu pierde zambetul ala din reclama) pana seara
cand te arunci in pat obosit, pentru a nu pierde somnul de frumusete totul
este o goana cu mainile deschise pentru a pastra ceeea ce ai acumulat.
Lucrurile pe care le avem ajung sa ne detina si sa ne controleze viata. Ai
castigat o masina la un concurs, dintr-o data nu mai poti dormi noaptea de
frica sa nu ti-o fure hotii. Ai primit un caine, nu mai poti pleca in weekend
la mare pentru ca trebuie sa ii dai mancare si sa ii duci cacatelul la gunoi.
Paradoxul zilelor noastre este ca suntem din ce in ce mai ocupati sa
strangem lucruri fara sa observam ca de fapt suntem mai ocupati sa nu
pierdem lucruri pe care de fapt nu le-am avut niciodata .
Uite-te in jurul tau unde esti chiar acum, acasa, la birou, pe strada si pune-ti
intrebarea: care sunt lucrurile fara care n-as putea trai daca ar disparea
brusc?
Fac un pariu cu tine ca ai putea trai fericit fara laptop, telefon mobil, crema
de ras, crema de fata, pantofi de firma, sacou in dungulite, sistem audio
5.1, masina de spalat automata cu cinczeci de programe, cuptor cu
microunde, masina de servicu, masina de concediu, masina cu clima
bizonica, remorca, 100 de pereci de sosete, 5 perechi de pantofi, aer
conditionat, jocurile pe computer, blogul pe care scrii zilnic, internet, wow,
counter - strike, mobila scumpa, si pune tu inca 1000 de lucruri pe care le
vezi ...
Alergi de dimineata pana seara nu pentru a deveni mai liber ci pentru a
deveni mai sclav. Lucrurile pe care le cumperi nu te fac mai liber ci doar te
inrobesc mai tare. Cu fiecare cutie care se aseaza pe dulapul tau esti mai las
si mai fricos. Mai plin de frica de a incerca sa simti, sa traiesti. Fiecare lucru
nou pe care il cumperi aduce cu el o doza de frica egala cu valoarea pe care
i-o dai. Cu cat un lucru pare mai valoros pentru tine cu atat ti -e mai frica sa
nu -l pierzi.
Si cand ti-e frica sa nu pierzi exact asta se intampla: PIERZI.
2
Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi jobul, incepi sa nu mai risti, sa faci doar ce e
strict necesar, ajungi indolent si esti data afara.
Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi iubitul / iubita incepi sa devii prea disponibil,
sa faci orice compromis si esti parasit.
Cand t -e frica sa nu-ti pierzi masina, nu dormi noaptea si te imbolnavesti,
stai prin spitale si trebuie s-o vinzi ca sa poti sa te intretii.
Cineva imi povestea ca in evreieste nu exista verbul “a avea” ci doar unul
care se traduce mai bine prin “a administra ” . Nu “ AI ” nici unul din
lucrurile pe care le “ai ”. Azi sunt la tine, maine nu mai sunt. Si in timpul
asta tu traiesti cu frica de a nu pierde ceea ce nici nu ai.
Oare degeaba sportivii care “nu mai au nimic de pierdut” joaca mai bine de
obicei? Atunci cand nu mai ai nimic de pierdut nu-ti pasa care e
deznodamantul , conteaza doar ceea ce faci acum aici. Nu mai conteaza cat
risti. Nu mai conteaza ca oamenii se uita ciudat la tine cand te manifesti
altfel.
Esti liber cand scapi de frica de a pierde. Poti face asta in 7 pasi:
1. Fa o lista cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vietii si care te-au
impiedicat sa faci ceea ce iti doreai la un moment dat.
2. Arunca lista la gunoi. Listele nu rezolva problemele. Doar accentueaza
frica.
3. Fa o lista cu lucrurile pe care ti-ai dori sa le faci inainte sa mori.
4. Arunca si lista asta.
5. Uite-te in jur, ia primul lucru pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de o
luna si arunca-l intr-o cutie. Mai priveste in jur si ia-l pe al doilea. Vezi ce a
ramas si ia-l pe ar treilea. Nu te opri pana cand nu ai in imediata ta
apropiere doar lucrurile pe care le folosesti des. De preferat zi de zi,
saptamana de saptamana. (Cand m- am mutat unde stau acum, cu 3 luni in
urma aveam impresia ca sunt foarte multe lucruri de carat si adunat si o sa
dureze enorm. 1 sfert din ele le-am aruncat cand le-am sortat.) Ce sens are
sa pastrezi perechea aia veche de ghete pe care o ai de acum 5 ani cand
tocmai ti-ai luat alta anul trecut? etc ..
6. Traieste o zi fara telefon si internet. Pleaca la munte, la mare, oriunde si
inchide tot ce inseamna aparat cu baterii sau fara. Gandeste-te apoi cat de
liber te-ai simtit.
7. Risca. Fa lucrul de care te temi cel mai mult. Daca ti-e frica sa nu pierzi
autobuzul, mergi pe jos. Vei fi fericit.