Fel de fel

[IonPop]

Ratzinger a mai incalcat si alte reguli de circulatie:
http://www.b1.ro/stiri/externe/papa-ben ... 16018.html

[Ghita Potra]

Patru Pisici Patru bărbaţi s-au lăudat despre cât de deştepte sunt pisicile lor. Primul om era inginer, al doilea om era contabil, al treilea om era chimist şi omul al patrulea era angajat al guvernului. Pentru a demonstra asta, inginerul a chemat pisica lui: "T la pătrat, fă-ti jobul." T la pătrat s-a urcat pe birou, a luat nişte hârtie şi pixul şi a trasat imediat un cerc, un pătrat, şi un triunghi. Toată lumea a convenit că a fost destul de deştept. Dar contabilul a spus că pisica lui ar putea face mai mult. El a chemat şi pisica lui şi a zis: "Foaie de calcul, fă-ti jobul." Foaie de calcul s-a dus la bucătărie şi s-a întors cu o duzină de prăjituri. Ea le-a împărţit în 4 grămezi egale de cîte 3 prăjituri. Toată lumea a convenit că a fost bună. Dar chimistul a spus pisica lui ar putea face şi mai mult. El a chemat şi pisica lui şi a zis: "Măsura, fă-ti jobul." Măsura s-a trezit, mers la frigider, a luat un litru de lapte, a luat o sticlă de 10 uncii din dulap şi a turnat în sticlă exact 8 uncii fără verse o picătură. Toată lumea a convenit că a fost destul de bine.

Apoi cei trei oameni s-au întors spre angajatul guvernului şi au spus: "Ce poate face pisica ta?" Angajatul guvernului a chemat pisica lui şi a spus, "Pauza de cafea, fă-ti jobul." Pauza de cafea sări în picioare ....... mâncă toate prăjiturile, bău laptele ........ si-a facut nevoile pe hârtie ....... regulă celelalte trei pisici ....... apoi pretinse că ultima activitate l-a rănit la spate. A întocmit un raport pentru condiţiile nesigure de muncă ....... a cerut despăgubiri acordate lucrătorilor, apoi plecă acasă pentru tot restul zilei, în concediu medical
Iată, prietene, de ce toată lumea vrea să lucreze pentru GUVERN.

[Ghita Potra]

Ionel şi Marioara erau amândoi pacienţi într-un spital de boli mintale.
Într-o zi, pe când se plimbau pe lângă piscina spitalului, Ionel a sărit brusc în apă, a înotat până la fund şi a rămas acolo.
Marioara a sărit repede să-l salveze. A înotat şi ea până la fund şi l-a scos pe Ionel din apă.
La auzul acestei fapte eroice, asistenta şefă a ordonat ca Marioara să fie externată din spital, deoarece o consideră acum stabilă mintal.
Asistenta s-a dus la Marioara să-i dea vestea şi i-a spus:
- Marioara, am o veste bună şi una rea. Vestea bună este că vei fi externată. Din moment ce ai fost capabilă să reacţionezi în mod raţional la o criză şi să salvezi viaţa unui alt pacient, am ajuns la concluzia că fapta ta dovedeşte o deplină sănătate mintală. Vestea rea e că Ionel, pacientul pe care l-ai salvat, s-a spânzurat cu cordonul de la halat în baie. Îmi pare nespus de rău, dar a murit.
La aceasta, Marioara răspunse:
- Nu s-a spânzurat. L-am pus eu acolo să se usuce...

[Ghita Potra]

Când a aflat că va muri (datorită unei boli necruțătoare), cea mai bună
prietenă a mea, m-a rugat să-i promit că nu îmi voi mai spune niciodată
vârsta.
"Nu numai că nu vreau să o spui cu voce tare altora, dar nu mai vreau nici
să te raportezi mereu la vârsta ta. Nu mai sta cu ochii pe ceas și nici cu
gândul la ani.”
De ce mi-a cerut prietena mea să-i fac o asemenea promisiune? Pentru că ea
s-a trezit într-o zi aflând că va muri. Și a privit în urmă. Abia atunci a
realizat că a trăit toată viața raportându-se la vârstă, amânând și
renunțând să ia anumite decizii. Nu s-a căsătorit cu omul iubit când avea 20
de ani, pentru că era prea tânără. Nu s-a mai dus în cluburi la 30 de ani,
nu s-a mai dus la patinoar și i se părea aiurea să se dea pe tobogan și pe
leagănele din parc, pentru că se considera prea bătrână pentru toate acestea

Și s-a trezit într-o zi, când era cu adevărat târziu, fără șanse și cu
sufletul împovarat cu regrete.

Vârsta cronologică, nu are nicio legătură cu vârsta sufletească. Dar omul
trăiește raportându-se la vârstă, fără să realizeze că amâna, că renunță, că
își reprimă dorințe și sentimente.
Ne îmbrăcăm anost de la o anumită vârstă, considerând că nu se mai cade să
purtăm culori și ținute îndrăznețe.
Sau, de ce ar fi prea târziu să faci o facultate la 40 de ani? De ce ar fi
prea târziu să te îndrăgostești la 60 de ani? Pentru că te simți prea
bătrân? Chiar ești bătrân, sau asta o spune doar buletinul tău? Sufletul tău
ce simte? Dacă nu simte, este doar pentru că sufletul primește mesaje de la
creier, care-i spune că ești bătrân. Rațiunea ne sabotează de multe ori.
Apoi, făcându-ți cunoscută vârsta, oamenii te vor evalua în funcție de
vârstă, vor avea așteptări de la tine raportându-se la vârsta ta și mai mult
de atât te vor influența, descurajându-te atunci când vei dori să iei
decizii, argumentând cu "e prea devreme", sau "e prea târziu".
De ce o femeie de 40 de ani nu poate avea un iubit de 30? Pentru că e prea
mare diferența de vârstă, nu? Aiurea!
Credem că o persoană de 40 de ani ar trebui să fie mai matură decât una de
30 de ani. Nu este întotdeauna așa. Poate de aceea oamenii ne surprind
uneori în mod plăcut, sau în mod neplăcut, cu maturitatea sau cu
imaturitatea lor. Pentru că avem așteptări de la ei, în funcție de vârsta pe
care o au.
"Cine se mai uită la mine, la vârsta mea?”
"O să zică lumea că am luat-o razna dacă voi face cutare lucru, la vârsta
mea.”
"Să mă apuc acum la vârsta mea de cutare lucru?” Da! Fă ce simți, ce vrei,
trăiește așa cum îți dictează sufletul! Nu pierde copilul din tine, nu
pierde nici visele de adolescent, nici energia tinerească, pentru că acestea
nu dispar cu trecerea anilor.

Aș sfătui pe oricine să uite de vârsta pe care o are, să nu o mai spună
nimănui și să nu mai conștientizeze asta. Să trăiască așa cum simte sufletul
său, să se simtă mereu tânăr și capabil, să nu i se pară niciodată prea
devreme, sau prea târziu.

Câți ani am? Nu știu și nu contează. Sunt și voi fi mereu suficient de
tânără pentru a îndrăzni să o iau de la capăt, atunci când mă voi trezi pe
un drum care nu duce nicăieri.
Voi avea mereu vârsta potrivită să mă îndrăgostesc, să mă despart și să o
iau de la început.
Voi avea mereu vârsta potrivită pentru a trăi copilărește, pentru a face
greșeli, pentru a învăța ceva nou, pentru a visa, pentru a-mi dori, pentru a
mă distra, pentru a-mi schimba direcția de mers, pentru a lua decizii și
pentru a mă răzgândi.
Nu voi fi niciodată prea tânără pentru a avea prieteni bătrâni și niciodată
prea batrână, pentru a avea prieteni tineri.
Și voi trăi mereu clipa, ca și cum aș muri mâine. Nu voi amâna să fiu
fericită și nu voi amâna să iubesc.
Vârsta mea? Nu are și nu va avea nicio relevanță! ツ

[Ghita Potra]

O eleva "de moda veche", cum nu credeam sa mai existe pe bancile scolilor din Romania!
Gina Camelia Roman,
ELEVĂ ÎN CLASA A X-a :
Locul I la concursul de eseuri !
PILDUITOR !!!
ROMÂNIA MEA: „ŢARA CONTROVERSELOR!”
LOCUL ÎNTÂI DIN 52 DE PARTICIPANŢI.


CÂŞTIGĂTOAREA CONCURSULUI DE ESEURI „ROMÂNIA MEA”


Mi se spune că sunt un copil îndrǎzneţ aflat pe treptele maturizǎrii… Frumoasă caracterizare… Mă simt cuprinsă de un vârtej analitic şi mă gândesc că aş putea sǎ decupez scurte fragmente de viaţă autentic românească, într-o dimineaţă frumoasă de vară. De comun acord cu gândurile mele, mai ridic odatǎ binoclul şi privesc în zare pentru a da frâu liber vocii interioare. Astfel, privesc la România, aceastǎ ţarǎ teribil de simplǎ şi frumoasǎ, trecutǎ adesea prin focurile unor rǎzboaie, despre care am învăţat la istorie că nu au fost întotdeauna ale ei, aclamatǎ şi blamată, şi oacheşǎ, cu oameni care visează să trăiască în altă ţară. Iluzoriu? Nu ştiu ce să zic de la înălţimea celor 17 ani ai mei...
Este ţara mea, ţarǎ scǎpatǎ din mânǎ ce se îndreaptǎ spre un declinul sadic creat de propriile mentalitǎţi? Ar fi absurd sǎ pun aceste cuvinte pe umerii numelui de România? Nu, eu nu sunt în mǎsurǎ sǎ învinuiesc ţara pentru nimic ci doar sǎ atrag atenţia cǎtre „umilul” megieş român.
Este cert faptul cǎ într-o zi voi putea pǎrǎsi aceastǎ ţarǎ... Privesc, stagnez dar nu, stingher ca un fobist aflat în faţa propriei uşi fǎrǎ cheie… Cutez a-mi părăsi ţara şi a începe viaţa într-o ţarǎ perfectǎ? Este România o ţară perfectă? Cum ar arăta o ţară perfectă, cu oameni perfecţi? România este locul unde am crescut, am împǎrţit bucurie, tristeţe, am învǎţat sǎ iubesc, sǎ dau frâu liber imaginaţiei, sǎ cred în forţele proprii, sǎ mǎ exprim, sǎ ajut, sǎ caut rǎspunsuri, sa ignor, sǎ sper ca într-o zi eu cu un grup de oameni asemeni mie vom putea pune baze solide într-o ţarǎ ierarhic magnifică, iar spectacolul proastei imagini va înceta.
Mă simt prinsǎ în mrejele ţării care, cu o ultimă sforţare, încearcă să mă ademenească prin masivele ei înzǎpezite iarna, prin adierea florilor de primavarǎ, cu aerul ei de fecioară adormitǎ de bogǎţia verii şi dezmierdată de o bǎtrânǎ toamnǎ târzie, traversată dinspre vest spre est de zonele întinse de câmpie cultivatǎ cu sapa şi cu calul, de oameni care s-au chinuit să-şi dea un rost propriei vieţi. Purtǎm cu noi veacul frumuseţii, a dorului de drumeţii, a muncii obositoare de la câmp care nu curge parcă prin vene deşi glasul biroului şi ora 7 pândeşte perfid… De undeva, din inima ţării se aude tulburător imnul în culorile sfinte de curcubeu, tricolor al unui popor ce pe zi ce trece uitǎ sǎ trǎiascǎ, având un cult al acumulării de traume. Probleme sau pǎreri tardive, puse faţǎ în faţǎ cu românul, se aud ca dintr-o crevasă: avem facilitǎţi insuficiente, fonduri inexistente, tinere talente distruse de piţipoance cu sex appeal, faptul cǎ pentru clasa politicǎ suntem simple instrumente de vot cu propuneri indecente, dacă indecenţă înseamnă echivalenţa vot – peşte congelat, cǎ noi deşi nu avem suficiente case... construim monumente, cǎ bunele maniere par a se gǎsi la intelectuali sau în aparenţǎ la cei cu portofele nepurtate în buzunar, presiuni cǎ la capǎtul sǎrǎciei se aflǎ viaţa, clubul, luxul. Cumplit este faptul cǎ fiecare dintre noi avem idealuri şi sentimente, suntem o întreagǎ naţiune ce ne cǎutam valori şi încă îndrăznim să sperăm că vom trăi o viaţǎ care sǎ nu se transforme în tipul de hranǎ fǎrǎ condiment.
Aş vrea să cred că, orice curs vor lua lucrurile, România este în noi, totul ţine de noi, redresarea ţine de noi, că le suntem datori celor care au luptat de veacuri pentru fiecare palmă de pamânt. Aş vrea să se trezească în noi spiritul civic şi să ne gândim că nu am putea privi altfel România decât locul unde copiii sunt învǎţaţi sǎ vorbeascǎ româneşte, sunt educaţi şi purtaţi de mânǎ în grǎdiniţe, apoi la şcoalǎ.
Dacǎ m-ar întreba cineva de unde sunt, cu siguranţǎ aş şti sǎ rǎspund: din Vaslui, de pe o stradǎ anume, locuiesc într-un bloc, fost gri, actualmente colorat fǎrǎ nicio noimǎ, colţ cu maneaua vecinului de la parter şi cu bormaşina celui de la 3 care sparge şi meştereşte de cel puţin un an. Mǎ uit în oglindǎ analitic, cred cǎ arǎt bine, pǎrul îmi cam face figuri, dar deja nu-l mai iau în seamǎ. Cobor scǎrile prudent, mi-e teamǎ sǎ nu alunec, a spǎlat proaspǎt femeia noastrǎ de serviciu. La capǎtul culoarului deja zǎresc aceleaşi siluete, vecinii mei care ascultǎ muzicǎ pusǎ în casǎ de afarǎ. Încerc să-i ignor, aşa cum ignor şi replica de fiecare zi a mamei, mama nu se poate abţine sǎ nu exclame „Ce dracu or face ǎştia toatǎ ziua în faţa blocului? Alţii de vârsta lor au şi copii. Mai târziu îţi dau în cap pentru o bucatǎ de pâine!” În naivitatea ei, speră... să nu ajung şi eu ca ei.
Înaintez spre ieşirea din scarǎ. Vali, un urecheat ciudat, mǎ salutǎ zâmbind cu gura plinǎ de seminţe. Schiţez un zâmbet, mǎ mai întreabǎ ceva, dar nu mai aud ce, nici nu mai doresc sǎ aflu, dar le simt privirea fix pe fundul meu. Brusc, mǎ întreb dacǎ vreunul o fi avut în viaţa lui emoţii la românǎ, sau s-o fi strǎduit la matematicǎ. Îmi vine un gând şi mai ciudat în minte. Cum or fi arǎtat când erau bebeluşi, moi şi pufoşi. Ce aşteptǎri o fi având de la ei nişte mǎmici nedormite? Unde, pe ce scarǎ a societǎţii ar trebui sǎ-i aşez? Sunt scursuri, sunt plevuşcă? Or fi, dar sunt români, la fel ca şi mine! Asta nu pot ignora. Ce şanse primesc ei şi de la cine? Ce şanse primesc eu şi de la cine? Prin urmare, eu am un reper, eu cea dintr-o familie obişnuitǎ, ei – din familii la fel de obişnuite, ca şi mine! Lǎsati de capul lor, au alte repere… Eu, de pe strada X, din blocul X ca şi ei, eu din Vaslui, ca şi ei, eu din România ca şi ei… Din România mea şi din România lor…
Mergând spre şcoalǎ, mǎ gândesc brusc la ce aş vrea sǎ mǎ fac când voi fi mare. Mesajele primite sunt cel puţin bulversante: „Şcoala româneascǎ scoate tâmpiţi”! Oi fi şi eu unul dintre ei? Cu siguranţǎ! „Medicii din România sunt cei mai slabi din Europa, şi e la modǎ sǎ te tratezi în strǎinǎtate”... Toate fetele de vârsta mea vor sǎ se facǎ modele sau... nu ştiu... Ceva care sǎ le aducǎ mulţi bani şi faimǎ.
Îmi atrage brusc, deodatǎ, atenţia un afiş publicitate rupt. Încǎ se mai observǎ zâmbetul „ca pentru pozǎ” al celui care promitea ca şi alţii... marea cu sarea! Mǎ întreb, n-o fi şi el un produs al şcolii româneşti. Dacǎ da, avem acelaşi numitor comun, eu şi cu domnul din afişe, suntem tâmpiţi. De ce aş vota un tâmpit?
Drumul cǎtre şcoalǎ e un spectacol cotidian. Îmi propun mereu sǎ vǎd ceva, o pǎrticicǎ din ţara asta. In acest moment vǎd o femeie cǎrând o sacoşe, însoţitǎ de soţul care fumeazǎ o ţigarǎ… şi simt brusc că nu mai vreau să mă gândesc la nimic…


Gina Camelia ROMAN
Liceul Teoretic „Emil Racoviţă” – Vaslui.

[Ghita Potra]

Se duce badea Gheorghe la targ si aude ca s-a deschis un magazin nou cu unelte pentru padure.
Se duce la magazin si cumpara o drujba.
Acasa citeste pe prospect ca poate taia 100 copaci pe zi.
A doua zi se scoala badea la 6, se duce la padure si incepe a taia copacii taie... taie badea la copacii pina la 22:00.
Numera el copaci, 89.
Suparat badea se scoala a-3-a zi la 5, se duce la padure se apuca de taiat copaci pina pe la 23:00, i-ar numara, 95.
Suparat, badea se duce la magazin:
-Domnule, drujba asta nu este buna, in prospect scrie ca taie 100 de copaci, dar eu nu am taiat decit 95, e stricata.
Ia vinzatorul drujba si o porneste... la care badea Gheorghe:
-Aaaaaaaaaaaaaaa, are si motor !?

[Ghita Potra]

Într-o zi soţul vine de la serviciu şi nu poate băga maşina în garaj deoarece pe aleea spre garaj erau trântite bicicletele copiilor. Dă să bage bicicletele în garaj şi găseşte jeep-ul soţiei deschis şi câinele plin de noroi întins pe bancheta din spate.
Nedumerit, intră în curtea interioară unde vede copiii într-o baltă de noroi, piscina şi ea murdară, copiii se stropeau cu furtunul. Îngrijorat, intră în bucătărie nu fără a observa că geamul de la uşă era plin cu pălmuţe de ciocolată, clanţa îmbrăcată în felii de şuncă şi gaura cheii înfundată cu un cârnat. În bucătărie curgea apa, frigiderul era deschis şi conţinutul lui vărsat pe podea, farfurii şi pahare murdare peste tot. Pe masă o baltă de suc , muştele roiau pe masă. Pe jos nu se putea călca altfel, decât pe mâncarea căţelului sau în conţinutul borcanelor de murături.
Panicat şi alb la faţă, începe să îşi caute soţia prin toată casa. Era un vacarm de nedescris - televizorul şi computerul erau date la maximum. Intră în baie unde prosoapele pluteau pe podea într-o baltă de apă şi sulurile de hârtie igienică erau derulate prin cuier, prin cadă şi pe mânerul de la uşă.
În sfârşit îşi găseşte soţia în ultimul dormitor relaxată cu o mască pe faţă, bigudiuri în păr. Citea o revistă şi asculta muzică cu căştile pe urechi. Cu un ultim efort, o întreabă ce s-a întâmplat. Ea îi răspunde:

- Îţi aduci aminte când te întorceai acasă şi mă întrebai ce am făcut toată ziua? Ei bine… azi n-am făcut nimic!

[Ghita Potra]

Într-o firmă de contabilitate, 4 femei în birou: şefa (nu se specifică ce culoare de păr) și 3 contabile, una brunetă, una roscată și cealaltă blondă.
De la o vreme, șefa plecă totdeauna mai devreme de la serviciu, sub diverse pretexte.
Într-o zi, se gândesc fetele că dacă șefa pleacă, pleacă și ele.
Zis și făcut și cum a ieșit șefa pe ușă, hop și ele, să profite de 2 ore libere.
Bruneta merge direct la sala de fitness, profitînd de faptul că are timp mai mult să fie în formă.
Roșcată merge la cumpărături.
Blonda, ca o soție cuminte și iubitoare, merge acasă, să profite de 2 ore în plus lângă soțul ei iubit.
Acasă, însă, după ce intră, aude zgomote din dormitor și cînd se uită pe furiș pe ușă, îi vede pe bărbatu-său și pe șefa.
Tiptil, se strecoară afară din casă fără să zică‎ nimic și se duce în parc, așteptând să treacă timpul...
A doua zi, șefa iar dispare cu două ore înainte de terminarea programului...
Celelalte vor și ele să plece, numai blonda stătea la birou.
- Haide, tu nu pleci?
- Nu, nu plec, că ieri era cît pe ce să mă prindă șefa !

[Ghita Potra]

BUNATATI SCUMPE ... merita doar sa le cunoasteti

1. Şofranul


Șofranul este cea mai scumpă mirodenie a lumii. Preţul lui este dat de greutatea cu care se recoltează şi prelucrează acest condiment fragil care este de fapt pistilul crocusului de şofran. Pentru a recolta 500 de grame de şofran e nevoie de aproximativ 75.000 de flori recoltate de pe o suprafaţă echivalentă cu un teren de fotbal. La procesul de cultivare se adaugă unul delicat de recoltare, uscare, sortare şi transportare a şofranului care face ca în final preţul unui kilogram din această mirodenie să ajungă la 11.000 de dolari.


2. Nucile de Macadamia


Iată nucile cu adevărat tari. La propriu şi la figurat, la coajă şi la preţ. Nucile de Macadamia sunt cele mai scumpe nuci din lume întrucât arborele care le produce are nevoie de 7-10 ani pentru a ajunge la maturitate şi necesită fertilizări intense şi costisitoare. Cei care vor să treacă de coaja tare pentru a ajunge la miezul cremos al acestei nuci care conţine peste 80% uleiuri şi aproximativ 4% zaharuri trebuie să plătească 300 de dolari per kilogram.



3. Beluga – caviarul iranian



Cel mai scump caviar din lume nu este cel rusesc așa cum s-ar crede, ci caviarul almas (termenul iranian pentru diamant). Preţul acestui caviar, rar şi de aceea foarte scump, este dat de faptul că este produs de un sturion care are cel puţin 100 de ani. Luxosul caviar provine din acest sturion care a supravieţuit dinozaurilor şi care există pe pământ de acum 120 milioane de ani. Acest caviar iranian ajunge pe piaţa din Statele Unite şi se vinde cu 5000 de dolari kilogramul. Încă un motiv în plus pentru a consuma caviar cu moderaţie.


4. Trufa albă


Cea mai scumpă ciupercă din lume este de departe trufa, dar nu cea neagră ci varietatea ei albă, mult mai rară. Originară din zona Langhe, regiunea Piedmont, din nordul Italiei, trufa albă creşte până la 12 centimetri în diametru şi poate atinge 500 de grame în greutate. Aceste trufe au un preţ de 2000 de dolari, adică 4000 de dolari per kilogram. Însă preţul lor explodează atunci când sunt vândute la licitaţii. Cea mai scumpă astfel de trufă a fost vândută în decembrie 2007 lui Stanley Ho, proprietarul unui cazino din Macao, care a plătit 330.000 de dolari pentru 1,5 kilograme de trufă albă. Ca să înţelegem ce sunt trufandalele!



5. Cartoful “La Bonnotte”


Considerăm cartoful un aliment la îndemână pentru că este ieftin. ar acum ne ocupăm de tot ce-i mai scump.
Cel mai costisitor cartof din lume este o varietate din Franţa – “La Bonnotte”.
Doar 100 de tone sunt cultivate anual, iar locul de cultură este exclusiv insula Noirmourtier.
De ce este scump?
Pentru că este nevoie de fertilizare specială a pământului de cultură cu alge şi de o climă specială, aproape de mare.
Cum această specie este aproape pe cale de dispariţie, bătălia pe această varietate este mare, 1 kg ajungând până la 500 euro.


6. Carne de Vita Kobe


Cea mai scumpă carne de vită din lume este obţinută de la specia japoneză Tajima-ushi. Vacile sunt hrănite cu cea mai bună iarbă şi sunt crescute după o tradiţie strictă în regiunea Kobe (hrănite cu bere şi masate în fiecare zi). Carnea este fragedă, gustoasă şi are o textură deosebită cu firişoare de grăsime distribuite incredibil de uniform ce îi conferă cărnii un aspect marmorat. Deşi există variante americane şi britanice ce sunt vândute ca vită stil Kobe (hrănite cu bere şi masate zilnic), adevărata vită Kobe ajunge la 100 dolari pentru 200 grame de carne macră. Folosită la sashimi, shabu-shabu, teppanyaki, vita de Kobe se deosebeşte de mai puţin reuşitele copii şi datorită hranei care este mai bună şi mai scumpă decât cea de pe continentul american.


7. Sandvişul de Platină


Cel mai scump sandviş din lume – da, există şi aşa ceva! – este von Essen Platinum Club Sandwich. Această delicatessă cu 3 straturi are cel mai fin piept de pui (poulet de Bresse, considerat a patra minune gastronomică a lumii!), şuncă, ouă de prepelită şi trufe albe. Se vinde în Cliveden, Berkshire şi costă aproape 200 de dolari. Are 1,182 de calorii şi este pe lista de “trebuie gustat” a fanaticilor gurmanzi din toate ţările.


8. Pizza de 8300 euro


Pizza cea mai scumpă din lume poate fi gustată în Italia. Cu toppinguri generoase de caviar şi homar, această pizza are un diametru de 20 cm şi un topping excepţional în stare lichidă – coniac Louis XIII Remy Martin. În acest caz nu mai cereţi ketchup.



9. Omleta de 1.000 de dolari



Restaurantul Le Parker Meridien din New York serveşte cea mai scumpă omletă din lume. Preţul de 1,000 de dolari (sau 700 de dolari dacă o faceţi acasă) nu este dat de cele 10 ouă folosite, ci de cele 200 g de caviar sevruga şi de 1 homar întreg.


10. Îngheţata de 1.000 de dolari



Încă din 2004 în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai scumpă îngheţată din lume, specialitatea restaurantului Serendipity 3 din Manhattan conţine 5 globuri de îngheţată din vanilie de Tahiti, vanilie de Madagascar, foiţe de aur comestibile de 23 K şi una din cele mai scumpe ciocolate din lume – Amedei Porceleana.


11. Trufele Chocopologie


Apreciate ca fiind cele mai gustoase şi scumpe produse de ciocolată din lume trufele “Chocopologie by Knipschildt” costă nici mai mult nici mai puţin decât 2,600 de euro per 370 grame și se pot achiziționa doar pe bază de comandă. Realizate manual după o reţetă secretă, delicatesele conțin, printre altele, trufă neagră și 70% cacao.


12. Cafeaua Kopi Luwak


S-ar putea să deveniţi hipertensivi doar gânindu-vă la această cafea întrucât doar auzul preţului ei poate să accelereze pulsul unui hipotensiv: peste 1000 de dolari per suta de grame. Preţul cafelei Kopi Luwak este determinat nu doar de gustul apreciat ca fiind deosebit ci şi de raritatea ei. Kopi Luwak este o specie de cafea care creşte într-un areal foarte restrâns, exclusiv în insula Sumatra (Indonezia), motiv pentru care recolta anuală este de doar 15 kilograme de cafea. Iar doritorii, se pare, sunt mai mulţi.



13. Ceaiul Tieguanyin


Dacă preţul cafelei vă face rău nu încercaţi nici cu ceai. S-ar putea să vă dăuneze. Mai ales dacă vă doriţi un ceai verde Tieguanyin.
Cel mai scump ceai din lume vine să ne arată că în China nu se produc doar obiecte de serie mare şi preţ mic ci şi ceaiuri rare şi scumpe. O singură ceaşcă din acest ceai – făcută din 2-3 frunze uscate – costă 15 dolari iar preţul kilogram ajunge la suma de 3000 de dolari.


14. Plicul de ceai cu diamante


Dacă un ceai chinezesc vă pare a fi scump, cu siguranţă că acest plic de ceai cu diamante o să vă pară a fi exagerat. Şi chiar acest efect extravagant l-a urmărit compania PG care l-a produs pentru a celebra al 75-lea an al existenţei sale. Decorat manual cu 280 de diamante pentru a le reaminti englezilor cât de mult iubesc ceaiul, plicul costă 7500 de lire sterline. Cred că englezii îşi puteau aminti că le place ceaiul şi într-o manieră mai discretă.


15. Cea mai scumpă şampanie


Dacă bei un pahar din această şampanie probabil trebuie să bei o alta după doar ca să sărbătoreşti faptul că te-ai apropiat de cea mai scumpă şampanie a lumii. Cea mai scumpă şampanie poartă numele de Perrier Jouet Belle Epoque Blanc de Blanc şi nu vechimea este cea care o face atât de preţuită – aşa cum se întâmplă la vinurile de colecţie – ci faptul că este produsă din struguri atent selecţionaţi şi vândută în sticle pictate manual. O astfel de sticlă costă 1,500 de dolari.


16. Un whiskey cu adevărat rar


Probabil că dacă ar fi supravieţuit câţiva dinozauri unii tot ar fi fost mai ieftini decât acest whiskey din categoria “fine and rare” ce poartă numele de Macallan Fine Rare Vintage. Nu ştiu cât de rafinat este acest distilat, vechi de 30 de ani, dar rar este cu siguranţă. Anul trecut, în întreaga lume mai erau doar 85 de sticle. Şi poate or mai fi, dacă nu s-o fi spart vreuna, că de băut cu siguranţă se bea cu moderaţie. Nu poţi bea mult whiskey de 38.000 de dolari sticla fără să te doară rău capul a doua zi.


17.Un rom pentru piraţi bogaţi


Cel mai scump rom al lumii nu pare a fi pentru lupii neînfricaţi ai mărilor ci mai degrabă pentru saloanele unor milionari excentrici. Wray & Nephew White Overproof este cu siguranţă cel mai scump rom al lumii. Rar, şi cu siguranţă bun, acest rom distilat în 1940 este cea mai preţioasă licoare din categoria sa. O singură sticlă de – nu se ştie câte or mai fi – Wray & Nephew White Overproof Rum costă 53,000 de dolari.


18. Diamantele sunt eterne. Chiar şi la cupă.


Nu se putea ca japonezii, care beau de revelion şampanie cu foiţă de aur ca să aibă un an nou bun şi bogat, să nu ducă extravaganţa la un nou nivel. Acesta este cauza, şi nu lipsa cruntă a măslinelor din Japonia, pentru care a fost inventat cel mai scump coctail din lume. În fond, “Diamonds-Are-Forever” – not for everyone – nu are cine ştie ce ingrediente rare, dacă facem abstracţie de diamantul de 1.6 carate din pahar.
Dacă vă interesează un astfel de cocktail îl găsiţi la hotelul Ritz-Carlton din Tokyo . Pentru 11.000 de dolari cât costă cred că nici nu trebuie să coborâţi la bar. Puteţi solicita room-service-ul.


19. Berea Vielle Bon Secours


Nu ştiu dacă prietenii dumneavoastră ştiu, dar ai mei nu cunosc de ce preţul berii a crescut atât de mult. Mă rog, nu toată berea , ci doar Vielle Bon Secours, cea mai scumpă bere a lumii. Greu să ieşi cu băieţii la o bere când o singură sticlă, vândută exclusiv la Bierdorme în Londra, costă 1000 de dolari. Şi nu sunt reduceri la happy hours!



20. Pentru femei puternice


Nu conţinutul face ca această sticlă de băutură, care pentru preţiozitate nu mai este numită vodca ci dovka – probabil fiindcă citeşti anagramat după ce vezi preţul – ci ambalajul. Diva Vodka, produsă de Blackwood Distillery din Scoţia – da, scoţienii produc şi vodcă! – este cea mai scumpă vodcă a lumii. În funcţie de decoraţiunile din “cristal” ale sticlei preţul uneia singure ajunge de la 35 de lire sterline şi până la 540.000 de lire sterline. Hai, recunoaşteţi că vă e dor de zilele în care se cumpărau băuturi cu sticle la schimb.


21. Apa vieţii


Există o apă, literalmente, mai scumpă decât aurul. Şi platina. Şi multe alte metale rare şi scumpe. Se numeşte Kona Nigari şi este, de departe, cea mai scumpă apă a lumii. Sincer, nu prea ştiu de ce, dar preţul a 30 de mililitri din această apă produsă prin desalinizarea apei bogate în minerale din adâncurile mării hawaiene, costă 17 dolari.

[Ghita Potra]

>- Doctore, ma chinuie ingrozitor coloana. (Constantin Brancusi) -
>Posteritatea va crede ca am avut un singur ou. (Cristofor Columb)
>- Prefer rima imbratisata. (Veronica Micle)
>- Femeile cu picioare lungi, sunt cele mai bune la pat. (Procust)
>- Duc o viata regulata; ma culc la sapte, ma scol la sapte. (Alba ca
>Zapada)
>- Femeia model trebuie sa fie tanara. (Corneliu Baba)
>- A fost nunta cu dar, dar nu cine stie ce! (Zamfira)
>- N-aveti, cumva, un foc? (Nero)
>- Si totusi, se invarteste! (Galileo Galilei la un chef)
>- Suntem rude, dar foarte indepartate. (Fratii Grimm)
>- Eu sunt o exceptie: mi-am facut carul vara. (Nicolae Grigorescu)
>- De cand cu politica, am tras poezia pe linie moarta. [A.(carul) Paunescu]
>- Justitia noastra este bolnava. (un doctor in drept)
>- Am fost corigent la zoologie si literatura. (La Fontaine)
>- Am oscilat intre Scoala Ardeleana si Scoala Militara. (Petru Maior)
>- Aria cercului se bucura de o celebritate nemeritata. (Giuseppe Verdi)
>- Noi vrem pamant! (un extraterestru)
>- Nu intrati in marile Complexe cu sotia. (Freud)
>- Am picat la tanc! (Aurel Vlaicu)
>- Tabloul lui Dali este lipsit de simboluri. (Mendeleev)
>- Intr-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la patrat. (Pitagora)
>- Cand pun mana pe un roman bun, nu-l las pana nu-l termin. (Cleopatra)
>- Cartea mea de capatai este "Dupa douazeci de ani". (Silviu Brucan)
>- Ma duc sa ma caut. (Fiul ratacitor)
>- Astept Ziua Recunostintei. (Penes Curcanul)
>- Ce mica-i lumea! (Gulliver in tara piticilor)
>- Nu-mi fac planuri de viitor. (Nostradamus)
>- Toti oamenii de valoare au zburat din Romania . (Henri Coanda)
>- De fapt, la tara eu n-am vara, ci un var. (George Toparceanu)
>- Vrem sa ne pastram limba si portul. (un constantean - Radu Mazare)
>- Ca orice om, am fost si eu la stramtoare. (Magellan)
>- Marile cuceriri le-am facut in moteluri. (Gingis-Han
>- Eu stau, tu stai, el sta. (Imnul de stat)
>- Ostenii mei, astazi avem exercitii de tragere. (Vlad Tepes)
>- Americanii s-au obisnuit cu in-sula in coasta. (Fidel Castro )
>- Am ajuns in America pentru ca m-a trimis nevasta dupa cartofi. (Cristofor
>Columb)
>- Forma mea de protest este demonstratia. (Pitagora)
>- Nu sunt de acord cu femeile care isi spioneaza barbatii. (Mata-Hari)

[Ghita Potra]

Lucrare de licenta

Iepurasul isi facea lucrarea de licenta. Curioasa, vulpea, trecand
prin zona, il intreaba:
- Ce faci, iepurasule, despre ce scrii tu acolo?
- Am inceput lucrarea de cercetare despre cum este mancata vulpea de
catre iepuras...
- Ha, ha, ha... pai cum o sa manance un amarat de iepuras o vulpe?
Poate invers...
- Cercetare stiinfica, vulpeo, daca nu crezi, te astept deseara la vizuina.
Dimineata, padurea... uimita de mirare... In fata vizuinei, pielea
vulpii era intinsa la uscat.
Curios, lupul apare si el la iepuras si il intreaba:
- Despre ce scrii tu acolo, iepurasule?
- Sunt la cercetarea propriu-zisa din lucrarea de licenta. Studiez cum
e mancat lupul de catre iepuras.
- Ha, ha, ha... cum o sa manance un amarat ca tine un lup mare si tare ca mine?
- Asta e cercetare stiintifica serioasa, daca nu crezi... ne vedem
deseara la viziuna.
Dimineata, stupoare mare in toata padurea... pielea lupului era
intinsa la uscat langa cea a vulpii.
Nemairezistand, ursul o apuca si el spre iepuras si il intreaba:
- Despre ce mai scrii tu acolo, iepurasule?
- Sunt deja la concluziile cercetarii in care demonstrez cum e mancat
ursul de catre iepuras...
- Ha, ha, ha, ho, ho, ho... ce tot spui, pricajitule? ... Cum sa
manance un mititel ca tine un urs mare ca mine?
- Nu crezi?! Aceasta este o cercetare stiintifica, nu e o gluma, vino
deseara la vizuina si ai sa te convingi...
In dimineata urmatoare, toata padurea era socata.... pielea ursului
era intinsa la uscat langa cea a lupului si cea a vulpii....
Dupa cateva ore, cand lighioanele padurii se raspandisera speriate
care incotro, iepurasul iesi razand din vizuina, de gat cu leul...
care ii spuse:
- Ai vazut, iepurasule? Ce iti spuneam eu? Nu tema conteaza, ci coordonatorul!

[Ghita Potra]

11 Lucruri ce nu se invata in scoala
Bill Gates a ţinut un discurs la un liceu despre cele 11 lucruri pe
care elevii nu le-au învăţat şi nu le vor învăţa la şcoală. El a scos
în evidenţă faptul că sentimentul de automulţumire şi învăţăturile
"corecte" din punctul de vedere al politicilor educaţionale au creat o
generaţie de copii care nu au deloc noţiunea de realitate şi despre
felul în care realitatea aceasta i-a destinat eşecului în lumea reală.

Regula nr. 1: Viaţa nu e dreaptă - obişnuieşte-te cu ideea!

Regula nr. 2: Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se
aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi.

Regula nr. 3: Nu vei câştiga 60.000$ pe an de îndată ce părăseşti
băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon
în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea.

Regula nr. 4: Dacă crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când
o sa ai un şef!

Regula nr. 5: A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea
ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau şansă.

Regula nr. 6: Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu
te mai smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele.

Regula nr. 7: Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de
plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească
cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine spunându-le
cât de grozav te crezi. Aşa că înainte de a te porni să salvezi jungla
de paraziţii generaţiei părinţilor tău, încearcă să-ţi despaduchezi
propriul dulap.

Regula nr. 8: Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi,
însă viaţa NU. În unele şcoli au abolit corigenţele şi elevul poate
încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare.
Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC din viaţa reală.

Regula nr. 9: Viaţa nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere şi
pe foarte puţini angajatori îi interesează să te ajute să "te
găseşti". Faci asta în timpul liber.

Regula nr. 10: Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală
oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la
serviciu.

Regula nr. 11: Fiţi amabili cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să
lucraţi pentru vreunul dintre ei.

[Stefan_Ilioaica]

10 paste de dinti deosebite atat la culoare cat si la diferitele arome pe care le au.
Pasta de dinti “obraznica"
O pasta de dinti bazata pe combinatia a doua plante si se vrea a fi 100% naturala. Dar cand ne uitam la felul in care arata, cert este ca nu as baga asa ceva in gura, numai a pasta de dinti nu arata. Tot ce mai pot sa adaug este ca aceasta ciudata pasta de dinti a fost creeata si comercializata in Thailanda.

Pasta de dinti de ciocolata
In 2005, Unilever Filipine a comercializat o editie limitata de pasta de dinti cu aroma de ciocolata. Pasta de dinti CloseUp Flavalicious in Choco Loco are un nume la fel de ciudat ca si compozitia sa. Aceasta pasta de dinti a fost lansata in urma unei cercetari de doctorat la Universitatea Tulane unde Arman Sadeghpour a demonstrat ca un extract de pudra de cacao protejeaza dintii si este de fapt mai eficace chiar decat fluorura.

Pasta de dinti cu Bacon
Bacon care a devenit atat de popular incat s-a ajuns sa se scoata paste de dinti cu acest “extraordinar” gust. Cum ar fi sa va ridicati de la masa dupa ce v-ati indestulat cu bacon (normal) si sa va spalati pe dinti cu aceasta minunata pasta de dinti. Veti avea un zambet de invidiat si un miros de bacon Fresh pe toata durata zilei.

Pasta de dinti cu aroma de whiskey
Asta mai lipsea, aroma de whiskey. Va spalati pe dinti seara pentru a avea uratul gust si sentiment din dimineata de dupa bautura.

Pasta de dinti cu doua iesiri
O pasta de dinti cu doua cai de iesire, ideala pentru cei ce se infurie dimineata pe partenerul lor ca strange pasta de dinti din fata. Pur si simplu deschizi celalalt capat si totul va decurge normal.

Pasta de dinti – “Email Diamant"
Aceasta pasta de dinti nume ciudat este o pasta franceza si este folosita inca de prin 1893. Se pare ca problema albirii dintilor nu este un fenomen asa de modern. Culoarea pastei de dinti este un rosu inchis, cu un gust intens de cuisoare si menta si care da stralucire dintilor, efectul cel mai cunoscut vreodata la o pasta de dinti. Ce era interesant la aceasta pasta de dinti este faptul ca acea culoare rosie a ei iti coloreaza gingiile si limba facandu-le de un rosu intens iar in contrast dintii se vad mai stalucitori, asadar “efectul de albire” este instantaneu.

Pasta de dinti cu gust de sampanie
Pentru cei ce prefera sampania in locul whiskey-ului.

Pasta de dinti neagra a japonezilor
Ma pot gandi la nenumarate ultilizari ale carbunelui in viata de zi cu zi, de la arta desenului la gratarul din spatele blocului, numai la a fi curat nu ma pot gandi. Aceasta culoare neagra, te gandesti ca poate sa iti curete dintii si sa iti improspateze respiratia ?? Si totusi, aceasta pasta de dinti este inca prezenta pe piata japoneza inca din 2003.

Pasta de dinti cu gust de inghetata
Se pare ca cineva s-a gandit si la asta si cum era de asteptat un medic pediatru pe nume Janelle Holden, care a avut ca scop crearea unei paste de dinti care sa faca din spalatul pe dinti o placere pentru copii.
PS: la prima pasta de dinti nu este foarte clar care este treaba, iar ultima nici n-am mai postat-o, deoarece acolo avem doar o poza.

[Stefan_Ilioaica]

7 minuni din Caracal

S-a construit un bloc si s-a uitat macaraua in interior.
A luat foc sediul pompierilor.
S-a furat usa politiei.
Cimitirul e pe strada invierii.
Brutaria e construita pe strada Foametei
Inchisoarea e pe strada Libertatii
Exista o singura scoala si se numeste Scoala nr. 2.

[Ghita Potra]

O casa cu cinci etaje din New York a ars intr-o dimineata, incendiu soldat cu multi morti.
- Familia de musulmani de la etajul intai de 7 persoane toti decedati.
- Familia de tigani de la etajul II de 5 persoane toti decedati.
- Familia de negri de la etajul III de 4 persoane, din nou toti decedati.
- Familia de pakistanezi de la etajul IV de 8 persoane la fel,toti decedati.
- Perechea de albi de la etajul V a scapat!

Comunitatile de musulmani, de tigani, de negri si de pakistanezi au pretins o ancheta solicitand raspuns la intrebarea: din ce cauza au scapat doar albii de la etajul 5 din acest incediu ?.
A fost ceruta si declaratia sefului pompierilor.
Iata raspunsul acestuia:
" Pai si in dimineata aia devreme,ca de obicei,numai albii s-au dus la lucru. " ...