Forumul organizatiei Pontes - www.pontes.ro

Asa e Gruia, ai dreptate. Unii spun ca este foarte simplu sa inveti un limbaj de programare, ca e nevoie doar de o saptamana si gata. Si este intr-adevar usor sa inveti elementele de baza mai ales daca mai cunosti si alte limbaje, insa doar cu acele elemente de baza nu prea se poate face mare lucru. In multe cursuri introductive pentru un limbaj de programare se dau ca exemple programe care fac calcule numerice, care afiseaza anumite texte in functie de comparatia intre anumite numere, se fac diverse calcule etc, si dupa asta apare impresia ca gata, poti face un program util. Dar apoi se poate vedea ca nu prea mai poti face altceva, si ca cu acele calcule nu prea ai ce face, doar ca de obicei doar atunci incepe greul, si unii se lasa de programare chiar in acel moment fiindca nu stiu in ce directie sa o ia, ce sa invete mai departe.
Pentru a invata ca lumea este nevoie de rabdare, or eu am observat ca multi romani nu au rabdare in niciun domeniu.
Cred ca nicio masina nu mai ajunge sa astepte la semafor mai mult de o secunda fara sa fie intotdeauna claxonata de cei din spate, care sunt nervosi ca trebuie sa piarda cateva secunde asteptand degeaba.
Si am spus ca asta se intampla in special romanilor, fiindca multe persoane care au umblat prin alte tari mi-au spus ca pe acolo oamenii sunt mai calmi, mai relaxati.
Eu cred ca asta se intampla la noi in special datorita modului de viata al romanilor, care petrec o buna parte din viata in fata televizorului, cu mana pe telecomanda, schimband rapid programele, nu cu speranta sa gaseasca un program interesant, ci cu teama sa nu cumva sa piarda cine stie ce stire interesanta pe vreunul dintre ele. Voua nu vi s-a intamplat niciodata sa urmariti un program interesant dar sa va vina totusi sa schimbati canalul ca sa vedeti daca nu cumva pe un alt canal este ceva si mai extraordinar?
Nu mai stiu care este situatia in prezent, dar in urma cu cativa ani Romania era prima tara din Europa sau din UE, ca nu mai retin bine, in functie de timpul petrecut in medie in fata televizorului. Iar diferentele fata de alte tari erau imense.
Pe atunci romanii se uitau la TV mai mult de 5 ore pe zi in medie, aproape cat americanii, dar cu cea mai mare crestere fata de verificarea anterioara, in timp ce la americani se inregistra o scadere.
Si tot atunci timpul mediu petrecut de austrieci, ca ei cica se uitau cel mai putin la TV, era de doar vreo 15 sau 20 de minute pe zi, sau cam asa ceva.
Ca romanii se uita mult la televizor nu cred ca ar fi o problema, daca emisiunile la care s-ar uita ar fi de calitate.
Am citit un articol interesant, in care se prezenta in mod stiintific cum ne afecteaza creierul stirile TV care contin informatii scurte si rapide dintr-o multime de domenii. Idea era ca daca obisnuim sa ascultam zi de zi astfel de stiri care nu au nicio legatura intre ele, creierul se obisnuieste cu acest mod de a obtine informatii si nu se mai poate concentra un timp indelungat pe o singura tema, fiindca apare plictiseala si dorinta de a fla ceva nou, diferit, inedit. Acele stiri creaza un comportament compulsiv, negativist, mai ales ca de obicei stirile sunt stiri negative.
Or la noi nu exista televiziuni de stiri fiindca nu exista stiri, ci doar asa zise stiri, dar pe post de divertisment, de informatii absolut inutile care nu ne ajuta, ci au doar rolul de a ne distrage atentia, de a ne elibera de diverse tensiuni. De aceea toate emisiunile de stiri nu sunt altceva decat divertisment, nu emisiuni informative cu un scop util.
Stirile TV si emisiunile TV si chiar gramezile de articole de doi bani care contin in titlu cuvinte ca "uimitor", "socant", "tulburator", "naucitor", care incearca sa socheze, dar care dupa ce le citesti vezi ca de fapt sunt apa de ploaie ne obisnuiesc sa cautam doar informatii socante, fiindca informatiile normale si utile nu ne mai satisfac.
Asa se intampla intotdeauna. Cand ne obisnuim cu ceva exagerat, normalul nu ne mai satisface.
Imediat dupa evenimentele din 89 se vindea pe la noi celebrul suc de kiwi,care nu era altceva decat apa colorata, indulcita si aromata cu arome chimice destul de puternice.
Abia mai tarziu au inceput sa fie importate si fructe de kiwi. Eu unul cand am gustat prima data un fruct de kiwi am avut impresia ca e cam fara gust, fiindca nu avea o aroma atat de puternica ca si chimicalele pe care le bausem pana atunci.
De asemenea este tot o exagerare faptul ca femeile isi gauresc urechile ca sa isi infiga in ele bucati de metal, sau ca fac echilibristica pe tocuri inalte, sau ca se fardeaza chiar daca unele dintre ele au picioare foarte lungi si arata foarte bine si fara acele ajustari. Problema este insa ca daca majoritatea femeilor fac asa, atunci cele care nu ar face-o ar fi dezavantajate iar barbatii ar considera ca nu e ceva in ordine cu ele, ca nu sunt suficient de feminine. Asta fiindca ne-am obisnuit cu modul exagerat, nu cu cel normal.
Programarea nu este un lucru usor, mai ales la inceput cand trebuie acumulate multe cunostinte, si pentru a studia acest domeniu este in mod evident nevoie de rabdare, fiindca nu se poate invata tot in sesiuni de 5 - 10 minute de citit, cu pauze pentru altceva.
Asa ca din punctul asta de vedere cred ca ar fi util ca romanii sa considere televizorul doar ca pe un inlocuitor de divertisment de doi bani, nu ca pe sursa cea mai importanta de informatii si divertisment, si sa fie obisnuiti cu lucruri care au o valoare fundamentala mai mare, nu cu lucruri superficiale. Asta i-ar putea ajuta putin sa aiba mai multa rabdare. Doar ca din pacate este un cerc vicios. Cei care s-au obisnuit cu lucrurile superficiale, de exemplu sa se relaxeze ascultand stiri in loc sa asculte un film sau piesa de teatru, sau chiar cei care prefera o piesa de teatru in loc sa citeasca o carte, o fac fiindca nu au rabdare. Asa ca este nevoie de rabdare pentru a invata sa devii rabdator.
Asta ar fi o buna tema pentru psihologi, sa gaseasca metode practice prin care oamenii sa poata invata sa devina mai rabdatori, si sa nu se plictiseasca atat de rapid.
Si... da, si eu am ajuns la concluzia ca multi orbi spun doar teoretic ca ar vrea un loc de munca, insa asta fiindca nu stiu ce inseamna, fiindca nu stiu ca asta implica si efort, si alte diverse neplaceri, dar in mod real nu prea se omoara sa gaseasca ceva de lucru. Dupa principiul ala... ma duc sa caut ceva de lucru. Doamne da sa nu gasesc.

Ma bucur sa vad mesaje din partea unui profesor, mai ales ca imi cam confirma banuielile: nu exista interes, si nu pentru ca nu ar fi oameni dispusi sa explice sau informatii disponibile.
IonPop a zis foarte bine, e nevoie de dedicatie. Programarea nici macar nu mai e asa grea ca in trecut, toti algoritmii s-au cam scris. Trebuie doar sa citesti si sa gasesti solutia optima. Nu vorbim de cercetare, inteligenta artificiala sau alte chestii...
@Rodica: si cam care crezi ca ar fi meseriile posibile pentru acei mediocri? Eu zic ca nu prea au variante. Cum zicea IonPop parca, ar trebui sa se insiste si pe aici cu call centere...

Imediat dupa ce mi-am pierdut vederea am fost interesat si eu sa stiu care sunt meseriile accesibile pentru orbi, in domenii in care este implicata mai multa munca intelectuala decat fizica, evident. Pe atunci credeam ca cu siguranta exista o lista clara si binecunoscuta cu respectivele meserii, dar am vazut insa ca nu era nici pe departe cazul, ci ca de fapt meseriile standard pentru orbi erau cele in domeniul masajului si cartonajului, plus cateva cazuri de profesori care activeaza in liceele speciale.
Am vazut ca si functia de presedinte de filiala ANR reprezinta un alt domeniu de activitate, sau ma rog, de lipsa de activitate, dar de job in orice caz.
Restul tuturor cazurilor de orbi care muncesc sunt doar exceptii.
Astazi, dupa aproximativ 15 ani, situatia este exact la fel, atat doar ca mai exista cateva cazuri angajate in diverse domenii, dar tot in categoria exceptiei, nu a regulii.

In urma cu cativa ani s-a publicat pe acest forum o lista foarte lunga cu domenii accesibile pentru orbi. Era insa o lista cam trasa de par, fiindca majoritatea acelor domenii sunt doar teoretic accesibile, nu si in mod practic. Teoretic si functia de presedinte al tarii este accesibila orbilor, insa nu cred ca ne este util sa o enumeram pentru a arata in cat de multe domenii am putea noi munci.
Nu ne-ar fi util nici sa copiem o lista cu meseriile accesibile prin alte tari, fiindca unele dintre ele nici nu exista la noi. In SUA multi orbi lucreaza de exemplu ca transcriber, de obicei prin spitale, si dupa cate am inteles asculta inregistrarile audio ale medicilor iar apoi le scriu in format electronic pentru a fi salvate ca text. La noi nu cred ca se practica asa ceva.
In Romania, din cauza costului ceva mai redus al fortei de munca exista multe call centere, iar daca in Italia pot munci atat de multi orbi ca operatori de telefonie, sunt sigur ca si in Romania ar putea sa faca acelasi lucru. Plus ca prin alte tari lucreaza multi operatori de telefonie in firmele de telefonie, furnizori de internet, banci si alte firme care au departamente mari de relatii cu clientii. Totusi, par sa existe foarte putini orbi interesati de asa ceva. Cred ca daca din zecile de mii de orbi macar o mie, sau macar cateva sute ar fi interesati de acest domeniu, atunci s-ar putea pune problema ca ANR sa ii ajute sa isi gaseasca de lucru. Ba chiar s-ar putea infiinta clase speciale in care orbii sa invete sa foloseasca cele mai frecvent utilizate programe, sa invete limbi straine etc.
Iar in functie de cunostintele profesionale, de limbile straine cunoscute, unii dintre acesti operatori ar putea sa castige foarte bine, deci nu este un domeniu prea demotivant.
O alta meserie accesibila care are cerere este cea de traducator. Pentru anumite limbi straine este chiar foarte greu sa gasesti un traducator. Ba un traducator autorizat legal este destul de greu sa gasesti chiar si pentru limbile straine mai populare pe la noi.
Domeniul muzical cred ca este si el unul accesibil, dar in acel domeniu cred ca este nevoie de ceva mai mult talent decat in alte domenii. De talent este nevoie si pentru a munci in iT sau ca traducator, insa un talent ceva mai redus poate fi suplinit intr-o oarecare masura prin studiu si efort, insa in domeniul muzical este mai dificil de trecut peste lipsa talentului. Asa ca nu prea as da drept "meserie" accesibila pentru orbi una in domeniul muzical. Ca si in cazul vazatorilor, in domeniul muzicii activeaza doar cazuri care tin de exceptie, nu de regula.
Cum spunea si Vortex, in domeniul iT acum este mult mai simplu, exista chiar medii de programare care te ajuta sa creezi o parte din cod, exista numeroase biblioteci cu functii gata facute si nu este nevoie sa sti cum se fac calculele ci trebuie doar sa apelezi o anumita functie si apoi face ea treaba. Ma rog, ca tot am enumerat astea, este drept ca si in domeniul muzical se poate compune astazi mult mai usor o melodie folosind o clapa si programe ca Sonar si Sound Forge, insa activitatea in domeniul muzical inseamna si antreprenoriat, fiindca exista putine locuri de munca cu salariu fix in acest domeniu, asa ca domeniul muzical nu ofera totusi un loc de munca cat de cat sigur.
In domeniul iT orbii pot face si lucruri mai simple decat programarea, lucruri care le-ar putea fi utile multor firme. Ar putea de exemplu sa faca pe simplii operatori de computer, sa tina legatura cu clientii si partenerii firmelor prin email, pe site-ul firmei, pe diverse forumuri, sau sa se ocupe in totalitate de relatiile cu clientii ale unor firme mai mici, si prin aceste mijloace electronice si prin telefon.
Ar putea de asemenea sa posteze diverse mesaje promotionale daca site-urile pe care trebuie sa le posteze ar fi accesibile.
Pot de asemenea sa tina diverse situatii si evidente si sa faca diverse calcule si tabele in Excel. Firmele au nevoie de o multime de astfel de munci, care sunt specifice fiecarei firme, dar care pot fi foarte accesibile pentru orbi.
Orbii pot face si pe telemarketerii sau agentii de vanzari prin telefon, fiindca la fel cum pot raspunde apelurilor altora, pot si ei sa sune si sa faca reclama unor produse si eventual sa vanda acele produse, insa de obicei munca asta nu este una prea motivanta pentru nimeni fiindca de obicei se plateste in functie de vanzarile facute, care uneori pot fi foarte mici indiferent de munca depusa.
Cred ca daca cineva s-ar ocupa ca lumea de detectarea locurilor de munca accesibile, care au cautare pe piata, studiind permanent site-urile care intermediaza locuri de munca ca ejobs sau bestjobs ar gasi multe alte domenii care ar putea fi in mod efectiv accesibile orbilor.
Numai ca dupa depistarea lor, urmeaza problema numarul doi, si anume ca orbii mai trebuie sa si fie pregatiti, macar asa putin, cat de cat, sa lucreze in acele domenii.
Si apoi urmeaza problema numarul trei, ca trebuie sa mai si convinga firmele sa ii angajeze, ceea ce probabil este cel mai dificil lucru.
In domeniile in care se cere multa forta de munca, cum este iT-ul, sansele de a fi acceptati sunt ceva mai mari, dar pentru joburile in alte domenii, pentru care se inscriu sute de candidati, este clar ca sansele de a fi respinsi cu totii si angajat un orb sunt aproximativ zero.
De aceea cred ca domeniile care ar trebui sa fie in atentia orbilor ar fi domeniul iT si cel al telefoniei.
Gruia spunea ca nu trebuie sa lucreze toti orbii ca programatori, de parca aproape toti orbii am fi programatori.
De fapt cred ca doar eu cu Vortex suntem angajati in prezent in acest domeniu, iar eu sunt mai aproape de pensionare decat de mijlocul carierei. Asta intr-un domeniu care are o cerere mare, este accesibil, in care exista deja orbi care lucreaza, domeniu care poate fi studiat pe cont propriu.
Nu mai am alte idei despre alte domenii accesibile potrivite pentru orbi, insa pentru a le considera potrivite cred ca ar trebui sa putem raspunde afirmativ la urmatoarele intrebari pentru fiecare dintre ele:
- Are o cerere suficient de mare pe piata fortei de munca?
- A mai lucrat vreodata un orb intr-un asemenea loc de munca?
- Exista in prezent orbi pregatiti profesional care sunt in stare sa munceasca in acel loc de munca?
Daca raspunsul la aceste 3 intrebari este afirmativ, atunci exista sanse ca locul de munca sa fie unul potrivit. Intrebarea a doua poate fi inlocuita cu o alta care sa intrebe daca locul de munca este accesibil, insa daca nu a mai lucrat un orb intr-un astfel de loc de munca efectiv, acea accesibilitate ar putea fi mai mult teoretica, deci nu ar fi sigur ca acel loc de munca chiar ar fi potrivit.
Celelalte intrebari sunt clare. Daca nu exista orbi suficient de bine pregatiti sau daca nicio firma nu ofera un anumit loc de munca, sau ofera unul din cand in cand, la care participa sute de candidati, atunci e clar ca acel loc de munca nu este unul potrivit.

Vortex, ar fi ideal să poată lucra şi orbii mediocri în call center. Cu cât scade statutul social, economic şi educaţional al unei persoane, cu atâta şansele de integrare socială scad, iar eforturile sunt mai mari. Imaginează-te ce ai face dacă ai fi un prinţ arab sau un prinţ regal al Marii Britanii?... Chiar dacă ai fi tot orb şi pasionat de informatică, cred că acum nu ţi-ai pierde timpul cu sarcini de serviciu pentru ca să ai un trai cât mai bun, ci poate ai face aplicaţii foarte utile orbilor sau mari inovaţii tehnologice. Şi uite aşa, cu sarcini de serviciu, se irosesc mari descoperiri. Asta nu e chiar o glumă, deşi aşa pare.

Principala problemă la angajarea unei persoane cu dizabilităţi este să găsească un angajator dispus şi deschis să vadă ce poate face în mod real acea persoană. E tristă şi experienţa unor prietene cu dizabilităţi locomotorii, foarte capabile, bine pregătite, care nu au dificultăţi în folosirea limbajului non-verbal, vizual şi două dintre ele nu folosesc nici măcar cărucior pentru deplasare. Şi cu toate astea au trecut prin situaţii umilitoare, atât la angajare, cât şi la locul de muncă.

Salutare, cred ca sunteti optimisti, orbi sunt incompetenti si nu angajatori reticenti. De cand sunt profesor nu am intalnit un singur elev sa cunoasca limba engleza la un nivel inalt, na refer sa poata citi fluent in acea limba, ce sa mai vorbim de alte limbi, nu stiu cine e de vina, profesori calificati avem, da nu stiu care e cauza, cat priveste alte limbi mai exotice nici poveste. Au fost angajati uni la firme de astea de vanzari de produse la care trebuie sa suni oamenii sa le vinzi diferite produse, da unii nici acolo nu au fost buni ca nu stiu sa foloseasca la un nivel minimal calculatorul. Deci e tragic, chiar si dintre noi care scriem aici cati stim macar engleza?

Nici nu sti cata dreptate ai Rodica.
Si in domeniul iT exista foarte multi programatori care pentru a castiga si a isi intretine familia trebuie sa creeze site-uri pe banda rulanta in PHP chiar daca lor le-ar placea sa faca lucruri mai interesante, doar ca trebuie sa faca ce se cere si se plateste.

Da Gruia, cred ca ai si tu dreptate. Nu doar incompetenta orbilor conteaza, caci majoritatea firmelor si institutiilor publice refuza din start chiar si idea de a angaja orbi, insa inainte de a ne astepta sa fim angajati cred ca ar trebui ca noi sa fim foarte bine pregatiti.
Nu am insa idee de ce elevii orbi sunt chiar atat de incompetenti cum spui si mai ales cum au fost acceptati la nivel de liceu sau cum de isi iau totusi bacul. Sunt si scolile speciale fabrici de diplome?

Salutare, dupa cum stiti invatamantul obligatoriu e de 10 clase, cum dupa zece clase nu mai e nici un examen raman in continuare. Bacul nu se mai ia asa usor de cand sunt camere. Din nefericire ma intreb cati dintre noi am fi luat bacul in conditiile actuale? Paradoxul e ca acuma sunt atatea mijloace de educatie si interesul este atat de scazut. Acuma sunt cursuri pe net, sunt dictionare, practic poti citi orice carte care apare azi in librarii si cu toate astea nu exista interes, asta nu doar in randul nevazatorilor si in general.

Situatia e intr-adevar destul de rea. Cam aceleasi lucruri le aud si eu din contactele pe care le mai am de la liceul din Buzau.
Presupun ca pensia are un mare rol in asta, si faptul ca stiu ca parintii o sa-i ajute oricum.
Cum a zis si IonPop, e ccam generalizat comportamentul asta la nivelul societatii, se stie ca avem multi asistati sociali care ar putea munci. A fost prin presa cazul asta:
http://stirileprotv.ro/stiri/actualitat ... pe-zi.html
Evident ca pentru orbi mentalitatea asta e si mai puternica, din cauza obstacolelor pe care le intampinam.
Altceva vreau sa va arat. Liceul din buzau si-a facut postliceala de... n-o sa credeti.... Programator! )
http://liceunevazatoribuzau.ro/oferta-e ... ceal-2015/
Am un fost coleg acolo, o sa incerc sa aflu ce se intampla, desi nu-mi fac sperante mari...

Mda, anuntul cu privire la cursurile postliceale de programatori suna bine. La o citire in fuga nu am observat decat 3 erori de ortografie, ceea ce pentru un text care are legatura cu orbii este destul de bine.

Eu sunt curios cine tine acele cursuri in cadrul liceului si ce anume se studiaza acolo. Cred ca ar fi fost normal ca intr-un anunt, care nu este altceva decat o reclama pentru acele cursuri, sa fi spus ce anume se va studia, mai ales ca probabil nu ar fi fost multe de enumerat dat fiind faptul ca cursurile vor tine doar 3 semestre.

In orice caz, daca cei care vor urma acel curs chiar sunt interesati de domeniu, cred ca le va fi util. Asta daca se va preda ceva ca lumea de catre cineva care se pricepe.

Am auzit si eu despre un reportaj despre niste tarani care nu au vrut sa accepte un loc de munca, insa fara prea multe detalii, si mi-am spus ca cu siguranta oferta are si anumite capcane, anumite costuri care sa ii faca pe potentialii angajati sa nu vrea sa munceasca, ca doar or fi romanii lenesi, dar nici chiar asa.
In acel reportaj parca oferta de locuri de munca era chiar in sat, deci local, si tot nu a fost acceptata.
In cazul asta e la distanta, dar salariul e mai mare si se ofera doua mese, nu doar una, asa ca ma convinge ca totusi si celalalt reportaj prezenta probabil adevarul si ca romanii chiar sunt extraordinar de lenesi.
Solutia anti lene nu prea exista din pacate, caci taierea veniturilor obtinute de la stat probabil ca nu se va aplica, fiindca dupa aia respectivele persoane nu vor mai vota cu cine trebuie.

Din ce spune Gruia, se pare ca si sistemul de invatamant este facut ca sa ii atraga pe romani sa studieze cat de cat, nicidecum sa incerce sa le puna piedici si sa ii accepte pe cei care au un nivel corespunzator de pregatire.
Asta fiindca daca 10 clase sunt obligatorii iar apoi nu se mai da niciun examen, este clar ca majoritatea vor urma in continuare inca doua clase si vor trece ca vaca prin apa, ba unii pot reusi in ziua de azi cam la fel de usor si la facultate.

Partial eu ii inteleg si pe elevi, adica ca de ce nu mai au interes, cand si ei vad foarte bine ca joburile bune la stat sunt luate pe pile si relatii, ca joburi bune sunt alea in care nu prea trebuie muncit mult, evident. Ca in sectorul privat in general salariile sunt mici si ca pe aceleasi posturi se plateste mai bine prin alte tari.

Hmm, si cand il mai aud pe cate unul care spune ca este mandru ca e roman...

Cei care refuză muncile cred că au avantaje mai mari din munca în gospodărie sau din cea la negru. sau poate câştigă din vânzarea operelor lor de artă.

Gruia, cred că eşti cel mai îndreptăţit să faci o comparaţie între ce se întâmplă în şcolile de masă şi ce se întâmplă în şcolile de nevăzători şi să ne spui şi nouă. Eu am încercat să fac această comparaţie între ce făceam noi la şcoală şi ce face fiu-meu acum, cât învaţă, ce învaţă, etc. El este în câştig de cauză. De exemplu, el are în orar educaţie antreprenorială unde fac jocuri de rol despre înfiinţarea unei firme. Noi aveam ore de economie dar, sincer, nu-mi mai amintesc nimic din liceu.

Comparaţia între ce şi cum învaţă copiii în şcolile de orbi şi ce şi cum învaţă copiii în şcolile de masă ar putea fi o temă bună pentru lucrările de licenţă sau chiar teze de doctorat. Poate aşa s-ar identifica cauzele demotivării elevilor şi ceea ce i-ar putea motiva să înveţe.

În privinţa învăţâării unei limbi străine, oricare ar fi ea, consider că-s insuficiente orele de la şcoală. Cineva care şi-a făcut doctoratul la Sorbona (deşi avea rezultate foarte bune la olimpiade şi examene) spunea că a învăţat într-adevăr franceza doar când a trăit printre francezi.

Este foarte bine daca elevii fac acum la scoala ore despre educatia antreprenoriala. Insa ar trebui sa invete acolo lucruri utile despre antreprenoriat, nu doar birocratie despre cum sa isi infiinteze o firma. Adica le-ar fi util sa invete despre cum pot sa isi finanteze activitatea, despre care banci dau credite, cam care sunt dobanzile, cam ce garantii cer ele, despre fonduri de investitii care investesc si in afaceri, evident, fonduri de investitii si din Romania, dar mai ales din alte tari, ca doar banii pot veni si din afara sau poate elevii vor dori ei sa se mute in alte tari. Ar fi bine sa invete nu doar teorie despre ce inseamna business angel, ci chiar numele celor mai cunoscute persoane de acest gen sau a unor firme care sprijina firmele nou create, despre domeniile preferate de ele, despre sumele investite de ele de obicei, despre cum se finanteaza o firma, despre cum se fac angajari, si sa fie oferite si datele lor de contact, sau mai bine adresele site-urilor web pe care pot gasi informatii si date de contact curente.
Ar fi bine sa invete practic cum isi pot promova activitatea, macar principalele moduri, in functie de tipul de afacere pe care vor sa o infiinteze, sa invete cum pot gasi un contabil sau o firma de contabilitate care sa se ocupe cu raportarile financiare obligatorii, sa invete cam care sunt costurile, adica cam cu cat se plateste un contabil sau o firma, la negru sau legal, si despre riscurile colaborarii la negru si multe altele.
Idea este ca elevii ar trebui sa invete despre antreprenoriat ca si cum ar invata asta de la parintii lor care sunt antreprenori de succes, pentru a le fi chiar util, nu doar niste lectii seci si generale, care sa nu trebuiasca modificate prea des cand se schimba situatia reala.

Eu desi am facut un liceu economic nu am avut parte despre un curs de antreprenoriat, desi ar fi fost foarte bun.
Am facut macar marketing, corespondenta comerciala, o gramada de contabilitate, organizarea societatilor comerciale, care era un fel de drept comercial, insa absolut toate la un nivel super teoretic si de o utilitate destul de redusa.

Este clar ca cel mai bine inveti un lucru cand esti nevoit sa il faci, si asta este valabil si in cazul invatarii limbilor straine.
Pentru ca cineva sa devina un translator de calitate foarte buna, ori trebuie sa traiasca o perioada intr-o tara straina in care se vorbeste acea limba, ori sa aiba anumite relatii permanente cu persoane din acea tara de la distanta, fiindca altfel este posibil, insa mult mai greu.
Pentru a invata insa limba engleza doar cat sa poti intelege cat de cat niste articole citite pe web, sau manuale si carti intr-un anumit domeniu, sau chiar sa vorbesti dar nu la un nivel de perfectiune, nu este insa nevoie sa traiesti prin tari straine si sa vorbesti cu vorbitori nativi.
Cred ca exista si orbi care au invatat chiar in scoli speciale si care au invatat totusi engleza cat de cat chiar daca nu au trait prin tari straine.
Depinde insa si de interesul manifestat. Eu cand eram la liceu inca prin clasa a noua am trimis o scrisoare pe hartie, ca asa era pe atunci, nu exista web, la o adresa din SUA, pe care mi-a dat-o un coleg, ca cica aia ofereau gratuit cursuri de limba engleza prin corespondenta.
Mi-au raspuns si mi-au trimis o hartiuta cu o asa zisa lectie legata de ceva povesti religioase si eu trebuia sa completez pe acolo ceva si sa le trimit raspunsul inapoi.
Le-am raspuns eu, dar cred ca nu le-a placut raspunsul, asa ca nu am mai primit un raspuns de la ei. Probabil ca erau ceva culte neoprotestante care incercau sa atraga in acest mod adepti.
Oricum nici asa zisul curs nu era ceea ce ma asteptam eu.
Iar apoi mi-am facut si o legitimatie la biblioteca British Council din Cluj, fiindca acolo aveau cursuri super faine, si pe hartie, dar niste carti din alea cu multe poze de o calitate foarte buna, si casete audio cu cursuri inregistrate, si tot felul de publicatii englezesti, din care se putea invata engleza foarte bine.
Inainte de asta, cand eram inca in clasa a noua, locuiam in internatul liceului si acolo aveam un coleg din clasa a unsprezecea cu care de foarte multe ori vorbeam doar in engleza. Asta si ca sa nu inteleaga ceilalti prea bine ce discutam, dar mai ales fiindca asa puteam invata mai bine engleza.
La orbi s-ar putea sa fie la moda mai degraba limba lui Marin.
Ca sa invat mai bine am citit si o carte in engleza, The Catcher in the Rye, de J. D. Salinger, ca pe atunci tot invatam noi la scoala despre un fragment din acea carte, De veghe in lanul de secara, ba mi-am facut niste cartonase cu niste detalii bine organizate despre timpurile verbelor, si pe atunci le stiam la perfectie. Acum nu mai stiu mai nimic.
Dar oricum toate astea m-au ajutat sa invat engleza cat sa ma descurc, desi altfel eu nu am talent pentru limbi straine.
Oricum, nu este rezonabil ca cineva sa se astepte ca va invata o limba straina daca invata doar lectiile de la scoala, fara nici o preocupare suplimentara in acest sens.
In concluzie ajungem tot la interesul si preocuparea fiecaruia, iar pentru a imbunatati situatia proasta din prezent poate ar trebui gasite motivele pentru care unii nu prea sunt interesati de nimic si gasite solutii pentru a schimba asta.

Buna asta cu limba straina. Experienta mea e asemanatoare cu a lui IonPop, am invatat eu cate ceva la scoala, dar pana nu m-am enervat ca nu se mai dau episoade nou dintr-un desen animat la tv, nu m-am apucat ca lumea de engleza. Nu c-as fi vreun shakespeare, da' ma descurc. )
Ma intreb daca tot asa se preda si-n strainatate, cu gramatica la greu si texte scurte si putine. Tot aud de predare interactiva, descoperirea prin joc si alte concepte pe care unii incearca sa le importe de pe afara, sunt curios daca chiar functioneaza.
Totusi, am avut o colega care parea sa se fi limitat la lectiile din scoala si a terminat sefa de promotie simultan la romana-engleza si romana-italiana, deci poate ca se pot realiza performante si exclusiv prin sistemul de invatamant romanesc. habar n-am.

Eu chiar nu am idee cum invata altii prin alte tari limbile straine. Dar din ce am vazut prin diversele carti oferite de British Council, cel putin in trecut si ei invatau la fel cum invatam noi, atat doar ca materialele erau de o calitate mult mai buna. Iar asta trebuie sa o mai spun o data, erau de o calitate atat de buna, cu desene atat de bine realizate, cu tot felul de balonase cu texte si alte chestii ajutatoare care faceau cursul mult mai interesant si atractiv in comparatie cu manualele romanesti. Plus ca contau totusi si materialele inregistrate audio. In scolile din Romania nici dupa foarte multi ani de atunci nu au inceput sa se foloseasca materiale audio pentru invatarea limbilor straine. Iar asta culmea, cu toate ca chiar si in Romania probabil ca se vand de multa vreme cursuri de limbi straine care au inregistrari audio si poate si video. Pana la urma cred ca ajungem la a doua problema pe langa prima, adica oamenii, si anume la bani. Invatamantul de stat este pentru publicul larg, iar pentru publicul larg nu se face niciodata nimic de calitate. Se ofera cat de cat ceva, asa ca cine are aptitudini deosebite cum spuneai de acea colega a ta, se poate descurca foarte bine. Cine nu, ghinion, cum spune un renumit fost profesor.
Pentru succes conteaza si aptitudinile personale, si sustinerea morala si financiara a parintilor, si gratuitatile oferite de stat. Cei care au aptitudini peste medie ajung in general sa se descurce, dar cum spunea Rodica... ce se intampla cu ceilalti daca nici parintii lor nu au posibilitatea sa ii sustina, nici financiar si nici moral? Pai atunci singura lor sansa ramane ca statul sa asigure un invatamant de calitate ceva mai buna.

Nu stiu cum se mai predau limbile straine astazi nici in Romania, dar presupun ca totusi s-a mai imbunatatit ceva si ca copiii nu invata doar citind pe hartie. Cu interactivitatea insa nu stiu daca stam prea bine, fiindca asta implica un efort mult mai mare din partea profesorilor, iar daca o clasa de elevi valizi are 30 de persoane nu stiu daca profesorii au suficient timp sa interactioneze cu toti elevii.

Interesanta povestea cu desenele animate.
Oare sunt profesori care predau limbi straine si care s-au gandit sa ii puna pe elevi sa urmareasca secvente cu desene animate in care se vorbeste o limba straina pentru a face lectiile mai interesante? Sunt sigur ca daca ar face-o, acei copii si-ar aduce aminte toata viata ca la scoala au urmarit inclusiv desene animate la ora de limbi straine. Sau sa asculte muzica si sa analizeze textele, sau orice este la moda in prezent in randul elevilor.
Dar cine stie daca programa de invatamant le permite profesorilor asa ceva...

Salutare, am vazut ceva manuale de engleza din prezent si mie mi se par destul de attractive, deobicei personajele apar din prima lectie si evolueaza pe tot parcursul lectilor. Sunt si manualele care te pun sa le cumperi extra, nu in scolile de nevazatori. Imi aduc aminte ca in ciclu primar avea un manual cu ceva pisici si caini care aveau tot felul de peripetii si parea foarte interesant. Acuma nu stiu exact la ce nivel se afla fiul meu , da el sustine ca se descurca. El a invatat mult de pe youtube si de pe alte siteuri unde sunt prezentate diferite jocuri pentru pc si consola. ÎîMai nou se uita la seriale care nu sunt prezente pe televiziunile romanesti, deci posibilitati ar fi multe, doar vointa sa fie. In ultima vreme am testat si eu si alti aplicatia duolingo unde sunt ceva cursuri pentru diferite limbi si si aceasta aplicatie ofera o baza buna pentru invatare. Are si site si aplicatii pentru mobile, deci ma repet, doar vointa sa fie si posibilitati sunt.

Evident, cu explozia tehnologiei informationale din ultimii ani ar fi ciudat sa se spuna ca nu exista surse pentru invatarea limbilor straine.
Pentru orbi nu or fi chiar atat de interesante si de accesibile ca pentru vazatori, dar sigur exista mult mai multe care pot fi totusi folosite suficient de bine.
Asa ca trebuie gasite motivele pentru care orbii nu sunt interesati sa invete limbi straine, motive care dupa cate se pare nu constau in lipsa materialelor didactice sau in incompetenta profesorilor. Are cineva idee care ar putea fi acele motive?
Ca despre calitatea slaba a elevilor nu poate fi in niciun caz vorba odata ce ei au fost admisi intr-un liceu unde probabil au dat examene pe bune si unde au fost acceptati doar cei care au un nivel corespunzator.