Intrebarea "cum ar fi fost daca nu as fi fost handicapat" nu are pentru toti acelasi raspuns, cum ar putea crede unii. Calitatea vietii ar fi fost sigur mai buna fiindca bucuriile si independenta pe care le poate oferi vederea nu pot fi inlocuite de nicio suma de bani. In ceea ce priveste insa strict veniturile si nivelul de trai, unele persoane ar fi dus-o cu siguranta mai bine si ar fi putut face mai multe, ar fi castigat mai bine si ar fi avut o situatie sociala mai avantajata, in timp ce alte persoane probabil ca ar fi dus-o mai rau daca ar fi fost valide si nu ar fi beneficiat de bani din partea statului, fiindca chiar asa valide fiind, nu ar fi putut face cu mult mai multe decat poate face ca handicapat.
Si putem vedea asta daca ne gandim la multimea de persoane valide care teoretic beneficiaza si de independenta si de toate celelalte avantaje oferite de faptul ca sunt valide, dar care abia reusesc cu greu sa termine o scoala sau sa isi gaseasca un loc de munca cat de cat.
Dupa cum spunea si Andreea, statul nu plateste salariile handicapatilor, ci acorda doar niste avantaje destul de mici celor care angajeaza handicapati. Idea importanta este ca daca un angajator vrea sa angajeze handicapati doar pentru a obtine acele beneficii, nu ii este deloc rentabil. In concluzie ce trebuie noi sa promovam este faptul ca si noi orbii putem face multe lucruri de calitate foarte buna si ca de aceea este bine ca firmele sa ne angajeze, nu fiindca firmele pot obtine avantaje financiare, caci acele avantaje sunt mult mai mici decat salariul pe care trebuie sa il plateasca.
Iar aici este de fapt o mare problema. Exista oare suficient de multi orbi pregatiti profesional destul de bine incat sa nu fie considerati doar niste exceptii?
Evident, in domeniile care au cautare in prezent pe piata fortei de munca.
Si persoanele valide sunt foarte slab pregatite, insa ele pot invata mai usor urmarind ce fac colegii lor, daca trebuie sa lucreze pe computer programele au un design intuitiv pentru cei care vad incat nu trebuie in general nici sa piarda timpul citind manuale, comunicarea intre vazatori este in mod evident mult mai usoara si noile cunostinte pot fi acumulate mai rapid etc.
De aia cred eu ca pentru ca orbii sa aiba succes ar trebui sa fie in mod evident mult mai bine pregatiti decat ceilalti candidati, pentru a putea impresiona firmele cu cunostintele teoretice si practice pe care le au.
In ceea ce priveste studiul, orbii sunt avantajati oarecum pentru faptul ca incaseaza o suma de bani din partea statului, dar au foarte mult timp liber in care ar putea studia pe cont propriu in orice domeniu care le este accesibil si in care exista locuri de munca disponibile.
Persoanele valide care nu au un loc de munca trebuie sa se multumeasca si cu locuri de munca mai prost platite pentru a se putea intretine pe termen scurt, dar apoi le este greu si sa munceasca si pe langa munca sa mai si studieze ca sa poata avea ulterior un loc de munca mai bun, asa ca de multe ori se plafoneaza si raman vesnic frustrati ca ar fi putut sa faca mai multe doar ca nu au fost sprijiniti de nimeni.
Eu am spus intotdeauna ca cred ca lipsa unui loc de munca este principala problema a orbilor, insa nu mai sunt chiar atat de convins de acest lucru, fiindca pe diversele canale prin care comunica orbii, liste de discutii, forumuri, bloguri, feed-uri audio pe internet aud discutii despre cate in luna si in stele, insa aproape deloc despre locurile de munca, despre domeniile care ar fi accesibile, despre sursele de informare si educatie in acele domenii, despre moduri in care ar putea fi contactati potentialii angajatori etc.
Eu am absolvit liceul si facultatea intr-un domeniu cu totul diferit de cel in care lucrez ca orb, ca vazator am muncit de asemenea intr-un alt domeniu. Din pasiune am creat programe si am vandut programe la comanda pentru cateva firme cand vedeam, dar nu as putea spune ca programam atunci la un nivel profesionist. Ce muncesc ca orb am invatat dupa ce mi-am pierdut vederea. M-a ajutat pasiunea pe care o aveam si cand vedeam, dar de studiat am studiat dupa ce am orbit, deci se poate.
In prezent cred ca este si mai usor de obtinut materiale informative in toate domeniile decat in trecut si este de asemenea mult mai usor de comunicat intr-un mod accesibil si cu firmele, asa ca daca lipsa unui loc de munca chiar ar fi cea mai importanta problema pentru orbi, cred ca ar trebui sa vedem mult mai multa agitatie in domeniu.
Apropos de refuzul unei institutii de stat de a angaja un orb, nici nu stiu daca este pur si simplu vorba despre o prejudecata sau de lipsa de informare, de lipsa de profesionalism a functionarilor care nu cunosc legea, sau pur si simplu despre coruptie, fiindca stim foarte bine ca in institutiile de stat nici daca esti persoana valida nu prea ai sanse mari de angajare fara pile.
Iar a combate aceasta problema este destul de dificil, dar cred ca ar fi ceva foarte util pentru orbi.
In primul rand institutiile de stat sunt obligate doar teoretic sa angajeze handicapati, dar totusi ele nu angajeaza handicapati si nimeni nu este pedepsit.
Firmele private trebuie sa plateasca taxe suplimentare, asa ca patronul firmei are de pierdut si ar putea avea interesul cat de cat sa ia ceva masuri, dar institutiile statului sunt patronate de catre stat, asa ca acele taxe doar se muta dintr-un buzunar al statului in celalalt. Din acest motiv, ar trebui modificata legea pentru a le chiar forta sa angajeze handicapati. De exemplu sa i se taie din salariu conducatorului institutiei. Atunci ar exista sanse mai mari ca legea sa fie respectata.
Dupa cum spunea Claus, ar fi bine sa ne uitam la experienta altor tari in acest domeniu. Ei bine, dupa cate stiu eu, experienta europeana nu este una extraordinara, si anume tarile vest europene sunt mai bogate si le platesc sume ceva mai mari handicapatilor, asa ca numarul celor care isi cauta locuri de munca nu este unul prea mare. Cei care insa pot sa munceasca au teoretic sanse ceva mai mari din cauza opiniei publicului care nu este chiar atat de nasoala ca in Romania, dar practic nici la ei nu umbla caini cu covrigi in coada.
In SUA insa, cea mai mare parte a handicapatilor sunt angajati de catre institutiile statului. Ma rog, ei se plang ca doar 30% dintre orbi au un loc de munca, insa aceste procente sunt absolut neimportante, fiindca depinde foarte mult cum sunt calculate si ce tipuri de orbi sunt luati in considerare. De aceea cred ca acest punct legat de obligarea cu adevarat a institutiilor statului sa angajeze handicapati este foarte important. Si mai are inca o mare importanta prin faptul ca statul este intotdeauna un model. Daca publicul larg si patronii firmelor ar incepe sa intalneasca handicapati angajati prin institutiile statului si vad ca ei pot sa isi faca bine treaba, nu li s-ar mai parea chiar atat de ciudat sa angajeze o persoana cu handicap.
Ba chiar unii handicapati ar putea tine mai mult la jobul lor decat alti functionari si s-ar putea comporta mai bine cu publicul, creand o impresie buna a publicului despre handicapati.
Apropos de abordarea realista a problemelor, o schimbare a legislatiei in favoarea angajarii reale a handicapatilor nu se poate face dintr-o lovitura, ci trebuie facuta intr-o perioada mai lunga prin mai multe modificari mai mici care sa fie mai usor acceptate. In mod evident vor fi acceptate strangand din dinti, dar sa stiti ca nici legislatia americana cu privire la protectia handicapatilor nu a fost primita cu mare bucurie de catre cei care au fost obligati sa o respecte.
Tot gandindu-ne la abordarea realista, cred ca nu trebuie in niciun caz sa ne asteptam ca statul sa se oblige pe el insusi in favoarea noastra a orbilor, fara ca noi orbii sa facem niciun efort.
De asemenea cred ca nu este realist nici sa ne asteptam ca ANR, care este o asociatie platita de catre statul roman sa lupte cu statul roman in favoarea unui numar mic de membrii care ar vrea sa munceasca.
Ce cred ca ar trebui facut la inceput, ar fi sa fie contactate cateva institutii ca Ministerul Muncii, Autoritatea nationala pentru persoanele cu dizabilitati care tocmai s-a infiintat, Consiliul national pentru combaterea discriminarii, sa fie invitate sa participe intr-un "proiect" de informare a institutiilor statului cu privire la obligatiile lor privind angajarea persoanelor cu dizabilitati, dat fiind faptul ca au existat cazuri in care chiar unele institutii de stat din domeniul muncii le-au spus unor handicapati si unor potentiali angajatori ca handicapatii nu au dreptul sa munceasca, cand de fapt si institutiile statului si firmele sunt chiar obligate sa angajeze handicapati.
Apoi ar trebui obtinuta cumva o lista cat mai cuprinzatoare cu datele de contact ale institutiilor publice care au cel putin 50 de angajati si sa li se trimita o informare care sa fie semnata/stampilata si de catre Minister si celelalte doua institutii amintite, pentru a avea o greutate mai mare.
Dar acest "sa li se trimita" inseamna ca noi orbii ar trebui sa facem acest efort, fiindca institutiile statului nu il vor face.
Adresele institutiilor sunt date publice iar lista cu ele ar putea fi probabil obtinuta si cerand acest lucru in baza legii, dar daca nu se poate altfel, ar trebui gasite manual. De altfel, poate ca la inceput ar fi bine sa se limiteze informarea doar la acele institutii in care consideram ca orbii chiar ar putea munci.
Ministerul Muncii in urma cu cateva zile a lansat acea strategie nationala "O societate fara bariere pentru persoanele cu dizabilitati" pentru perioada 2015 - 2020. In ea scrie cate in luna si in stele. Daca chiar s-ar pune in aplicare tot ce scrie in ea, ar fi raiul pe pamant pentru orbii din Romania. Probabil ca au fost preluate idei din alte acte europene. Sigur ca nu vor fi puse in aplicare toate acele idei nici in alte tari europene.
Mie mi se pare absolut dubios ca toti orbii par a fi nemultumiti, dar nu prea pare nimeni interesat de ce scrie in acea strategie pe care Mediafax o numea "plan" desi nu e nici pe departe un plan concret, ci doar cel mult o strategie daca nu doar un studiu, o viziune.
Mediafax spunea ca a aparut pe site-ul ministerului spre dezbatere publica, dar nu prea am vazut sa o dezbata orbii pe niciun canal de comunicare.
E drept ca nu prea e mult de dezbatut, fiindca sunt doar idei generale despre ce ar trebui facut, si probabil ca pentru fiecare punct din strategie ar trebui sa apara cate o lege si alocate de la buget niste sume uriase pe care nu o sa le vedem noi alocate...
Dar indiferent de asta, tocmai pornind de la idea acelei strategii, cele 3 institutii ale statului ar trebui sa fie fericite sa colaboreze la acel proiect de informare a institutiilor statului pentru care nu ar avea nimic de muncit, ci doar de pus o semnatura si o stampila.
Dupa asta orbii ar putea solicita angajarea in acele institutii cand apar posturi disponibile iar reprezentantii institutiilor nu ar mai putea pretinde ca nu stiu ca sunt obligati chiar sa angajeze handicapati. Iar acel tip de informari ar trebui facute periodic, nu doar o singura data.
Abia ulterior ar trebui sa se faca alte propuneri, inclusiv cea ca sefii institutiilor de stat sa trebuiasca sa plateasca daca institutia pe care o conduc nu accepta angajarea handicapatilor. Ar fi excelent daca s-ar putea pune in aplicare asa ceva de azi, dar cred ca sunt sanse mai mici.
Doar ca tot realist vorbind, cine sa faca toate aceste eforturi daca par sa existe atat de putini orbi care chiar vor sa se implice intr-un astfel de proiect care ar ajuta doar pe termen lung?
In ceea ce priveste angajarea in firmele private, dupa cum putem vedea din experienta altor tari, este mai greu, si cel mai important lucru pentru orbi este sa gaseasca un angajator binevoitor. Poate un orb sa fie super profesionist, ca daca o firma privata nu vrea sa il angajeze fiindca patronul are o fobie fata de handicapati, tot nu il va angaja.
Din acest motiv, pentru a se angaja in firme private, pentru orbi este important sa reuseasca sa isi trimita CV-ul la un numar cat mai mare de firme, fiindca astfel ii vor creste sansele de a gasi acea persoana binevoitoare. Si sa stiti ca exista si asa ceva.
Acestia au fost primii pasi din punctul de vedere al firmelor si institutiilor publice. Dar un foarte important pas din partea orbilor este pregatirea profesionala. Sistemul de invatamant este prost pentru toti, nu doar pentru orbi, si nu ne putem astepta ca statul sa fie foarte interesat sa imbunatateasca in mod special invatamantul pentru cei cativa handicapati. In plus, la cat de rapid se schimba lucrurile in perioada actuala, este destul de greu sa estimezi cam ce locuri de munca vor fi disponibile peste 10 - 20 de ani, ca sa poti pregati profesori de calitate buna in acele domenii, pentru ca ei apoi sa ii poata pregati pe elevi/studenti.
Deci mai realist ar fi ca orbii sa se pregateasca pe cont propriu, dar le-ar fi util sa colaboreze unii cu altii in ceea ce priveste sursele de informatii.
Un lucru important de care am fost eu interesat imediat dupa ce mi-am pierdut vederea a fost sa stiu care sunt domeniile accesibile in care pot munci orbii, asa ca ar fi bine ca ele sa fie foarte bine definite, insa foarte realist, in functie de nivelul de deficienta a fiecaruia.
Am crezut o lunga perioada ca munca de telefonist in call centere este o munca care poate fi foarte accesibila pentru un orb, insa uneori poate fi destul de inaccesibila.
Exista situatii in care mediul in care se munceste este zgomotos, in care se aude muzica non stop, exista situatii in care telefonistul ar putea sa trebuiasca sa faca sondaje si sa citeasca zeci si zeci de intrebari pe care nu le poate memora si ar fi dificil sa si citeasca intrebarea, si sa i-o citeasca interlocutorului si sa noteze raspunsul si inca rapid, ca sa nu il plictiseasca si nici sa depaseasca timpul admis, exista situatii in care trebuie sa foloseasca un program care nu este accesibil, sau unul care este doar partial accesibil si pentru care ar trebui create scripturi JAWS care sa ii imbunatateasca nivelul de accesibilitate etc.
In SUA exista firme care creaza scripturi JAWS pentru alte firme, pentru a imbunatati accesibilitatea angajatilor lor orbi. Noi insa nici nu prea stim cam cum am putea contacta mai multe call centere si sa le propunem o colaborare si sa le cerem sa ne permita verificarea nivelului de accesibilitate a programelor folosite pentru a vedea daca orbii chiar ar putea munci in acele firme.
Apoi intotdeauna am fost convins ca domeniul traducerilor este unul foarte accesibil pentru orbi, de la traducerile simultane, traducerea de carti, de documente, colaborarea de la distanta cu firme de traducatori, traducatori in domenii tehnice, juridice, medicale etc. Acest domeniu cred ca chiar este unul foarte accesibil si in plus se poate face si de acasa, asa ca ar trebui sa fie domeniul preferat al orbilor, mai ales ca culmea liceele de orbi sunt licee umane in care ar trebui sa se puna baza mai mult pe limbi straine decat pe matematica de exemplu.
Dar nu stiu, poate ca ma insel, sau are ceva probleme acest domeniu, fiindca totusi nu prea pare sa existe multi traducatori orbi. Pana ma voi lamuri mai bine voi continua sa cred ca acest domeniu ar trebui sa fie preferat de mai multi orbi decat altele.
Credeti ca ar fi util un site pe care handicapatii sa isi incarce CV-urile si pe care sa se intermedieze locuri de munca, sau ca mai degraba ar fi util ca handicapatii sa utilizeze site-urile populare ca bestjobs.ro, ejobs.ro...?
Pe un site pe care se pot solicita donatii pentru diverse proiecte, s-a solicitat in urma cu cativa ani o donatie de 80 mii de lei pentru a se crea un asemenea site, insa nu s-a strans intreaga suma, ci s-au donat doar 5 lei.
https://www.bursabinelui.ro/BursaBinelu ... tati?uid=0
La un moment dat am accesat un site care intermedia locuri de munca pentru handicapati, cred ca s-a mai discutat de el si pe acest forum, insa acum nu mai stiu care ii era adresa. Oricum, numai locuri de munca potrivite pentru handicapati nu erau postate pe el.
Am gasit o pagina cu unele informatii privind angajarea handicapatilor la:
http://www.prostemcell.ro/articole-diza ... itati.html
Si am gasit si un fisier PDF cu informatii interesante, un studiu facut de Institutul de Politici Publice la:
http://www.google.ro/url?url=http://www ... tQjghcAYNg
Iata de exemplu ce spun despre modul de promovare a angajarii handicapatilor in alte tari:
"Statele europene folosesc două tipuri de politici în ceea ce priveşte angajarea
persoanelor cu dizabilităţi: sistemul cu cote/proporţional, respectiv sistemul în care există
locuri de muncă rezervate pentru persoanele cu dizabilităţi. Conform unei cercetări
realizate de European Blind Union7, 14 state membre au sisteme cu cote, în timp ce celelalte
9 practică sistemul cu locuri de muncă rezervate sau măsuri afirmative pentru angajatori.
Aceeaşi cercetare arată faptul că sistemul cu cote este obligatoriu doar pentru sistemul
public, nu şi pentru angajatorii din mediul privat"
Studiul este interesant, insa ce nu imi place mie in el este ca toate persoanele cu handicap sunt luate in considerare la gramada, adica si cele de gradul doi si trei, fiind evident ca acestea au cele mai mari sanse sa se angajeze. Ar fi fost interesant un studiu in care sa vedem cam care este procentul de angajare a celor cu cel mai inalt grad de handicap, fiindca ele au cele mai mari probleme.
Apoi aminteste despre angajatii din institutiile de stat cu dizabilitati fizice, somatice si intelectuale, dar nu si despre cele cu dizabilitati senzoriale. Se pare ca in institutiile statului nu muncesc orbi si surzi.
Apropos de politica rezervarii unor domenii in care pot munci doar persoane cu handicap versus stabilirea unor procente in care trebuie angajate persoanele cu handicap, cred ca este mai buna a doua metoda, cum se practica si in Romania, fiindca nu ii forteaza pe handicapati sa lucreze doar in acele domenii rezervate, indiferent de abilitatile si preferintele lor. Cei care lucreaza insa intr-un domeniu in care lucreaza multi orbi, cum este masajul de exemplu, ar putea considera ca prima metoda este mai buna, fiindca ar fi intr-adevar in avantajul lor daca statul ar rezerva domeniul masajului pentru orbi.
