Fel de fel

[Ghita Potra]

Viitoarea mea cumnata.....
Eram o persoana foarte fericita. Aveam o minunata prietena cu care ma intalneam de mai bine de 1 an, asa ca ne-am decis sa ne casatorim.
Exista o singura chestiune care ma deranja. Frumoasa ei sora mai mica. Viitoarea mea cumnata tot timpul se imbraca cu fuste mini (extrem de mini), iar in vocabularul ei nu exista cuvantul sutien, darmite in garderoba ei.
Culmea era ca intotdeauna cand ma aflam in preajma ei mereu scapa cate
ceva pe jos, iar cand se apleca sa ridice imi oferea o priveliste mai mult decat frumoasa. Era clar. O facea in mod deliberat. Pentru ca asemenea scene nu se intamplau daca era si altcineva de fata.
Pregatirile de nunta fiind in toi, intr-o zi micuta surioara m-a sunat si m-a chemat sa mai verific ceva la invitatiile de nunta. Am luat-o de buna si i-am spus ca vin
in cateva minute.Era singura cand am sosit si a inceput sa imi sopteasca ce dorinte si sentimente are pentru mine. Mi-a spus cat de mult ma doreste si ca ar vrea sa facem dragoste macar o data inainte de a ma insura si a ma darui surorii ei pentru intreaga viata. Eram total socat si nu am putut scoate un cuvant.
Mi-a spus ca merge la ea in dormitor iar daca doresc un ultim salbatic "zbor" nu trebuie decat sa intru la ea in camera. Am ramas ca o stana de piatra, stupefiat de cele ce auzeam, uitandu-ma dupa ea cum urca scarile. Am stat asa cateva momente, apoi m-am intors si m-am indreptat spre iesire. Am deschis usa , cautand cu privirea locul unde mi-am parcat masina, cand au inceput ropote de
aplauze.Toata familia viitoarei mele sotii era adunata in fata casei si ma aplauda. Cu lacrimi in ochi, viitorul meu socru s-a apropiat de mine si a inceput un mic speech:
"Nici nu iti poti imagina cat de mandri suntem de tine ca ai trecut cu felicitari acest test. Nu as putea gasi un barbat mai bun pentru fiica mea daca as cauta in toata lumea. Bine ai venit in familia noastra!"
Morala:
INTOTDEAUNA pastreaza prezervativele in masina...

[Ghita Potra]

Aşa se functionează ! ! !
Pachetul salvator U.E. – explicat foarte simplu.

Vremea este mohorâtă într-un orăşel din Irlanda. Plouă şi toate străzile sunt goale.
Vremurile nu sunt nici ele mai bune şi lumea cam trăieşte de pe zi pe alta.
În aşa o zi se face că apare un turist german în orăşel, opreşte la un hotel, îi spune proprietarului că ar dori să înnopteze aici dar vrea să vadă mai întâi camerele. Iar drept gaj depune o bancnotă de 100 Euro. Proprietarul îi predă câteva din cheile camerelor.
1.Cum musafirul a urcat scările, hotelierul ia bancnota fuge la măcelar şi-şi plăteşte datoria.
2.Măcelarul ia cei 100 Euro fuge de-a lungul străzii şi-l plăteşte pe ţăran.
3.Tăranul ia cei 100 şi-şi achită datoria la depozitul asociaţiei ţărăneşti din orăşel.
4.Angajatul ia banii aleargă la cârciumă unde achită consumaţiile date pe credit.
5.Cârciumarul ia cei 100 Euro şi-l dă prostituatei de la bar pentru că şi ea a avut zile grele, după ce a oferit plăceri pe credit.
6.Femeia fuge la hotel şi plăteşte camera cu 100 Euro.
7.Hotelierul aşează bancnota pe tejgheaua de la recepţie, moment în care apare turistul, cere gajul înapoi şi pleacă pentru că nu i-a plăcut nici o cameră din cele la care a avut chei şi părăseşte orăşelul.
DECI:
Nimeni nu a produs nimic.
Nimeni nu a câştigat nimic.
Toţi participanţii au scăpat de datorii şi privesc din nou cu optimism spre viitor.
Acum cel puţin aţi aflat cum funcţionează pachetul salvator al celebrei U.E.

[Ghita Potra]

Un domn revine din Canada dupa 30 de ani in orasul natal. Acolo da de un restaurant vechi de cand era el tanar.
Intra omul, se aseaza la masa si asteapta. Vine chelnerul si ii da meniul.
Omul refuza politicos meniul, ia lingura din dreapta sa si incepe sa o miroasa. Dupa 2 minute zice:
- “Simt ca aveti ciorba de burta, ciorba de perisoare, ciorba de fasole si supa de taitzei, iar specialitatea casei este ciorba de burta”.
Chelnerul ramane perplex.
- “De unde stii, domnule?”.
- “Se simte pe lingura, are miros mai puternic de ciorba de burta, de aia se serveste mai des, e specialitatea voastra. As dori o portie”.
Urmeaza felul 2, chelnerul da sa-i zica omului ce poate alege dar acesta din nou il opreste, ia furculita si o miroase. Dupa 2 minute zice :
“Serviti antricot de porc, friptura de pui la rotisor si sarmalute, dar specialitatea dvs sunt micii cu mustar”.
Chelnerul din nou perplex, merge la bucatarie, ia o lingurita, o cheama pe doamna Lenutza, batrana bucatareasa si-i baga linguritza in chiloti.
Revine cu linguritza la masa si il intreaba pe client:
- “Ia hai sa vedem domnule, daca stii si ce desert avem”.
Clientul ia lingurita, n-o miroase nici 5 secunde si striga:
-”Cum?? Lenuta mai lucreaza aici?”

[Ghita Potra]

In noaptea aia s-a intrerupt curentul... si pentru ca au fost multe cazuri de urgenta, la chemarea facuta la 911 a venit un singur paramedic. Casa era in totala bezna cind paramedicul i-a cerut fetitei de 3 ani Kathleen, sa tina in mina lanterna deasupra mamei ei, ca sa aiba suficienta lumina sa poata sa o ajute pe mama ei sa dea nastere micului ei fratior. Cu multa sirguinta, Kathleen a facut tot ce i s-a cerut. Si in scurt timp s-a nascut fratiorul ei Connor. Paramedicul l-a ridicat de picioruse si i-a dat o palma micutului sa-l faca sa plinga si sa-si curete astfel plamanii. Si imediat Connor ainceput sa tipe. Apoi paramedicul i-a multumit fetitei pentru ajutorulei si a intrebat-o din curiozitate si o oarecare grija pentru psihicul fetitei… ce crede ea despre ceea ce s-a intimplat? Kathleen a raspuns prompt si cu atitudine:

-N-ar fi trebuit sa se bage acolo de la bun inceput!
Merita sa mai capete inca una la fundulet!!!

[Ghita Potra]

L'hiver sur la ulitza

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-I dă pe toţi grămadă,
Înapoi.
Nu e cuşer, Dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.
Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.
Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.
Opt cercei cu dansul are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
De la nişte trecătoare,
Pe sub turnul ăla mare,
Zis Eiffel.
Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.
Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.
Un reporter vine-n grabă
Să Le IA un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.
Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi'ncă nu mai e româna
De bonton.
Zice: -"Merde, cam mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.
Şi, degeaba NE-au dat banii
Că, mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii
Înapoi.
Nu e mare socoteală
Că acasă NE-aţi trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris!

[Ghita Potra]

Legenda bradului, copac de leac si pom de Craciun




In popor exista credinta ca tot ce vietuieste pe Pamant, tot ce ne inconjoara, este creatia lui Dumnezeu si ca fiecare dintre acestea a fost binecuvantata cu calitati dupa vorba, dupa fapta. Legenda bradului, ajunsa pana la noi, din om in om, ne povesteste cum a ajuns bradul sa fie de leac suferinzilor si, mai apoi, pom de Craciun.

Se spune ca demult, tare demult, cand picioarele sfinte ale Domnului nostru Iisus mai paseau pe acest pamant, s-a iscat din senin o furtuna, cum nu se mai pomenise. Grindina era cat oul de porumbel, vantul smulgea pietrele din loc, iar cerul se intunecase ca la venirea noptii, macar ca era miez de zi.
Iisus Hristos si Sfantul Petre tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri, si au cerut adapost copacilor, care insa se ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati. Mandrii stejari si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul bogat de urgia cerurilor - unde sa-i mai adaposteasca si pe cei doi calatori? Merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama si au tacut.
Dintre toti, doar bradul s-a invoit sa le ofere adapost. El a spus: "Fructe mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar, daca vreti sa-mi cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese".
Zis si facut. Domnul Iisus si Petre au fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rasarit din nou, mandru, pe cer. Atunci, iesind din adapostul cetinei, Iisus cuvanta astfel catre brad:
"Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati. Fie ca, de azi inainte, iarna, tu sa nu-ti mai lepezi frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa-l pastrezi vesnic. Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile, astfel incat ei sa te pretuiasca asa cum se cuvine.
Cat despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, cand toate fructele pamantului se vor fi terminat, oamenii sa te impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cand se vor strange in jurul tau, ei sa se gandeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie."
Numai ce zise acestea si Cel Sfant disparu, impreuna cu Petre, intr-o geana de lumina. A ramas in padure, insa, bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum si aceasta poveste murmurata de frunzisul copacilor, infiorati de minunea dumnezeiasca.

[Ghita Potra]

O profesoara de franceza le explica elevilor sai ca in limba franceza, spre deosebire de cea engleza, substantivele sunt clasificate dupa gen, in masculine si feminine. Casa este feminin - "la maison". Creion este masculin - "le crayon".
Povestirea noastra incepe in momentul in care un student a intrebat: Ce gen este "computer" ?
In loc sa le dea un raspuns, profesoara a impartit clasa in doua grupe - fete / baieti - si le-a cerut sa decida singuri daca substantivul "computer" ar trebui sa fie de genul masculin sau feminin. Fiecarui grup i s-a cerut sa aduca patru argumente pentru a-si sustine alegerea.

Baietii au hotarat: "calculatoarele" sigur ar trebui sa fie de gen feminin (la computer). Motivele sunt:
1. nimeni altcineva in afara creatorului lor nu le intelege logica;
2. limbajul comun pe care-l folosesc in comunicarea cu alte calculatoare este de neinteles de catre oricine altcineva;
3. chiar si cele mai mici greseli sunt pastrate in memorie pe termen lung pentru posibile aduceri aminte;
4. cum iti iei unul, te trezesti cheltuind jumatate din salariu pentru accesorii.

Grupul fetelor, totusi, a ajuns la concluzia ca substantivul "calculator" ar trebui sa fie masculin (le computer) deoarece:
1. ca sa poti face ceva cu el trebuie sa-l "pornesti";
2. are o multime de informatii dar nu poate gandi singur;
3. se presupune ca ar trebui sa te ajute sa rezolvi probleme dar, in marea majoritate a cazurilor, EL este problema;
4. cum iti iei unul, realizezi ca daca ai mai fi asteptat putin, ai fi putut avea altul mai bun.

[Ghita Potra]

In SUA la emisiunea ,,Vrei să fii milionar" ajung in etapa finala un roman si un evreu.
Se fac pariuri, toti se inghesuie sa parieze pe evreu, in timp ce pentru romanul nostru a pariat doar o singura persoana, probabil un roman din atatia romani care sunt in aceasta tara.

Incepe concursul. La final cei doi au punctaj egal.
In aceasta situatie prezentatorul pune o intrebare decisiva, evreul nu stie si castiga astfel romanul concursul. Multi oameni au pierdut o gramada de bani in ziua aceia.

Un reporter reuseste sa intre in culise si sa-l prinda pe evreu, adresandu-i intrebarea:

-Cum va simtiti dupa ce ati distrus sansa celorlalti de a castiga bani si mai ales sansa dumneavoastra de a castiga multi bani?

-Ca un afacerist, raspunde evreul zambitor.

-Cum adica?

-Ghici cine a pariat pe roman...?

[Ghita Potra]

Rostul

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta.
Bătrânii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.
Pământul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".
La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinţa. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt... Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu' parinte, e urgent!

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani; altfel se prostitueaza.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Sună-ţi familia, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi!!!

Sa traiesti!

Brăduţ Florescu

[Ghita Potra]

Ieslea cu doi prunci

Doi ortodocşi americani au răspuns invitaţiei Ministerului Educaţiei din Rusia de a preda morala creştină în câteva închisori şi orfelinate ruseşti. Aşa au ajuns aceştia, plini de râvnă, şi în aşezământul cu peste o sută de copii abandonaţi (băieţi şi fete) unde l-au întâlnit pe Mişa, orfanul Domnului. Dar să-i lăsăm să-şi depene singuri povestea...
"Era aproape de sărbătoarea Crăciunului, timp potrivit pentru orfani să audă – mulţi dintre ei pentru prima oară – tradiţionala povestire despre Naşterea Domnului. Le-am vorbit despre Maica Domnului şi despre dreptul Iosif, cum au ajuns ei în Betleem şi cum, negăsind alt loc unde să tragă, s-au dus să înnopteze într-un staul, unde în noaptea aceea s-a şi născut Pruncul Iisus, în ieslea vitelor. Copiii şi educatorii stăteau nemişcaţi, sorbindu-ne cu emoţie fiecare cuvânt.
După terminarea povestirii, am dat fiecărui copil câte trei bucăţi de carton, să facă din ele o iesle, oricât de primitivă. Fiecare copil a mai primit şi câte o bucată de hârtie galbenă, din nişte şerveţele pe care le adusesem cu noi, căci în tot oraşul nu se putea găsi nici un fel de hârtie colorată. Urmând instrucţiunile noastre, copiii au făcut fâşii hârtia galbenă, închipuind paiele din iesle. Câteva pătrăţele de stofă din pijamaua pe care o americancă o azvârlise la gunoi, la plecarea din Rusia, au fost folosite drept scutece pentru Prunc. Păpuşi cu chip de copil au fost decupate cu răbdare de pe foile colorate aduse de noi din Statele Unite. Orfanii erau foarte absorbiţi de asamblarea ieslei, iar noi ne plimbam printre ei, gata să-i ajutăm la nevoie. Aşa am ajuns şi la măsuţa lui Mişa, un copil cam de 6 anişori, care tocmai îşi terminase treaba. Uitându-mă la ieslea lui, am tresărit de mirare, căci în ea nu era unul, ci doi copii!
Am chemat îndată translatorul, să-l întrebe pe Mişa de ce erau doi copii în iesle. Mişa şi-a pus mâinile la piept şi a început să ne recite istoria naşterii lui Iisus, cu multă seriozitate şi acurateţe. Acest copil, care tocmai auzise pentru prima dată povestirea biblică de Crăciun, ne-a relatat foarte corect tot ceea ce auzise de la noi, până în momentul în care Fecioara Maria a pus Pruncul în iesle. De aici încolo, Mişa a început să adauge de la el, fabricând un sfârşit propriu al povestirii!
... Atunci, Fecioara Maria a pus pruncul în iesle. Iisus s-a uitat la mine şi m-a întrebat dacă am o casă în care să dorm. I-am spus că nu am mamă, nu am tată, şi nici casă în care să stau. Atunci Iisus mi-a spus că pot să stau cu El. Eu însă i-am răspuns că nu pot sta cu El, pentru că nu pot să-I dau nici un dar, aşa cum I-au dat cei ce au venit să-L vadă. Eu însă îmi doream foarte mult să stau cu Iisus în iesle, şi m-am gândit că I-aş putea ţine de cald şi că ăsta ar fi fost un dar plăcut pentru El. Şi L-am întrebat: < Dacă ţi-aş ţine de cald, ar fi un dar bun pentru Tine? > Şi Iisus mi-a răspuns: <Dacă îmi ţii de cald, ăsta este cel mai mare dar pe care mi-L poate face cineva.> Atunci m-am culcat în iesle, lângă El, şi Iisus m-a privit şi mi-a spus că pot sta pentru totdeauna cu El.
Când Mişa şi-a terminat povestea, lacrimile îi şiroiau pe obraji. Şi-a acoperit faţa cu palmele, şi-a pus capul pe măsuţă şi a tot hohotit de plâns, zgâlţâindu-şi umerii. Micul orfan găsise, în sfârşit, pe cineva care-I promitea că nu-l va părăsi şi că va fi blând cu el, pe cineva la care ar fi putut sta pentru totdeauna… "
(Material furnizat de Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, din Washington D.C.)
Kore

[Ghita Potra]

Exista in istoria romanilor femei ramase celebre, fie prin activitatea lor politica si diplomatica, fie prin contributia pe care au adus-o la dezvoltarea culturii sau sportului. Despre unele s-a scris mult, despre altele nu s-a scris nimic, ele ramanand undeva in documentele epocii, urmand a fi redescoperite si puse la locul cuvenit.



O personalitate despre care s-a scris mult, si nu intotdeauna in favoarea ei, a fost Doamna Chiajna, numita si Mircioaia. Ea a fost prima romanca careia i s-a scris un poem in timpul vietii, prima romanca care a condus o ostire si care a patruns in culisele Stanbului, prima domnita care a condus tara, ca regenta a minorului Petru cel Tanar, reusind prin diferite mijloace sa obtina tot ceea ce si-a propus.



De la invatatul grec Gheorghe Etolianul, care ii scrie un poem, la cronicarii Stoica Ludescu si Radu Popescu, pana la istoricul A.D. Xenopol si scriitorul Alexandru Odobescu, Chiajna este prezentata ca fiind personificarea ambitiei, a rautatii si a cruzimii. Faptele ei arata ca a fost ambitioasa, ca a dorit binele copiilor ei, pe care i-a iubit foarte mult, ca a fost o femeie culta, pe care unii o numesc Caterina de Medicis a romanilor.


Chiajna, numele slav pentru Despina, este fiica lui Petru Rares si a primei sale sotii, Maria, si s-a nascut in Polonia in anul 1525. La varsta de 2 ani, ramane orfana si o va creste cu multa dragoste a doua sotie a domnitorului, blanda, evlavioasa si culta Elena. Ea a mostenit firea navalnica a Musatinilor si Basarabestilor, fiind total diferita de sora sa vitrega, Ruxandra, sotia Lapusneanului.



S-a casatorit la varsta de 21 de ani cu Mircea Ciobanu, domnitorul Munteniei, fiul natural al lui Radu cel Mare, renumit pentru cruzimea fata de boierii care nu l-au vrut domn si care au complotat impotriva lui.



Chiajna a fost vrednica in toate: a avut 7 copii, a fost o sotie credincioasa si o mama iubitoare, a ctitorit scoli ( a intemeiat o scoala romaneasca la Campulung Muscel), biserici alaturi de Mircea Ciobanu sau de fiul ei, Petru, ( Biserica Buna Vestire din Bucuresti, Biserica Domneasca din Campulung Muscel, Manastirea Carnu din judetul Buzau, Schitul Iezer din judetul Valcea, Manastirea Plumbuita, terminata de Mihnea Turcitul), a inzestrat manastiri cu carti si ferecaturi din tara si de la Muntele Athos.



A doua domnie Mircea Ciobanu o obtine prin Chiajna, care reuseste prin farmecul a doi ochi frumosi si un zambet ispititor sa-i convinga pe oamenii lui Soliman Magnificul sa puna o vorba buna pe langa sultan ca sa-l ajute sa ia tronul. Insa acesta, moare dupa cateva luni, Chiajna confruntandu-se cu boierii potrivnici, in doua batalii, pe care ea le conduce, la Romanesti si Serpanesti.


In cele din urma este infranta si ia cale Stanbulului, unde cumpara cu bani grei favorile a doua cadane: evreica Nurbani si venetiana Sofigi, care il conving pe Magnificul cat este de bun Petru pentru a domni in Muntenia.



Timp de 12 ani, Chiajna conduce tara, perioada in care a urmarit sa-si chiverniseasca fetele: pe Anca o casatoreste cu banul Neagoi, pe Alexandra cu camarasul Gheorghe, realizand astfel si pace cu boierii. Pe Petru il casatoreste cu Elena, fata capitanului Nicolae Cherepanovici din Sibiu, care naste dupa 5 luni , ceea ce o va determina pe Chiajna sa-si trimita nora necridincioasa, cu tot cu zestre acasa.



Pe Dobra a vrut sa o casatoreasca cu Despot Voda, dar afland de uneltirile acestuia de a-l pune pe Dumitru, fratele sau adoptiv, domnitor in Muntenia, rupe logodna, iar pe Dumitru il prinde si ordona sa i se taie capul si precum Salomeea cere sa i se aduca capul necredinciosului pe o tava de argint.



Pe Mariana, prin intermediul Patriarhului Iosif, o casatoreste cu Ion Cantacuzino, coborator din imparatii bizantini. Insa cand acesta a sosit la Bucuresti si frumoasa Mariana a vazut un mire batran de 50 de ani si foarte urat a cerut mamei sale sa o ajute sa refuze mana Cantacuzinului. Chiajna a chibzuit mult si dragostea de mama invinge, asa ca organizeaza dupa nunta, rapirea fetei si a zestrei, fapta care o va costa pe ea si pe fiul ei, tronul. Pe Mariana o va casatori mai tarziu cu nepotul Patriarhului, urmas al Paleologilor.



Chiajna cu Petru si Dobra sunt exilati la Alep, unde dupa moartea lui Petru, de inima rea, fosta doamna, saracita, nu se da in laturi de la munca, ocupandu-se cu comertul ambulant si cu tesutul. Pe cei doi feciori inchisi la Stanbul, Mihnea si Radu, ii sfatuieste sa se musulmanizeze pentru a scapa de inchisoare, iar pe frumoasa Dobra o casatoreste cu mostenitorul tronului, viitorul sultan, Murad.



Prin acesta casatorie, Chiajna revine in forta la Stanbul, unde, pana la moartea sa in anul 1588, va juca rol important in numirea domnitorilor in Moldova si Muntenia sau in aranjarea unor intalniri ai diferitor ambasadori cu sultanul.


Aceasta a fost Doamna Chiajna, nascuta de mama sa in pribegie in Polonia, moarta in pribegie in Turcia, probabil ingropata in Galata (mormantul nu a fost descoperit), plina de energie, ambitie, ancorata in intrigile epocii, cu nimic mai prejos de faptele pline de cruzime ale contemporanilor ei: Heric VIII, Maria Tudor, Carol IX, Ivan cel Groaznic s.a.

[Ghita Potra]

Regina Elisabeta a II-a, B. Obama si Traian Basescu mor si ajung in iad.
Dupa un timp, Elisabeta:
- Mi-e dor de Anglia ! Vreau sa sun in Anglia sa vad ce face lumea acolo.
Suna regina , vorbeste cam 5 minute si apoi il intreaba pe Diavol:
- Cat iti datorez pentru convorbirea asta?
- 5 milioane $.
Semneaza regina cecul de 5 milioane $ si se duce la cazanul ei...
Dupa cateva momente, Obama tipa:
E randul meu! Vreau sa sun si eu sa vad ce se intampla in Statele Unite, ce
fac americanii!
Suna Obama, vorbeste cam 10 minute, dupa care il intreaba Diavol:
- Cat iti datorez pentru convorbirea asta?
- 10 milioane $.
Obama, cu o privire taioasa, semneaza un cec de 10 milioane de $ si se duce
la locul lui...
Vazand acestea, Basescu solicita si el, pe un ton vehement:
- Vreau sa sun in Romania , sa vad ce fac romanii, daca au scapat de
coruptie? Vreau sa vorbesc cu ministrii, cu deputatii, vreau sa vorbesc cu
toti!
Suna Basescu in Romania , sta la telefon vreo 2 ore, vorbeste cu toate
neamurile, cu toti prietenii, cu toti deputatii si ministrii... Dupa ce
termina de vorbit, se pregateste sa-i plateasca Diavolului:
- Scuze, am stat cam mult... Cat iti datorez?
- Un dolar...
- Poftim?!?!? Doar un amarat de dolar??
-Pai, da... Ca daca suni dintr-un iad in alt iad, e convorbire in retea ...

[Ghita Potra]

"În timp ce un om isi schimba roata la maşina nouă, baietelul lui de 4 ani a luat o piatra ascuţită si a inceput sa zgârie aripa maşinii. Mânios, barbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama ca avea în mână o cheie.
La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal... copilul a intrebat cu ochii plini de durere: „Tati, imi vor creşte degetele la loc?”.
Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori , devastat de propriile lui fapte...

Stând in faţa maşinii s-a uitat la zgârieturi; baietelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”.


Mânia si Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urma pentru a avea o viata minunata... Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.

Dar problema lumii de astazi este ca Oamenii sunt folositi si lucrurile sunt iubite... in timpul acestui an, sa fim atenti si sa ne amintim: Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.




Si aminteste-ti mereu : Vegheaza asupra gandurilor tale; ele vor deveni cuvinte.

Vegheaza asupra cuvintelor tale; vor deveni fapte.

Vegheaza asupra faptelor tale, vor deveni obiceiuri.

Vegheaza asupra obiceiurilor tale, vor deveni un caracter.

Vegheaza asupra caracterului tau; va deveni destinul tau.

Voia lui Dumnezeu nu te va duce niciodata acolo unde Harul lui Dumnezeu nu te va pazi.

[Ghita Potra]

HORA HOŢIEI
de Dan Puric



Hai să dăm mână cu mână
Să furăm tot ce s-adună,
Să-nvârtim hora hoţiei
Pe pământul României !
Ordinea şi cinstea piară !
Piară fraierii din ţară !
Între noi să nu mai fie
Decât jaf şi smecherie !
Contu-n bancă de te ţine
Vino să te prinzi cu mine,
La hoţie cu unire
Şi pe funcţii cu-nfrăţire !
Unde-i unul nu-i putere
Să se pună de-o avere,
Unde-s doi puterea creşte
Şi ţara se prăduieşte !
P-amândoi în fund ne doare
Că în haos ţara moare.
Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate,
Să furăm cât se mai poate !
În guvern hai cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să crească banul mare
Mai rapid în buzunare.
Dăm pomană ş-un pişcot
Prostului cu drept de vot,
Că oricum în România
Noi facem paranghelia.

[Ghita Potra]

Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta
surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze
peste 800 de tablouri.

In 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe
Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri,
fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă
ca si compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus, fiind complet
surd, 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7.
Una dintre profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil
şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat
de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich.
Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină
mate, nu?

Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a
liceului. Jordan spunea: "Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De
aceea am reuşit."

Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre
fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."

In 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a
spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii
secretară sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a
devenit Marilyn Monroe. Acum, cine are habar cine a fost Emmeline
Snively?

Winston Churchill a rămas repetent când era prin clasa a 6-a. De
fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62
de ani şi a devenit Prim Ministru. El a scris mai târziu: "Never give
in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or
small, large or petty - never give in except to convictions of honor
and good sense. Never,Never, Never, Never give up."

Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima
oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul
lui şi a continuat să scrie.

Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină. Tatăl său i-a spus:
"Nu-ţi pasă de nimic în afară de prins câini şi şobolani." În
biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de
toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, de fapt chiar mai jos
decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă, a evoluat.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că "e prea prost ca să
înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale,
fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii
lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de
un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus:
"Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar, pe motiv că nu are
imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să
construiască Disney Land-ul. De altfel, propunerea parcului a fost
refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moreau i s-a spus de către un
director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de
frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A
respirat adânc şi şi-a zis: "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac
totul în felul meu". După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit
premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-a lungul
Activităţii.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din
Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu
poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.

Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat
"Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari
violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe
zi?"
Domnul Casals i-a răspuns: "Pentru că încă cred că fac progrese."

Aşadar, nu te da niciodată batut!