Invat foarte mult si, mai si citesc mult. Am mai fost cu ceva pliante pe la cateva blocuri, intr-o campanie de informare RCS&RDS. Am depus o cerere la
Radio Campus
in legatura cu "30 de secunde pentru bastonul alb", iar acum astept ca sa fiu sunat in cursul acestei zile, ca sa mi se spuna ce si cum. Cam atat. N-am avut timp nici macar de chestionarul de la Broadcast Music. Greu este sa mai ai treburi si griji multe pe cap, dar bine-i sa faci ce-ti place.
RCS&RDS! Viitorul intr-un singur cuvant! Fiberlink!
Maruntisuri care fac viata mai usoara
Moderator: Manu
-
Emanuel.Selaru
- Maior
- Mesaje: 728
- Membru din: 28 Mar 2008, 10:20
- Localitate: Buzau
off topic
Care-i faza cu RDS/RCS? Lucrezi la ei sau ai ceva colaborare?
hmm,
citesc cu mare placre tot ce scrie draga mea de Todorutz, si constat cu neplacuta surprindere ca putine orase din tara noastra au facut cate ceva.
Cred ca la Cluj s-a mai miscat putin lumea, e drept ca si oi i-am invatat ce sa faca, iar ei au fost receptivi.
Pana cand nu ai va obliga drastic o lege sa optimizeze orasele pentru toate categoriile de locuitori, nu se vor face progrese notabile.
Hai sa va povestesc si eu ceva.
Am fost in Tunisia anul asta. Am constatat ca tunisienii nu au nici o treaba cu profilul vizitatorilor, cred ca nu au habar de tipuri de dizabilitate, spun asta findca nu am intilnit nici o chestie posesoare de asa ceva
Ce poti gasi pe acolo, sunt ciungii rezultati in urma unor furturi comise de prin magazine.
Ma intreb: or avea si ei orbii lor?
nici nu poate fi vorba de o accesibilizare dar, e interesant sa constati detasara cu care este inteles fiecare individ, neutralitatea afisata in relatia cu el, si creditul fie si la nivel de instinc, care i se acorda.
Singura interventie produsa in relatia cu mine, s-a produs in momentul realizarii unei fotografii, cand soferul autocarului extrem de natural si firesc, m-a focusat precis pe obiectiv, dupa cum stiti, eu sunt ,mereu defazat si pe langa situatie...
citesc cu mare placre tot ce scrie draga mea de Todorutz, si constat cu neplacuta surprindere ca putine orase din tara noastra au facut cate ceva.
Cred ca la Cluj s-a mai miscat putin lumea, e drept ca si oi i-am invatat ce sa faca, iar ei au fost receptivi.
Pana cand nu ai va obliga drastic o lege sa optimizeze orasele pentru toate categoriile de locuitori, nu se vor face progrese notabile.
Hai sa va povestesc si eu ceva.
Am fost in Tunisia anul asta. Am constatat ca tunisienii nu au nici o treaba cu profilul vizitatorilor, cred ca nu au habar de tipuri de dizabilitate, spun asta findca nu am intilnit nici o chestie posesoare de asa ceva
Ce poti gasi pe acolo, sunt ciungii rezultati in urma unor furturi comise de prin magazine.
Ma intreb: or avea si ei orbii lor?
nici nu poate fi vorba de o accesibilizare dar, e interesant sa constati detasara cu care este inteles fiecare individ, neutralitatea afisata in relatia cu el, si creditul fie si la nivel de instinc, care i se acorda.
Singura interventie produsa in relatia cu mine, s-a produs in momentul realizarii unei fotografii, cand soferul autocarului extrem de natural si firesc, m-a focusat precis pe obiectiv, dupa cum stiti, eu sunt ,mereu defazat si pe langa situatie...
Cum, ai fost in Tunisia si nu te-ai interesat daca au si ei orbii lor pe acolo? Eu cand merg in alta tara unul din primele lucruri e sa caut asociatia de nevazatori. Inafara de Ungaria, unde am fost cand eram prea mica si nu stiam nici eu multe despre orbi, in toate tarile prin care am mers macar pe 3-4 zile am ajuns si la asociatia de nevazatori.
te asigur ca nu ai baga nimeni in seama,
poti sa vinzi ceva ca sa te intretii, ok, nu, la revedere.
Ma gandesc aici ca fiecare tunisian are la poarta casei cate ceva deschis; si vinde: de la apa de baut, pana la tinichele de tot rahatul.
ar putea face si blind-ul nosru ceva, nu stiu insa exact ce; perii, cosuri, maturi, avioane din hartie etc.
E tara in care am preferat sa nu ma intereseze prea tare semenul meu de o anumita conditie.
poti sa vinzi ceva ca sa te intretii, ok, nu, la revedere.
Ma gandesc aici ca fiecare tunisian are la poarta casei cate ceva deschis; si vinde: de la apa de baut, pana la tinichele de tot rahatul.
ar putea face si blind-ul nosru ceva, nu stiu insa exact ce; perii, cosuri, maturi, avioane din hartie etc.
E tara in care am preferat sa nu ma intereseze prea tare semenul meu de o anumita conditie.
Sal!Nu Carmen ,nu sunt cu nimic mai deosebite decat cele din Cluj.Deocamdata conteaza ca...exista...am vazut alaltaieri...chiar in vecinatatea primariei.Am remarcat ca sunt prezente in mod deosebit la trecerile semaforizate.Ceea ce m-a surprins insa neplacut e ,ca desi in cartierul meu sunt de ceva timp prezente(e adevarat ca exista o comunitate de nevazatori aici) ,ca si in plin centru ,in zona in care isi are sediul ANR-ul inca nu sunt prezente.O fi o neintelegere la mijloc ,cu siguranta vor aparea si acolo.salut,toate bune!
Salut, Am intrat pe forum sa caut un topic unde scrisesem ceva despre accesibilizarea siteurilor web, dar am dat de acest subiect si m-am gandit ca n-ar fi rau sa-l dezgrop. L-am recitit si parca imi vine greu sa cred cate lucruri s-au schimbat in 5 ani in viata mea!!! In 2008 eram incantata sa descopar cat e de accesibil Milano pentru nevazatori. De atunci am trecut prin destul de multe tari si am cunoscut oameni din si mai multe, asa ca am o viziune putin mai clara asupra a ceea ce e adaptat sau nu pentru nevazatori.
Anul asta am facut doua vizite in China si am fost placut surprinsa de faptul ca prin tot Beijingul exista covorase tactile atat la trecerile de pietoni, cat si de-a lungul trotuarului, astfel ca nevazatorii pot urma covorasul pentru a se deplasa prin enormele spatii deschise din oras. Din pacate nu prea sunt multi nevazatori care se folosesc de aceasta adaptare. Chinezii nevazatori prefera sa iasa insotiti. Adevarul e ca Beijingul e atat de mare si de aglomerat, incat ar fi foarte greu pentru un n evazator neinsotit sa o scoata la capat, dar nu cred ca ar fi imposibil. Din cauza ca lumea nu vede nevazatori, masinile se parcheaza pe covorasele tactile de pe trotuar. Cred ca lumea le ia ca un fel de decor, nu ca cea cu adevarat util. Trebuie spus insa ca unele covorase nu sunt puse tocmai corect, uneori risti sa ajungi in dreptul unui zid care-ti bareaza drumul, daca le urmezi. Dar e extraordinar ca exista.
In banci trebuie sa-ti iei numar si sa astepti sa-ti vina randul la ghiseu. Exista anuntare vocala pentru fiecare numar care urmeaza. Am vazut multe lifturi marcate in braille sau cu anunt vocal. In metrou se anunta vocal atat in chineza, cat si in engleza.
Cea mai mare problema in China este ca nevazatorii nu lucreaza decat la masaj. Nici nu prea pot sa-si imagineze ca ar putea sa faca si altceva.
Anul asta am facut doua vizite in China si am fost placut surprinsa de faptul ca prin tot Beijingul exista covorase tactile atat la trecerile de pietoni, cat si de-a lungul trotuarului, astfel ca nevazatorii pot urma covorasul pentru a se deplasa prin enormele spatii deschise din oras. Din pacate nu prea sunt multi nevazatori care se folosesc de aceasta adaptare. Chinezii nevazatori prefera sa iasa insotiti. Adevarul e ca Beijingul e atat de mare si de aglomerat, incat ar fi foarte greu pentru un n evazator neinsotit sa o scoata la capat, dar nu cred ca ar fi imposibil. Din cauza ca lumea nu vede nevazatori, masinile se parcheaza pe covorasele tactile de pe trotuar. Cred ca lumea le ia ca un fel de decor, nu ca cea cu adevarat util. Trebuie spus insa ca unele covorase nu sunt puse tocmai corect, uneori risti sa ajungi in dreptul unui zid care-ti bareaza drumul, daca le urmezi. Dar e extraordinar ca exista.
In banci trebuie sa-ti iei numar si sa astepti sa-ti vina randul la ghiseu. Exista anuntare vocala pentru fiecare numar care urmeaza. Am vazut multe lifturi marcate in braille sau cu anunt vocal. In metrou se anunta vocal atat in chineza, cat si in engleza.
Cea mai mare problema in China este ca nevazatorii nu lucreaza decat la masaj. Nici nu prea pot sa-si imagineze ca ar putea sa faca si altceva.
Este foarte interesant ce ne spui, fiindca chiar daca pana acum nu m-am gandit la nivelul de accesibilitate oferit chinezilor orbi, este interesant sa aflu care este situatia intr-o tara atat de populata.
Dar cu ce ocazie prin China? Si inca de doua ori?
Cred insa ca mai corect ar fi sa spui despre beijinghezi, nu despre chinezi in general, fiindca intre Beijing si inca putine alte cateva orase pe de o parte si restul Chinei pe de alta parte este o foarte mare diferenta.
In China am citit ca mult mai mult de 50% din populatie lucreaza in agricultura si nu in niste conditii extraordinare, asa ca cel putin acele persoane sigur nu au parte de accesibilitatea mediului inconjurator.
Cred insa ca si la ei se aplica accesibilizarea din aceleasi motive ca pe la noi, adica inseamna si asta un mijloc modern de a mai cheltui din banii publici, nu fiindca autoritatile chiar ar fi interesate in primul rand de problema handicapatilor.
Si la noi autoritatile construiesc trotuare aproape intotdeauna cu rampe pentru handicapatii locomotori, dar de multe ori acele rampe sunt atat de abrupte incat si o persoana valida care calca pe ele risca sa alunece si sa cada.
La noi autoritatile statului cumpara (contra cost) un software de asa zisa accesibilizare a unui site web public, dar nu se implementeaza solutiile de accesibilizare care se pot face gratuit si mult mai simplu si care intr-adevar ar avea un efect si pentru orbi.
Iar aceasta asemanare se poate vedea bine si din faptul pe care l-ai remarcat acolo, adica din numarul redus al orbilor care se deplaseaza singuri si la noi si la ei.
Spuneai ca probabil chinezii nu stiu la ce sunt folosite acele marcaje tactile. Probabil ca asa este, dar crezi ca daca ar sti, nu si-ar parca in continuare masinile peste ele?
Spuneai ca este extraordinar totusi ca exista. Eu dimpotriva, cred ca este foarte rau ca exista dar ele sunt inutile.
In acest mod autoritatile considera ca au facut suficient si ca au cheltuit suficienti bani spre binele handicapatilor, dar totusi acei bani cheltuiti doar umfla buzunarele unor firme apropiate regimului dictatorial care este la putere, iar orbii tot nu au nimic de castigat, in afara de mandria prosteasca ca uite, totusi nu doar cainii vagabonzi reprezinta o categorie de care este interesata comunitatea si autoritatile, ci si noi handicapatii.
Si ai aratat de asemenea un lucru foarte important, si anume ca chinezii orbi lucreaza doar in domeniul masajului. (Si banuiesc ca nici nu lucreaza asa ceva intr-un procent mai mare decat la noi).
La fel ca la noi, faptul ca un numar mic de orbi lucreaza este motivul principal pentru care orbii nu prea circula prin oras, fiindca pur si simplu nu prea au motive sa o faca.
Lipsa unui loc de munca inseamna si lipsa unui motiv pentru a iesi in fiecare zi din casa si inseamna si venituri mai reduse si deci inca un motiv mai putin de a iesi din casa.
Si atunci este normal ca cei valizi nu prea sunt nici acolo obisnuiti sa vada orbi.
Dar cu ce ocazie prin China? Si inca de doua ori?
Cred insa ca mai corect ar fi sa spui despre beijinghezi, nu despre chinezi in general, fiindca intre Beijing si inca putine alte cateva orase pe de o parte si restul Chinei pe de alta parte este o foarte mare diferenta.
In China am citit ca mult mai mult de 50% din populatie lucreaza in agricultura si nu in niste conditii extraordinare, asa ca cel putin acele persoane sigur nu au parte de accesibilitatea mediului inconjurator.
Cred insa ca si la ei se aplica accesibilizarea din aceleasi motive ca pe la noi, adica inseamna si asta un mijloc modern de a mai cheltui din banii publici, nu fiindca autoritatile chiar ar fi interesate in primul rand de problema handicapatilor.
Si la noi autoritatile construiesc trotuare aproape intotdeauna cu rampe pentru handicapatii locomotori, dar de multe ori acele rampe sunt atat de abrupte incat si o persoana valida care calca pe ele risca sa alunece si sa cada.
La noi autoritatile statului cumpara (contra cost) un software de asa zisa accesibilizare a unui site web public, dar nu se implementeaza solutiile de accesibilizare care se pot face gratuit si mult mai simplu si care intr-adevar ar avea un efect si pentru orbi.
Iar aceasta asemanare se poate vedea bine si din faptul pe care l-ai remarcat acolo, adica din numarul redus al orbilor care se deplaseaza singuri si la noi si la ei.
Spuneai ca probabil chinezii nu stiu la ce sunt folosite acele marcaje tactile. Probabil ca asa este, dar crezi ca daca ar sti, nu si-ar parca in continuare masinile peste ele?
Spuneai ca este extraordinar totusi ca exista. Eu dimpotriva, cred ca este foarte rau ca exista dar ele sunt inutile.
In acest mod autoritatile considera ca au facut suficient si ca au cheltuit suficienti bani spre binele handicapatilor, dar totusi acei bani cheltuiti doar umfla buzunarele unor firme apropiate regimului dictatorial care este la putere, iar orbii tot nu au nimic de castigat, in afara de mandria prosteasca ca uite, totusi nu doar cainii vagabonzi reprezinta o categorie de care este interesata comunitatea si autoritatile, ci si noi handicapatii.
Si ai aratat de asemenea un lucru foarte important, si anume ca chinezii orbi lucreaza doar in domeniul masajului. (Si banuiesc ca nici nu lucreaza asa ceva intr-un procent mai mare decat la noi).
La fel ca la noi, faptul ca un numar mic de orbi lucreaza este motivul principal pentru care orbii nu prea circula prin oras, fiindca pur si simplu nu prea au motive sa o faca.
Lipsa unui loc de munca inseamna si lipsa unui motiv pentru a iesi in fiecare zi din casa si inseamna si venituri mai reduse si deci inca un motiv mai putin de a iesi din casa.
Si atunci este normal ca cei valizi nu prea sunt nici acolo obisnuiti sa vada orbi.
-
Manu
- General de divizie
- Mesaje: 4120
- Membru din: 02 Feb 2007, 01:15
- Localitate: Cluj-Napoca
- Contact:
E ceva sa ajungi si prin China, imi place sa aud descrieri despre tari atat de departate.
Covorasele tactile cred ca se datoreaza intr-o oarecare masura si faptului ca acolo a fost Olimpiada in 2008.
Ce se poate spune insa despre nivelul lor de trai, al unui nevazator care lucreaza in domeniul masajului?
Locuiesc singuri sau cu sot sotie, au de exemplu telefoane cu voce?
Covorasele tactile cred ca se datoreaza intr-o oarecare masura si faptului ca acolo a fost Olimpiada in 2008.
Ce se poate spune insa despre nivelul lor de trai, al unui nevazator care lucreaza in domeniul masajului?
Locuiesc singuri sau cu sot sotie, au de exemplu telefoane cu voce?
Errare humanum est, sed perseverare diabolicum...
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
Am fost in China in aprilie pentru o vizita de studiu in cadrul unui proiect de cooperare intre Belgia si China. Cu aceasta ocazie am vizitat o multime de organizatii/institutii care au legatura cu nevazatorii sau cu persoanele cu dizabilitati. Am fost foarte surprinsa sa descopar ca exista un interes relativ crescut vis-a-vis de nevazatori. Desigur ca atmosfera de acolo mi-a amintit (atat cat mai tin eu minte) de vremurile de dinainte de 1989. Acolo e un regim foarte ciudat, un comunism capitalist-democratic daca pot spune asa ceva. Adica oamenii traiesc ca si cum ar fi intr-o democratie, dar peste tot exista supraveghiere si supraveghetori. Toti incearca sa para fericiti si multmiti, dar daca le pui unele intrebari incep sa se uite speriati in jur si sa schimbe subiectul. Insa in general par multumiti de viata lor, poate fiind ca nu stiu altceva.
Asociatia de nevazatori de acolo e extrem de asemanatoare cu ANR-ul nostru (intelegeti voi ce vreau sa spun, ca sa nu intram in discutii prea delicate!
Exista si un ONG care m-a dus mult cu gandul la Pontes, adica tineri cu deficiente de vedere, care au creat un ONG prin intermediul caruia fac tot felul de mici activitati locale. In Universitate exista o asociatie de voluntari, care mai nou incearca sa lucreze si cu Universitatea de Masaj (asta fiind scoala de masaj pentru nevazatori).
Covorasele tactile despre care va spuneam, au fost instalate intr-adevar in 2008 inaintea jocurilor olimpice. Si ca sa raspund la intrebarea daca chinezii ar mai parca pe covorase in cazul in care ar stii la ce sunt destinate, eu cred ca nu ar mai parca, caci din cate am reusit sa interactionez cu ei si sa discutam, par foarte sensibili la problemele nevazatorilor.
In cea de a doua vizita pe care am facut-o in China in luna iulie, cu ocazia unei vizite de observatie cum lucreaza partenerul nostru chinez cu nevazatorii, a trebuit sa organizam un schimb de tineri. Intr-o zi mergeam de la hotelul unde am fost cazati spre locatia unde se desfasurau activitatile schimbului de tineri. M-am ratacit si oamenii din jur care au vazut ca sunt cam dezorientata au venit sa ma intrebe probabil unde vreau sa merg. Le-am zis in engleza ca nu stiu chineza, iar ei au gasit repede pe unul care le rupea pe engleza si care a venit sa ma conduca la destinatie. Mi-au parut foarte saritori si dornici sa ajute, iar in plus nu mi s-a parut ca ar avea reactia de pe la noi, cand oamenii raman sa se uite cu gura cascata la noi. Acuma e adevarat ca era destul de greu de interpretat reactia lor, caci sunt extrem de diferiti de noi, iar uneori chestii care pentru noi ar insemna de bine, pentru ei inseamna de rau si invers!
Dupa cum am mai zis, in China nevazatorii fac masaj. Aproximativ 95% dintre cei care lucreaza lucreaza in masaj. Partenerul nostru chinez este o scoala de masaj creata de un tip nevazator, care a infiintat si niste saloane de masaj. Elevii studiaza gratuit, insa cand termina studiile raman sa lucreze timp de un an in aceste saloane din jurul scolii, fara sa fie platiti. Dupa un an, timp in care au muncit oarecum in folosul scolii, sunt ajutati sa-si deschida propriile lor saloane de masaj. E plin Beijingul de aceste saloane, in fiecare cartier se pot vedea saloane cu nevazatori la fiecare colt de strada. Lumea e obisnuita cu orbii si din cate am inteles au si de lucru destul de mult, caci lumea apeleaza la masaj inainte de orice alt tratament.
Da, nevazatorii au si telefoane cu voce. Am fost si eu surprinsa sa aflu ca au cam toata tehnologia pe care o cunoastem si noi. Am vizitat o biblioteca pentru nevazatori, in cadrul careia exista si un muzeu pentru nevazatori. E un muzeu de genul celui de la Ancona, unde sunt reproduse diferite cladiri, monumente, statui, dar si aparate, masinarii etc.. Practic poti intui in muzeu aproape orice, de la sistemul solar sau un aeroport in miniatura, pana la opere de arta sau instrumente muzicale.
E practic cea mai mare biblioteca de acest gen din Asia si va asigur ca e cu adevarat mare. Dealtfel in China nu sunt mici decat chinezii, toate strazile si cladirile sunt enorme!
Vroiam sa spun ca in aceasta biblioteca am vazut masini de citit, scanere si tot ce va puteti imagina ca ar servi la lectura.
Din pacate nu sunt convinsa ca exista si utilizatori pe masura a ceea ce este in biblioteca, dar tinerii care au participat la schimbul de tineri aveau cu totii telefoane cu sinteze vocale, dotate cu cate un dictionar. Reuseam de multe ori sa ne "intelegem" cu ajutorul acestor telefoane cu dictionar, caci nu erau decat doi-trei care le rupeau pe engleza, restul vorbeau doar chineza, iar cu translatorii era cam greu, caci toata lumea-i solicita non-stop.
Carmen
Asociatia de nevazatori de acolo e extrem de asemanatoare cu ANR-ul nostru (intelegeti voi ce vreau sa spun, ca sa nu intram in discutii prea delicate!
Exista si un ONG care m-a dus mult cu gandul la Pontes, adica tineri cu deficiente de vedere, care au creat un ONG prin intermediul caruia fac tot felul de mici activitati locale. In Universitate exista o asociatie de voluntari, care mai nou incearca sa lucreze si cu Universitatea de Masaj (asta fiind scoala de masaj pentru nevazatori).
Covorasele tactile despre care va spuneam, au fost instalate intr-adevar in 2008 inaintea jocurilor olimpice. Si ca sa raspund la intrebarea daca chinezii ar mai parca pe covorase in cazul in care ar stii la ce sunt destinate, eu cred ca nu ar mai parca, caci din cate am reusit sa interactionez cu ei si sa discutam, par foarte sensibili la problemele nevazatorilor.
In cea de a doua vizita pe care am facut-o in China in luna iulie, cu ocazia unei vizite de observatie cum lucreaza partenerul nostru chinez cu nevazatorii, a trebuit sa organizam un schimb de tineri. Intr-o zi mergeam de la hotelul unde am fost cazati spre locatia unde se desfasurau activitatile schimbului de tineri. M-am ratacit si oamenii din jur care au vazut ca sunt cam dezorientata au venit sa ma intrebe probabil unde vreau sa merg. Le-am zis in engleza ca nu stiu chineza, iar ei au gasit repede pe unul care le rupea pe engleza si care a venit sa ma conduca la destinatie. Mi-au parut foarte saritori si dornici sa ajute, iar in plus nu mi s-a parut ca ar avea reactia de pe la noi, cand oamenii raman sa se uite cu gura cascata la noi. Acuma e adevarat ca era destul de greu de interpretat reactia lor, caci sunt extrem de diferiti de noi, iar uneori chestii care pentru noi ar insemna de bine, pentru ei inseamna de rau si invers!
Dupa cum am mai zis, in China nevazatorii fac masaj. Aproximativ 95% dintre cei care lucreaza lucreaza in masaj. Partenerul nostru chinez este o scoala de masaj creata de un tip nevazator, care a infiintat si niste saloane de masaj. Elevii studiaza gratuit, insa cand termina studiile raman sa lucreze timp de un an in aceste saloane din jurul scolii, fara sa fie platiti. Dupa un an, timp in care au muncit oarecum in folosul scolii, sunt ajutati sa-si deschida propriile lor saloane de masaj. E plin Beijingul de aceste saloane, in fiecare cartier se pot vedea saloane cu nevazatori la fiecare colt de strada. Lumea e obisnuita cu orbii si din cate am inteles au si de lucru destul de mult, caci lumea apeleaza la masaj inainte de orice alt tratament.
Da, nevazatorii au si telefoane cu voce. Am fost si eu surprinsa sa aflu ca au cam toata tehnologia pe care o cunoastem si noi. Am vizitat o biblioteca pentru nevazatori, in cadrul careia exista si un muzeu pentru nevazatori. E un muzeu de genul celui de la Ancona, unde sunt reproduse diferite cladiri, monumente, statui, dar si aparate, masinarii etc.. Practic poti intui in muzeu aproape orice, de la sistemul solar sau un aeroport in miniatura, pana la opere de arta sau instrumente muzicale.
E practic cea mai mare biblioteca de acest gen din Asia si va asigur ca e cu adevarat mare. Dealtfel in China nu sunt mici decat chinezii, toate strazile si cladirile sunt enorme!
Vroiam sa spun ca in aceasta biblioteca am vazut masini de citit, scanere si tot ce va puteti imagina ca ar servi la lectura.
Din pacate nu sunt convinsa ca exista si utilizatori pe masura a ceea ce este in biblioteca, dar tinerii care au participat la schimbul de tineri aveau cu totii telefoane cu sinteze vocale, dotate cu cate un dictionar. Reuseam de multe ori sa ne "intelegem" cu ajutorul acestor telefoane cu dictionar, caci nu erau decat doi-trei care le rupeau pe engleza, restul vorbeau doar chineza, iar cu translatorii era cam greu, caci toata lumea-i solicita non-stop.
Carmen
"Acolo e un regim foarte ciudat, un comunism capitalist-democratic daca pot spune asa ceva.".
Pai nu asa era si in Romania in epoca de aur? Ma refer la faptul ca Romania era o tara democratica, multilateral dezvoltata...
In ceea ce priveste capitalismul, el exista si in Romania, insa intr-o forma mult mai redusa.
Ca un bun exemplu, bunicul a fost croitor in primii ani ai comunismului, a avut si atelier in care avea personal angajat (la Bucuresti), apoi a muncit acasa pe cont propriu intr-un sistem asemanator cu PFA de azi, tatal meu la fel, dar poate mai elocvent este ca nashul meu a avut chiar si in ultimii ani ai comunismului un birt proprietate privata, cu angajati si tot tacamul, deci se putea exploata omul de catre om si in epoca de aur.
"Adica oamenii traiesc ca si cum ar fi intr-o democratie, dar peste tot exista supraveghiere si supraveghetori. Toti incearca sa para fericiti si multmiti, dar daca le pui unele intrebari incep sa se uite speriati in jur si sa schimbe subiectul. Insa in general par multumiti de viata lor, poate fiind ca nu stiu altceva.".
Asta este un subiect interesant mai general.
Am auzit de mai multe sondaje de opinie facute prin tari extrem de sarace de prin Africa cu oameni care abia reuseau sa isi castige existenta, si care sustineau ca sunt foarte multumiti de viata lor, si inca dadeau exemple de ce, comparand bineinteles viata actuala cu cea din trecut care era cu mult mai rea.
In Romania se traieste excelent in comparatie cu acele tari, dar noi romanii suntem totusi un popor destul de nemultumit de ceva, de politicieni, de vecini, de medici, de profesori, de cainii vagabonzi, de faptul ca nivelul de trai in Romania este mai mic chiar si decat cele din SUA si UK...
Singurul lucru in care romanii sustin in general pe fata ca au incredere sunt preotii, dar pe la spate spun totusi ca "sa faci ce spune popa, nu ce face popa".
Cine stie, aceste diferente ar putea fi si de natura genetica, ca intre noi si chinezi sigur sunt ceva deosebiri.
"Asociatia de nevazatori de acolo e extrem de asemanatoare cu ANR-ul nostru (intelegeti voi ce vreau sa spun, ca sa nu intram in discutii prea delicate!".
Asta e super! Adica vrei sa spui ca lupta pentru binele comunitatii orbilor, organizeaza greve de protest doar cu scopul majorarii alocatiilor de handicap, promoveaza angajarea orbilor... nu-i asa?
""In cea de a doua vizita pe care am facut-o in China in luna iulie, cu ocazia unei vizite de observatie cum lucreaza partenerul nostru chinez cu nevazatorii, a trebuit sa organizam un schimb de tineri. Intr-o zi mergeam de la hotelul unde am fost cazati spre locatia unde se desfasurau activitatile schimbului de tineri. M-am ratacit si oamenii din jur care au vazut ca sunt cam dezorientata au venit sa ma intrebe probabil unde vreau sa merg. Le-am zis in engleza ca nu stiu chineza, iar ei au gasit repede pe unul care le rupea pe engleza si care a venit sa ma conduca la destinatie. Mi-au parut foarte saritori si dornici sa ajute, iar in plus nu mi s-a parut ca ar avea reactia de pe la noi, cand oamenii raman sa se uite cu gura cascata la noi. Acuma e adevarat ca era destul de greu de interpretat reactia lor, caci sunt extrem de diferiti de noi, iar uneori chestii care pentru noi ar insemna de bine, pentru ei inseamna de rau si invers!".
Intr-adevar, conteaza foarte mult cultura locala, iar religia are o mare importanta.
Nu stiu daca buddhismul, daoismul sau confucianismul sau celelalte religii de prin China spun ceva despre handicapati, dar islamul ii trateaza cu respect pe handicapati iar ceilalti se considera ca trebuie sa ii ajute.
Crestinii asociaza handicapurile cu pedepse divine pentru presupuse pacate savarsite de generatii anterioare, asa ca in mod traditional handicapatii au fost priviti in cel mai bun caz cu mila, dar nu cu cine stie ce respect.
Am auzit astfel de opinii chiar printre orbi care sustineau ca orbierea lor este o pedeapsa pe care trebuie sa o infrunte, cu sensul ca acest lucru ar fi ceva cat se poate de normal si drept.
In Romania in mod teoretic este aproape la fel ca in China, in sensul ca si aici multe persoane valide sunt interesate de orbi, sunt curioase cum pot face anumite lucruri, sunt foarte incantate cand afla ca si noi putem face multe lucruri utile in anumite domenii, dar atunci cand vine vorba despre angajare, prefera sa plateasca statului sau oricui, doar ca sa nu fie nevoiti sa aiba de a face cu orbi.
Si asta nu fiindca persoanele in cauza au ceva cu orbii. Poate multi chiar ar dori sa angajeze handicapati.
Fac asta din cauza opiniei publice. Daca o firma angajeaza un orb nu inseamna in primul rand un motiv de mandrie, o mica particica din acel "social responsability" pe care il promoveaza firmele pentru a avea o imagine buna, nu inseamna nici un beneficiu adus de munca acelei persoane plus o mai mare fidelitate decat a altor angajati, ci inseamna o imagine proasta, fiindca stie toata lumea, o firma de cea mai buna calitate angajeaza persoanele de cea mai buna calitate, nu niste handicapati, iar daca o firma este nevoita sa angajeze handicapati, atunci inseamna ca nu isi permite probabil sa angajeze personal de calitate carora trebuie probabil sa le dea salarii mai mari, fiindca in mod evident pot face mai multe lucruri si mai bine...
Asa ca unii patroni chiar daca ar vrea sa angajeze handicapati, chiar daca ar avea incredere in munca lor, ar prefera ca publicul sa nu stie ca ei au angajat handicapati.
Iar asta arata foarte bine care este calitatea publicului larg din Romania, a nivelului de civilizatie pe care il au.
Daca publicul larg ar avea o imagine buna fata de orbi, si nu ar ramane cu gura cascata cand ne vede, dupa cum spuneai, atunci sigur ca mult mai multe firme nu s-ar mai teme sa angajeze handicapati.
Si nu este vorba doar despre orbi. Cred ca multi romani ar ramane la fel de socati daca ar vedea la o firma ca secretara cea zambitoare si sexy se deplaseaza cu un scaun cu rotile.
Ce sa facem... asta este cultura noastra, si aceeasi cultura se promoveaza in continuare.
Din cate mii de povesti pentru copiii exista, cred ca in niciuna nu se asociaza un orb, surd sau olog cu ceva bun... asta daca se prezinta macar astfel de personaje in povesti.
In povesti copiii invata ca personajul bun este si frumos, si destept, si darnic, si familist, si puternic si cat se poate de valid, iar cel rau este intotdeauna urat, misel, fricos, slab etc.
"Elevii studiaza gratuit, insa cand termina studiile raman sa lucreze timp de un an in aceste saloane din jurul scolii, fara sa fie platiti.".
Interesant. Oare in Romania ar functiona un astfel de sistem?
"E plin Beijingul de aceste saloane, in fiecare cartier se pot vedea saloane cu nevazatori la fiecare colt de strada. Lumea e obisnuita cu orbii si din cate am inteles au si de lucru destul de mult, caci lumea apeleaza la masaj inainte de orice alt tratament.".
Mda, de fapt cred ca acesta este secretul.
Chinezii au o traditie milenara in medicina cat se poate de naturala, inclusiv bazata pe masaj. Din acest punct de vedere nu cred ca ne vom putea compara cu ei niciodata.
"Da, nevazatorii au si telefoane cu voce. Am fost si eu surprinsa sa aflu ca au cam toata tehnologia pe care o cunoastem si noi.".
Pai cum Apple a facut si unele telefoane iPhone in China, ar fi fost culmea sa nu ajunga si la ei.
"Am vizitat o biblioteca pentru nevazatori, in cadrul careia exista si un muzeu pentru nevazatori. E un muzeu de genul celui de la Ancona, unde sunt reproduse diferite cladiri, monumente, statui, dar si aparate, masinarii etc.. Practic poti intui in muzeu aproape orice, de la sistemul solar sau un aeroport in miniatura, pana la opere de arta sau instrumente muzicale.
E practic cea mai mare biblioteca de acest gen din Asia si va asigur ca e cu adevarat mare.".
Dar cine plateste pentru acea biblioteca? Adica din banii cui a fost creata oare?
Ma gandesc oare cam ce ar trebui facut sa se faca ceva asemanator in Cluj de exemplu. Ce frumos ar fi sa sune anuntul "S-a deschis cea mai mare biblioteca/fonoteca/muzeu" pentru orbi din lume, la Cluj-Napoca. Deschiderea va avea loc pe data de...
"Dealtfel in China nu sunt mici decat chinezii, toate strazile si cladirile sunt enorme!".
Mici, dar multi!
Pai nu asa era si in Romania in epoca de aur? Ma refer la faptul ca Romania era o tara democratica, multilateral dezvoltata...
In ceea ce priveste capitalismul, el exista si in Romania, insa intr-o forma mult mai redusa.
Ca un bun exemplu, bunicul a fost croitor in primii ani ai comunismului, a avut si atelier in care avea personal angajat (la Bucuresti), apoi a muncit acasa pe cont propriu intr-un sistem asemanator cu PFA de azi, tatal meu la fel, dar poate mai elocvent este ca nashul meu a avut chiar si in ultimii ani ai comunismului un birt proprietate privata, cu angajati si tot tacamul, deci se putea exploata omul de catre om si in epoca de aur.
"Adica oamenii traiesc ca si cum ar fi intr-o democratie, dar peste tot exista supraveghiere si supraveghetori. Toti incearca sa para fericiti si multmiti, dar daca le pui unele intrebari incep sa se uite speriati in jur si sa schimbe subiectul. Insa in general par multumiti de viata lor, poate fiind ca nu stiu altceva.".
Asta este un subiect interesant mai general.
Am auzit de mai multe sondaje de opinie facute prin tari extrem de sarace de prin Africa cu oameni care abia reuseau sa isi castige existenta, si care sustineau ca sunt foarte multumiti de viata lor, si inca dadeau exemple de ce, comparand bineinteles viata actuala cu cea din trecut care era cu mult mai rea.
In Romania se traieste excelent in comparatie cu acele tari, dar noi romanii suntem totusi un popor destul de nemultumit de ceva, de politicieni, de vecini, de medici, de profesori, de cainii vagabonzi, de faptul ca nivelul de trai in Romania este mai mic chiar si decat cele din SUA si UK...
Singurul lucru in care romanii sustin in general pe fata ca au incredere sunt preotii, dar pe la spate spun totusi ca "sa faci ce spune popa, nu ce face popa".
Cine stie, aceste diferente ar putea fi si de natura genetica, ca intre noi si chinezi sigur sunt ceva deosebiri.
"Asociatia de nevazatori de acolo e extrem de asemanatoare cu ANR-ul nostru (intelegeti voi ce vreau sa spun, ca sa nu intram in discutii prea delicate!".
Asta e super! Adica vrei sa spui ca lupta pentru binele comunitatii orbilor, organizeaza greve de protest doar cu scopul majorarii alocatiilor de handicap, promoveaza angajarea orbilor... nu-i asa?
""In cea de a doua vizita pe care am facut-o in China in luna iulie, cu ocazia unei vizite de observatie cum lucreaza partenerul nostru chinez cu nevazatorii, a trebuit sa organizam un schimb de tineri. Intr-o zi mergeam de la hotelul unde am fost cazati spre locatia unde se desfasurau activitatile schimbului de tineri. M-am ratacit si oamenii din jur care au vazut ca sunt cam dezorientata au venit sa ma intrebe probabil unde vreau sa merg. Le-am zis in engleza ca nu stiu chineza, iar ei au gasit repede pe unul care le rupea pe engleza si care a venit sa ma conduca la destinatie. Mi-au parut foarte saritori si dornici sa ajute, iar in plus nu mi s-a parut ca ar avea reactia de pe la noi, cand oamenii raman sa se uite cu gura cascata la noi. Acuma e adevarat ca era destul de greu de interpretat reactia lor, caci sunt extrem de diferiti de noi, iar uneori chestii care pentru noi ar insemna de bine, pentru ei inseamna de rau si invers!".
Intr-adevar, conteaza foarte mult cultura locala, iar religia are o mare importanta.
Nu stiu daca buddhismul, daoismul sau confucianismul sau celelalte religii de prin China spun ceva despre handicapati, dar islamul ii trateaza cu respect pe handicapati iar ceilalti se considera ca trebuie sa ii ajute.
Crestinii asociaza handicapurile cu pedepse divine pentru presupuse pacate savarsite de generatii anterioare, asa ca in mod traditional handicapatii au fost priviti in cel mai bun caz cu mila, dar nu cu cine stie ce respect.
Am auzit astfel de opinii chiar printre orbi care sustineau ca orbierea lor este o pedeapsa pe care trebuie sa o infrunte, cu sensul ca acest lucru ar fi ceva cat se poate de normal si drept.
In Romania in mod teoretic este aproape la fel ca in China, in sensul ca si aici multe persoane valide sunt interesate de orbi, sunt curioase cum pot face anumite lucruri, sunt foarte incantate cand afla ca si noi putem face multe lucruri utile in anumite domenii, dar atunci cand vine vorba despre angajare, prefera sa plateasca statului sau oricui, doar ca sa nu fie nevoiti sa aiba de a face cu orbi.
Si asta nu fiindca persoanele in cauza au ceva cu orbii. Poate multi chiar ar dori sa angajeze handicapati.
Fac asta din cauza opiniei publice. Daca o firma angajeaza un orb nu inseamna in primul rand un motiv de mandrie, o mica particica din acel "social responsability" pe care il promoveaza firmele pentru a avea o imagine buna, nu inseamna nici un beneficiu adus de munca acelei persoane plus o mai mare fidelitate decat a altor angajati, ci inseamna o imagine proasta, fiindca stie toata lumea, o firma de cea mai buna calitate angajeaza persoanele de cea mai buna calitate, nu niste handicapati, iar daca o firma este nevoita sa angajeze handicapati, atunci inseamna ca nu isi permite probabil sa angajeze personal de calitate carora trebuie probabil sa le dea salarii mai mari, fiindca in mod evident pot face mai multe lucruri si mai bine...
Asa ca unii patroni chiar daca ar vrea sa angajeze handicapati, chiar daca ar avea incredere in munca lor, ar prefera ca publicul sa nu stie ca ei au angajat handicapati.
Iar asta arata foarte bine care este calitatea publicului larg din Romania, a nivelului de civilizatie pe care il au.
Daca publicul larg ar avea o imagine buna fata de orbi, si nu ar ramane cu gura cascata cand ne vede, dupa cum spuneai, atunci sigur ca mult mai multe firme nu s-ar mai teme sa angajeze handicapati.
Si nu este vorba doar despre orbi. Cred ca multi romani ar ramane la fel de socati daca ar vedea la o firma ca secretara cea zambitoare si sexy se deplaseaza cu un scaun cu rotile.
Ce sa facem... asta este cultura noastra, si aceeasi cultura se promoveaza in continuare.
Din cate mii de povesti pentru copiii exista, cred ca in niciuna nu se asociaza un orb, surd sau olog cu ceva bun... asta daca se prezinta macar astfel de personaje in povesti.
In povesti copiii invata ca personajul bun este si frumos, si destept, si darnic, si familist, si puternic si cat se poate de valid, iar cel rau este intotdeauna urat, misel, fricos, slab etc.
"Elevii studiaza gratuit, insa cand termina studiile raman sa lucreze timp de un an in aceste saloane din jurul scolii, fara sa fie platiti.".
Interesant. Oare in Romania ar functiona un astfel de sistem?
"E plin Beijingul de aceste saloane, in fiecare cartier se pot vedea saloane cu nevazatori la fiecare colt de strada. Lumea e obisnuita cu orbii si din cate am inteles au si de lucru destul de mult, caci lumea apeleaza la masaj inainte de orice alt tratament.".
Mda, de fapt cred ca acesta este secretul.
Chinezii au o traditie milenara in medicina cat se poate de naturala, inclusiv bazata pe masaj. Din acest punct de vedere nu cred ca ne vom putea compara cu ei niciodata.
"Da, nevazatorii au si telefoane cu voce. Am fost si eu surprinsa sa aflu ca au cam toata tehnologia pe care o cunoastem si noi.".
Pai cum Apple a facut si unele telefoane iPhone in China, ar fi fost culmea sa nu ajunga si la ei.
"Am vizitat o biblioteca pentru nevazatori, in cadrul careia exista si un muzeu pentru nevazatori. E un muzeu de genul celui de la Ancona, unde sunt reproduse diferite cladiri, monumente, statui, dar si aparate, masinarii etc.. Practic poti intui in muzeu aproape orice, de la sistemul solar sau un aeroport in miniatura, pana la opere de arta sau instrumente muzicale.
E practic cea mai mare biblioteca de acest gen din Asia si va asigur ca e cu adevarat mare.".
Dar cine plateste pentru acea biblioteca? Adica din banii cui a fost creata oare?
Ma gandesc oare cam ce ar trebui facut sa se faca ceva asemanator in Cluj de exemplu. Ce frumos ar fi sa sune anuntul "S-a deschis cea mai mare biblioteca/fonoteca/muzeu" pentru orbi din lume, la Cluj-Napoca. Deschiderea va avea loc pe data de...
"Dealtfel in China nu sunt mici decat chinezii, toate strazile si cladirile sunt enorme!".
Mici, dar multi!