Corespondenţă din Canada

[Ghita Potra]

Salut Ghita .Suntem in luna septembrie 1939. Germania nazista a invins si cucerit Polonia , trecand la decimarea poporului polonez , si stergerea Poloniei de pe harta lumii .In aceste conditii , polonezi de toate categoriile au fugit din calea ocupantilor , cat de repede au putut , pe toate caile posibile si in tarile unde nu s-au aliat cu Germania nazista sau care luptau contra ei . Aceasta agresiune a marcat inceputul Razboiului Mondial . Cum tara noastra era la acea data intr-o situatie de neutralitate nedeclarata , cu o oarecare simpatie fata de Occident , practicata de Carol al doilea , multi polonezi s-au refugiat in tara noastra , care avea granita comuna cu Polonia . La acea data aveam 3 ani . Totusi tin minte ca intr-o dimineatadin luna septembrie am vazut in fundul gradinii noastre un grup numeros de barbati si femei , obositi si flamanzi , dar si murdari . Dupa cate imi amintesc , erau tristi , speriati si obositi .Stateau in fundul gradinii, feriti de vederea din drum si se uitau spre casa noastra . Tin minte ca bunica s-a dus si a vorbit cu ei , cu ajutorul unuia din ei care stia romaneste . I-a adus langa casa , si a dat la fiecare cate ceva , dupa care , tin minte ca a venit cineva de la primarie ,si i-a luat cu el . Se spune ca au fost indrumati sa mearga mai departe , spre locurile pregatite de guvernul roman pentru refugiatii polonezi, fiind tratati omeneste . Aici au venit si mari personalitati poloneze , printre care si presedintele Poloniei , membrii ai guvernului si seimului polonez . O parte au plecat in Anglia , formand guvernul polonez in exil , iar altii au ramas aici , unii ramanand definitiv . Aceasta este una din amitirile majore ale copilariei . --Cu drag -- Bunicul --.

[Ghita Potra]

Salut Ghita . Multumesc pentru email si continut . Sa sti ca povestea cu refugiatii polnezi nu mi-a spus-o nimeni , ramanandu-mi in memorie asa cum i-am vazut . Stiam doar ca este razboi si au fugit de acolo , dar starea lor din acel moment este asa cum ti-am descris-o . Si mai stiu ca erau murdari , flamanzi , speriati si obositi . Mama si bunica le-a dat ce-a avut prin casa , dar tin minte ca lapte si branza de vaca , magiun din care avea facut , le-a facut parca una sau doua mamaligi intr-o oala mare , de o ramas aproape fara faina , si le-a dat legume din gradinuta . A vrut sa le scoata ceva pe care sa stea , dar prin unul care era si putin parca roman, rupand pe romaneste , au refuzat si s-au asezat pe iarba langa casa , mancand cu pofta . Am vrut sa-i intreb cum ii cheama pe niste copii care erau cu ei , dar mama mi-a tra o palma zdravava la fund si m-a trimis de acolo . , dar ii observam din tarnat . Dupa mancare s-au intins pe iarba . Drumul pe unde au venit era greu , cel putin in zona noastra cu multe paduri si drumuri bune putine . Problemele de istorie le stiu de mai tarziu , cand am putut face unele conexiuni . Aste s-a intamplat in prima parte alui septembrie , inainte de masa , chiar dimineata , cand sculandu-ma si uitandu-ma pe geamul din spate , i-am vazut coborand dalma din gradina , dar feriti de drum . Erau imbracati domneste , cum se spune pe la noi , pana atunci nu am vazut domni inafara de popa din sat care era vecin . Nici pe dascal nu l-am vazut , sau nu il tin minte , avand dascalita pe doamna preoteasa . Intre tine si Relu s-a instalat o afectiune, cainele simtind cine este om rau si bun . In aceaste privinta , instinctul cainesc nu da gres . Multumesc pentru condoleantele transmise .Din timpul razboiului mai am amintiri , poate cele mai bine imprimate in memorie , unele dremarice , altele chiar hazlii . In copilarie am avut o memorie deosebita , care mi s-a redus dupa o operatie de mastoidita facuta tarziu . Poate voi reveni cu acest aspect . Inca odata , aspectele narative sunt absolut originale si personale , despre acest eveniment nu am vorbit cu nimeni , completandu-le cu elemente de istorie mai tarziu , dupa ani multi . Sa-mi scri daca se doreste ceva sltceva sau continui cu aceste istorioare absolut veridice , traite si vazute de mine . Salutari tuturor . Cum semnalul este low , inchei , cu drag -- Bunicul --

[Emanuel.Selaru]

Nespus de frumoase istorisiri sunt cele pe care ni le transmite-ti in numele Domnului din Canada. Daca doreste si Dumnealui desigur, pe mine cel putin m-ar incanta mult sa va mai ofere spre postare pe forum, alte si alte istorisiri din cadrul armatei, ori alte lucruri cum au fost si cele din mesajele anterioare postate de catre Dumneavoastra.
Multa sanatate, bucurie si indeplinirea tuturor obiectivelor atat Dumneavoastra, cat si Domnului din Canada.

[Manu]

Inca odata, aspectele narative sunt absolut originale si personale, despre acest eveniment nu am vorbit cu nimeni, completandu-le cu elemente de istorie mai tarziu, dupa ani multi. Sa-mi scrii daca se doreste altceva sau continui cu aceste istorioare absolut veridice, traite si vazute de mine.

Cum sa nu dorim, chiar este interesant, mai ales daca sunt evenimente traite personal.

[Ghita Potra]

Multumesc de mesaj , interesant , complex si bine structurat . Ma bucura ca parerea cititorilor este buna , fara reactii negative . Pe cat este posibil , voi tine cont de solicitari .Amintiri din vremea copilariei cand era razboi mai am si le voi scrie pe parcurs . Una din ele este cea legata de plecarea tatii la razboi , impreuna cu alti sateni . Tin minte ca era prin luna martie sau aprilie 1941, cand un numar mare de sateni tineri , au primit ordin de concentrare , vorbindu-se tot mai deschis ca vor fi trimisi la razboi , in Rusia . Cum noi am intrat in compunerea Ungariei prin Diktatul de la Viena , au primit ordin de chemare de la autoritatile ungare . Aveam in acea vreme cinci ani si jumatate . Cum era obiceiul inainte de plecare , s-a organizat si a avut loc in sura satului o petrecere si jocuri la care sa participe toti cei ce pleaca si alti tineri , la care sa ia parte sotiile celor chemati . Nu au avut acces copiii ca sa asiste la festivitate , si , ca urmare am urmarit jocurile de la usa iar atunci cand eram alungati de acolo , ascultam ce se intampla . Inca nu realizam greutatile si nenorocirile ce se vor abate asupra noastra , ca la toti din sat , dupa plecarea tatilor . Jalea in sat era mare , disparuse rasetele si voia buna chiar si de la copii . La plecare , tot satul era in centrul sau , langa scoala si biserica , pentru a conduce pe cei concentrati . Mama , ca si celelalte sotii , plangeau si se rezemau de cei ce vor pleca . Eu il tineam de mana pe tata , trist dar inca nu era constient pe deplin de ce va urma . Cand au inceput sa plece , a inceput plansul , tipete chiar , unele mame in special au lesinat ca ramaneau singure . Au fost condusi pana in varful dealului , de unde urmau sa coboare in lunca Muresului si de aici la gara . Toti cei din Zona Reghinului au fost adunati la Reghin si trimisi pentru instruire in diferite centre. Tata cu cei din sat , au fost trimisi la o unitate din orasul Sopron , din vestul Ungariei , dupa care au fost trimisi pe frontul de est . Ca necazul sa fie complet , cei ramasi au fost trimisi la munca fortata la linia ferata Deda - Saratel . Despre aspectele ulterioare vom vorbi in episoadele viitoare . Salutari la toti cei dragi -- Bunicul --.

[Ghita Potra]

Salut Ghita . Continui cu ideile din emailul anterior , privind participarea tatii la razboiul din est . Dupa o perioada de pregatire in localitatea Sopron , unde se instruiau soldatii romani inrolati in armata ungara , invatand in paralelsi putina maghiara , in toamna anului 1941 au fost trimisi pe front , in orasul Jitomir din Belarus - tatal meu ii spunea ca a fost trimis in Rusia alba , iar eu , copil de aproape 6 ani de la tara , imi inchipuiam ca este undeva foarte departe , la celalalt capat de lume . O PERIOADA NU AM STIUT NIMIC DE EL , DUPA CARE AM PRIMIT CARTI POSTALE SIMPLE . NU ERA VOIE IN PLICURI , CARE DE FAPT NU SE GASEAU , CARTILE POSTALE FIIND PRIMITE DE LA ARMATA . Mentinez ca soldatii romani au fost in subunitati compacte romanesti , dar incadrate in unitati maghiare si cu instructori si comandanti maghiari . Comandanti romani nu existau , cel mult erau gradati ce comandau doar grupe . Imi spunea tatal meu , ca si altii din sat la care trageam cu urechea cand discutau , ca au fost desemnati sa lupte cu partizanii din zona , misiune foarte dificila si periculoasa , traind intr-o permanenta tensiune si teama . Dupa cum spunea , nu se stia niciodata cand si de unde apar . Apareau brusc , trageau la disperare , cu mult curaj si ura si , dispareau la fel de brusc . Nu existau prizioneri ; cine era prins de o parte sau de alta , erau executati pe loc sau ucisi in chinuri . Din aceste motive , soldatii trageau cu tot armamentul , din toate puterile si continuu . Cel mai mare pericol era sa nu fie luati prizioneri . Tatal meu era tragator la pusca mitraliera si tragea , dupa cum spunea pana se inroseau tevile armelor . Aproape un an au luptat cu partizanii, fiind mutati tot mai spre est . In toamna anului 1942 , au intrat in compunerea unei mari unitati ungare , fiind mutati in linia intaia a frontului , ajungand la Cotul Donului , unde au suportat cele mai grele momente , inclusiv ruperea frontului de catre rusi , calvarul retragerilor dupa decimarea armatei maghiare , ca si cea romana , de pe Volga si Cotul Donului . Mi-a spus de conditiile de viata infioratoare , traind in iarna aceea in buncare de ghiata , cu mancare foarte putina , fiind nevoiti sa-si taie caii pentru a supravietui , murdari la extrem ,plini de paduchi iar tifosul exantematic facea ravagii , ca si cazurile de inghet . Erau mult mai rau aprovizionati ca armata germana , care vedeau in soldatii din armata romana si maghiara ca principalii vinovati a infrangerii lor la Stalingrad , in fara de frig . Drumul inapoi l-a parcurs numai pe jos , soldatii germani neprimindu-i in camioane , sau dandu-i jos cu brutalitate . In urma razboiului s-a ales cu parkinson si pe jumatate surd , care s-au accentuat , contribuind la grabirea sfarsitului . S-a inapoiat acasa in toamna lui 1944 ,dupa ce trupele germane si maghiare s-au retras din zona noastra , cea a Muresului Superior . Salutari cu drag tuturor --Bunicul --.

[Ghita Potra]

Tot ce am relatat sunt aduceri aminte din ce ne poveste tatal meu si cei cu care a fost pe frontul de est. Ca niste completari la cele scrise, amintesc faptul ca din sat au plecat in armata insotiti de jandarmii horthysti. Ma opresc putin asupra lor. Nu mai tin minte culoarea hainelor, dar purtau in permanenta armamentul asupra lor cu baioneta pusa la arma, iar arma nu o purtau niciodata la spate ci la umar, pentru o manuire rapida.In loc de capela, aveau un fel de palarie verde si cu pene de cocos la ea. Palaria era cu borurile rasucite in spate si lateral iar in fata in jos. Jandarmii erau numai maghiari, umblau incruntati sau asa mi se parea, dar tinuta aceasta transmitea un fel de teama cu cine intrau in contant sau doar in trecere. Jandarmilor li se spuneau " Tabori csenderi ", si cand veneau in sat, lumea se ferea de ei ca de nu stiu ce. Acestea le-am observat in timpul celor peste 4 ani de ocupatie maghiara. Jandarmii veneau foarte des in sat, patruland cu atentie pe ulitele satului, observand, dupa mine, casa cu casa, mai ales a celor refugiati, acelor plecati pe front si a celor care manifestauo nemultumire cat de mica. Moneda nu era leul ci o moneda numita pengo[se pronunta penghio], cu submultiplul numit filler, cum ar fi la noi, banul. Am amintit de refugiati in Romania din teritoriul ocupat de maghiari. Din sat au plecat mai multi in Romania, folosind traseul prin Vama Cucului, adica trasee numai de calauze stiute. Unchiul meu, dupa ce a primit ordin de concentrare, s-a refugiat in Romania, traversand in diagonala Campia Transilvaniei pana la Turda, ajutat de calauze care se ofereau pe gratis sa-i treaca pe locuri sigure pana trecerea granitei vremelnice. De aici a plecat la Bucuresti, unde si-a gasit de lucru. Din aceasta cauza bunica dar si mama, au avut de suferit, fiind controlate si interogate des de jandarmii horthisti, fiind bruscate, injurate, pana aproape sa fie batute.
Salutari, cu drag -- Bunicul --.

[Ghita Potra]

Despre situatia in aceasta perioada, voi reveni. Privind retragerea de pe frontul de est, tatal meu spunea ca tot drumul de intoarcere l-a facut pe jos. Mi-a spus ca in retragere, voia sa se urce in camioane germane, dar soldatii germani ii dadeau jos, sau le dadeau peste degete cu baioneta, pana sa le taie. Soldatii maghiari care se retrageau si ei, supuneau pe soldatii romani,la o permanenta discriminare, intre care, nu de multe ori se iscau altercatii, desi toti sufereau aceleasi privatiuni. Spunea de disciplina slaba in subunitatile compacte de romani, care, o parte din ele s-au dezintegrat, care se termina odata cu trecerea frontului de localitatile lor. Oricum,tatal meu la intoarcerea de pe front nu a mai fost ca cel de dinainte, venind slabit, cu parkinson si pe jumatate, surd. Pe mama mea, razboiul a marcat-o profund, imbolnavindu-se de inima, ceeace i- a grabit sfarsitul, decedand la numai 48 ani. Am sa ma refer la unele manifestari extremiste facute de ultranationalistii horthisti fatade populatia romana din satul nostru, care era compact romanesc, incorporat administrativ intr-o comuna preponderent maghiara. La hotarul dintre cele 2 localitati, pe traseul circulat, s-au format pichete de extremisti care se lua de toti care treceau pe acolo. Aceasta se intampla in perioada septembrie 1940 si martie 1941. Dupa plecarea in armata, dupa cate imi amintesc de la sateni, au mai incetat. Aceste pichete, opreau pe cine treceau si ii puneau sa cante imnul horthist. Cum nimeni nu-l stiau, barbatii capatau cel putin o palma, iar femeile erau injurate. Barbatilor li se taiau camasile lungi si obligati sa o introduca in pantaloni, care la noi li se spuneau cioareci. Indiferent, daca li se taiau camasile sau nu, ii obligau sa le bage in cioareci. Tatal meu a patit si el la fel. Inca nu s-a ajuns la pusul picioarelor pe jar, dar dupa cate se spune, au fost cazuri si de acest aspect, desi personal nu am cu ce sustine. Spre cinstea lor, relatiile dintre populatia, sa zic asa, muncitoare, mai bine zis, cea necuprinsa in actiuni politice, nu s-au deteriorat, centrul de comuna fiind, ca si inainte de razboi, piata de desfacere foarte buna pentru populatia romana din sat, cu lapte, branza, oua, fructe, carne, intelegandu-se bine, cu toate unele raceli inerente datorate acestui odios diktat. Cu unele aspecte, daca se doreste voi mai reveni.
Salutari cu drag tuturor
--Bunicul --.

[Manu]

Aceste pichete opreau pe cine treceau si ii puneau sa cante imnul horthist. Cum nimeni nu-l stia, barbatii capatau cel putin o palma, iar femeile erau injurate.

Imediat mi-a venit in minte Prokrustes (Procust) cu patul lui.

Eu astept si alte povestiri de acest fel, sunt bune pentru a ne forma o imagine compusa din ideile desprinse din diverse relatari ale celor care au avut contact direct cu evenimentele sau le cunosc de la cineva care le-a trait.

[Ghita Potra]

Salut Ghita . Nu am putut sa-ti scriu din motive de putinta, dar acum fac tot ce pot ca sa-ti scriu . M-am gandit sa-ti scriu despre unele diferente punctuale , intre cum este la noi si cum este aici . Ele sunt punctuale si nu pot fi dezvoltate , ca un fel de axiome . Punctez cateva : 1-- Distantele se masoara in SUA in mile .{0 mila =1600m] . 2-- Viteza se masoara in SUA in mile per ora .-- In Canada sunt in km . Doar in drumul spre SUA se mai masoara in mile . 3--Temperatura se masoara in SUA in grade fahrenhait . In Canada in Celsius , rar in alte grade . 4 --In Canada si SUA, nu exista orele de la 0 la 24 , ci de la 0 la 12 sunt ore antimeridian ; ex. ora 10AM ; iar de la 12 la 24 sunt orele 0la12 post meridian . Exemplu , ora 15 la noi este ora 3PM. -- 5-- Cand se numeroteaza cu numar curent , nu se scrie prescurtat NR., CRT. , ci se pune semnul de diez , care sunt 2 liniute orizontale , barate cu 2 liniute verticale . Aceasta este valabil si cand este vorba de numere de ordine , numere de case sau apartamente , clasamente ; in general la numeratia ordinala .Exemplu:NR CRT 6 se scrie #6 . --6 -- La cifre zecimale , unde la noi este punct , aici se pune virgula , iar unde aici este virgula , aici se pune punct . Exemplu : Numarul zecimal 350,43 , la ei se puncteaza invers , adica 350.43 . Alt exemplu : numarul zecimal 12.500, 28 , se puncteaza invers , adica 12,500.28--.7 --Aici spoturile ;preferate sunt basketul , bassebalul, boxul , etc , iar la noi fotbal si iar fotbal , si daca nu are perfomante 8 -- Aici saptamana incepe cu duminica , desi weekendul este sambata si duminica ,, -8 --Salutul generalizat cand se intalnesc 2 sau mai multe persoana este -HY, sau HELLO. La noi salutul este dupa momentul zilei - Buna dimineata , sau ziua sau seara . Aici este folosit doar dimineata prin GOOD MORNING, iar celelalte momente aproape deloc , mai putin GOOD NICHT, care sunt folosite foarte des . La francezi , se saluta cu BON JOUR , de dimineata si pana seara , cand se trece direct la BON SOIR . --9 -- In circulatia auto , se poate vira la dreapta si cand semaforul este pe rosu , daca circulatia din stanga permite . La fel , cand se vireaza la dreapta din banda din dreapta, este obligatorie asigurarea in oglinda dreapta , din cauza biciclistilor si pietonilor . Aceste este un punct sensibil la examenele la conducere . 10 --La scrierea datelor , se scrie in ordine - luna , ziua , anul .Exemplu: iunie 6 2010 , sau se mai scrie invers ca la noi --anul , luna , ziua . Exemplu :2010 iunie 6 . Mai sunt si altele , dar ma opresc aici . Salut cu drag la toata dinastia . --Bunicul –

(Vă trimit mesajele întocmai cum le-am primit deşi mi s-a cerut să fac unele corecturi într-un mesaj ulterior pe care am să-l copies mai jos.)

Salut Ghita. La emailul precedent ,te rog sa faci urmatoarea modificare : la scrierea datei , ramane o singura varianta si anume cea care o dau acum . Se scrie in ordinea :ziua in clar - luna - data zilei curente -anul. Exemplu :Saturdey,June5,2010 . Din discutii a rezultat ca ziua in clar poate lipsi , mai ales la documente de diferite categorii .Ce ti-am scris in email , te rog sterge . Data de mai sus am luat-o din ziarul BURNABY NOW,din 5 iunie 2010 . --Bunicul --. Sunt multe diferente , mai ales in domeniul socio-profesional si civic , care cer explicatii si filozofisme , care acum nu-si au rostul .

[Ghita Potra]

Multumesc pentru mesaj si pentru aprecierile facute de prof. Manu. Pe cat pot, am sa mentin un ritm constant si sa scriu chestiuni interesante.
Am sa scriu doua aspecte cu o pronuntata conotatie istorica, legate de evenimente si persoane de baza din istoria noastra. Le prezint in ordine cronologica : -- 1--In localitatea mea natala, localitatea Sacalu de Padure, judetul Mures, au fost doua biserici. Una, construita in anul 1819, mai serveste ca biserica, dar s-a construit alta noua.Biserica este numai din lemn, de la fundatie si pana la turla. Are 3 clopote, doua mai mici, din turla bisericii, iar al treilea, este mare, cum nu am vazut si este montat intr-o clopotnita rezistenta, la intrarea in curtea bisericii.Au fost aduse din Statele Unite, in secolul19sau inceputul sec. 20 de catre satenii care au emigrat, pentru a castiga bani si care s-au inapoiat in tara. Clopotul mare are o rezonanta formidabila, fiind folosit la toate activitatile bisericesti din sat dar si la tragerea clopotului intr-o dunga la vreme grea si la alertarea satului in caz de primejdie. Biserica veche este monument istoric., avand o geometrie cu totul speciala, diferita de celelalte biserici din Transilvania. A doua biserica este mai veche decat prima cu aproape 50 ani., fiind tot din lemn. A fost construita in anul 1774 de catre nimeni altul, decat conducatorul rascoalei din 1784, NICOLA URSU ZIS HORIA. La intrarea in naosul bisericii, sau sala mare a bisericii, pe grinda mare de deasupra usii, la interior, se afla cioplit in lemnul ei, inscriptia : NICOLA URSU, iar dedesubt anul 1774. Cum in localitatea vecina, BATOS, erau multi romani dar nici o biserica ortodoxa, in urma cu vre-o 50 ani a fost demontata si dusa in aceasta localitate, unde s-a montat. De la transportarea ei, nu am mai vazut-o.Localitatea Batos a fost locuita inainte de razboi de sasi, fiind compact germana. La retragerea trupelor germane, sasii au plecat aproape toti cu aceste trupe, localitatea ramanand aproape nelocuita. Treptat s-au colonizat cu populatie preponderent romaneasca, la care s-au adaugat populatie maghiara si tigani. Deci, ca elemente istorice, sunt clopotele la prima biserica si construirea cele-i de-a doua biserici de catre Horia. Este printre putinele biserici de acest gen din Transilvania, daca nu chiar singura.
Al doilea element cu rezonanta istorica, dateaza in Primul Razboi Mondial.Dupa cum stim, in data de 14 [sau 16] august 1916 Romania a declarat razboi Puterilor Centrale, intrand in razboi alaturi de Franta, Anglia, Rusia si apoi SUA, pentru reintregirea teritoriului national si a natiunii romane. Imediat, mai multe armate au inceput sa inainteze prin trecatori spre TRANSILVANIA, debusand in mai multe locuri in Sud si Est. In Moldova a fost constituita ARMATA DE NORD, sub comanda comanda generalului CONSTANTIN PREZAN, ulterior Maresal., care avea ordin sa atace din zona PIATRA NEAMT, TARGU NEAMT in principal, sa iasa in DEFILEUL MURESULUIsi sa atace pe directia TOPLITA- REGHIN, sa iasa din defileu la DEDA- BISTRA si sa ocupe REGHINUL, sa debuseze in CAMPIA TRANSILVANIEI, sa ocupe principalele zone si orase si sa faca jonctiunea cu fortele romane ce veneau din Sud. Ofensiva decurgea in conditii foarte bune, rezistenta trupelor austro -ungare fiind slaba si anihilata usor. In aceste conditii, elementele inaintate ale Armatei de Nord, au ajuns la iesirea din defileu, inaintand spre Reghin care se si vedea. Dar sa revenim cu cateva zile in urma, cand COMANDAMENTUL AUSTRO-UNGAR, prin spioni locali, a descifrat intentia trupelor romane de a urma Defileul Muresului si sa iasa cum am aratat. Ca urmare, la iesirea din defileu si mai jos, spre Reghin, si-a amenajat lucrari de aparare, constand din transee si adaposturi, intarite la teren, dispuse pe mai multe aliniamente. Una din aceste aliniamente, constand dintr-un lant de transee, s-a amenajat in zona localitatii mele natale, Sacalu de Padure., lung de mai multi kilometrii, plus puncte de comanda in padure. Inaintarea continua cu succes, grosul trupelor romane ajungand la iesirea din defileu si sa atace Reghinul. Inamicul pe pozitii, astepta. In acel moment se primeste ordin ca trupele romane sa se retraga urgent, deoarece s-a creat un pericol mare si anume trupele germane infrang rezistenta romana in Defileul Jiului si patrund in Oltenia si de aici in Muntenia si sa ocupe capitala, Bucuresti. Nu insist mai departe ca se stie. In acest fel, din aceasta pozitie nu s-au dus lupte, lucrarile ramanad intacte. Desi au trecut 94 ani de la amenajare, timpul punandu-si amprenta, sunt inca in stare destul de buna. Acolo fiind pasune, multe din ele au fost folosite, s-au daramat, umplute cu apa de ploaie sau parte daramate, dar se vad bine. Zona ofera o priveliste deosebita a vaii si luncii Muresului, precum si a Muntilor Gurghiului, Calimani si a dealurilor ce coboara pana la Mures, situate in stanga Muresului. In acest fel, s-a evitat o batalie, care putea fi una din marile batalii ale razboiului, pe frontul romanesc.

--Sfarsit --. Salutari cu drag tuturor membrilor dinastiei Potra. --Bunicul --.

Ca observatie, este ca s-ar putea organiza activitati de turism, terenul fiind deosebit, bogat in elemente de istorie.

[Ghita Potra]

Salut Ghita . M-am gandit c-ar fi interesant sa-ti relatezcateva aspecte din campania agricola din anul 1960 , la care am participat . In luna iunie 1960 , la ordin superior , s-a constituit un detasament pentru munci agricole la un IAS in apropiere de Harlau , din fosta regiune Iasi . [ Atunci organizarea administrativa era pe regiuni , existand 16 regiuni , plus capitala Bucuresti .; in 1968 s-a trecut la organizarea pe judete ] . Ca si in alti ani , am fost trimisi la campania de recoltare - cum se spunea pe atunci si pana in 1989-paioase, iarba sau diverse fructe . Plutonul pe care il comandam a fost trimis la ferma Deleni , aproape de Harlau . Trebuie sa remarc cazarea si masa deosebita , conducerea fermei si-a dat tot interesul ca sa avem tot ce ne trebuie , urmand ca noi sa le lucram , in contrapartida , constiincios si bine . Asa s-a si intamplat , muncindu-sebine si repede , conducerea fermei fiind multumita , iar conducerea IAS a trimis o scrisoare de multumire la unitate , cu care comanda unitatii se mandrea . Mentionez ca si celelalte detasamente din unitate au primit scrisori de multumire , care era o metoda obisnuita de lauda si autolauda , in mare parte adevarate . Pentru inceput , pana la recoltarea graului , plutonul a participat la culesul caiselor , ferma avand o livada mare de caisi , p0lini cu caise , mari si frumoase . Treaba mergea bine , zilnic seful fermei facea instructajul , insistad sa nu se rupa crengile si sa se selecteze caisele pe categorii . Asa s-a si procedat , mai putin vre-o 2la 3 smecherasi care trageau crengile si le rupeau , iar caisele le puneau gramada , la o categorie unica , care a dus la deprecierea unora dintre lazile pline cu caise si, de aici , discutii si nemultumirea sefului fermei , care , se pare ca a fost sanctionat , o parte di lazile de aici fiid refuzate la export . Sitatia a durat cateva zile pana am depistat sursa . Mentionezca smecherasi , cad eram langa ei , faceau bine , dar de ochii sefului , cum se spune . Cand plecam , isi reluau lucrul de absoluta fusereala . Pentru a repara situatia , de comun acord cu seful fermei si dupa ce acestia m-au asigurat ca stiu cosi de acasa , i-am trimis la taiat iarba in camp , unde lucrau si alti cosasi , dar au primit un lot separat , cosasii refuzand sa lucreze cu acestia pe motiv de rapiditate , calitate si experienta . In prima zi se parea ca treaba merge bine , ca stiu sa manuiasca coasa , dar a fost doar o impresie care a durat 2 zile. Dintre fetele angajate la ferma , au fost trimise vre-o 2 sau 3 sa imprastie brazdele si sa adune fanul uscat . Din acest moment a inceput tambalaul . Una din fete a venit in fuga la seful fermei , si i-a spus ca iarba da sub brazde nu-i taiata deloc ci doar invaluita cu cea taiata , iesind niste brazde aratoase , ducand in eroare pe mine si seful fermei . A iesit scandal mare , pana la conducerea IAS, ca nu ne mai deconteaza nimicsi renunta la noi , ceea ce era grav cu consecinte de lunga durata . Ce era de facut ? Am adunat plutonul si am intrebat care stiu sa coseasca intr-adevar , ca sa remediem situatia , dar nu s-a oferit nimeni . Dupa adunare , s-au prezentat , dupa cate imi aduc aminte , 3 soldati din zona Oasului , si au cerut sa mearga sa coseasca, cat o fi nevoie , ca ei stiu ce-i greul si trebuie pus umarul . Au cerut doar ca sa se imprastie brazdele imediat , numind in acest scop un soldat . Treaba a mers struna si la urma acestia au fost laudati de seful fermei si la urma au fost premiati . Toata periada cat am stat , acestia au cosit , avand numai multumiri de pe urma lor . Erau tipul de oameni tacuti , rabdatori si muncitori . Am fost nevoit de cateva ori sa-i opresc din lucru , deoarece ii apucau noaptea la cosit , insa se odihneau cand era caldura mare . Niciodate nu le-am spus cat sa lucreze , facand aceasta de placere si necesitate . Pana acum nu am scris despre acest grupde necaz mai in detaliu . In pluton aveam 3 soldati care imi puneau probleme , 2 erau smecherasi din jurul Bucurestiului sau chiar din Bucuresti , nu-mi aduc aminte numele lor . Se considerau mai destepti dacat ceilalti , baieti de mahala , buni la toate si la nimic.Erau uscaturile din marea padure sanatoasa a soldatilor . Am avut soldati din Bucuresti care erau foarte buni , si nu erau putini . Erau doar capabili de gainarii, nu erau violenti, ascultatori in aparenta , nu duceau ceea ce au inceput pana la capat, incepand activitati oricat de multe numai sa fie in gratiile sefului , considerandu-se foarte utili, dar dezamagind la o privire mai atenta . In general erau fricosi . Am scris in amanunt deoarece se deosebeau de cel de-al treilea . , pe langa toate acestea fiind si lasi . Al treilea , uscatura cea mai mare , se deosebea de acestia prin aceea ca era curajos , violent , brutal , cu inteligenta sub medie , capabil in orice moment sa comita acte grave sau foarte grave . Avea influenta mare asupra celor din jur , fiind tipul brutei tinere . . Spunea ca inainte de armata , a lucrat ca hamal in portul Constanta .Avea pe putin 27 ani , fiind amanat mai multe ori de la incorporare . Nu sunt sigur , dar parca a fost si condamnat . In unitate nu facea parte din plutonul meu .Numele lui era VALCU, nu era inalt , cu In putin peste 170cm, lat in umeri ca un urangutan ,cu muschi foarte pronuntati , cu maini cat o lopata si pumni cat un ciocan pneumatic . Avea un gat ca la boii de jug . Soldatii se temeau de el , unii il ocoleau iar altii ii cautau prietenia pentru eventuala protectie fata de eventualii agresori . In campania agricola mi-a dat mult de furca . A comis multe abateri , dar de frica era ascuns de soldatii din pluton . A fugit de multe ori in comuna si se imbata , uneori crunt ; se lega de fetele din comuna , a ajuns sa loveasca cetateni la birtul din comuna . Pe soldatii care se opuneau lui , ii brusca si chiar lovea . Nu a fost reclamat de sateni deoarece aveau stima fata de armata , iar soldatii ii stiau de frica . In doua nopti , mi-a facut doua chestii destul de grave intr-un fel , dupa care am avut necazuri . Iti relatez ce mi-a facut . La ferma erau femei de diferite varste si si comportari , angajatye sezonier pentru munci la ferma . Erau cazate in doua dormitoare . Soldatii erau si ei in doua dormitoare . Intre cele doua grupari erau relatii bune , ca intre tineri ; unii soldati facand curte unor fete angajate , avand si relatii intime cu unele fete , mai ales ca unii soldati erau chipesi si buni de gura . Intre cele doua grupuri nu am constatat animozitati , mai putin amaraciunea unora cand erau respinsi de sexul frumos . In aceste legaturi de convietuire intr-un spatiu mic, a intervenit caracterul urat al lui Valcu . Am scris ca la un moment dat , seful fermei a numit la imprastierea brazdelor de iarba o femeie tanara , casatorita si cu copil acasa . Bruta , fiind la coasa , dar cu ganduri murdare , a urmarit-o si la un loc mai izolat , a bruscat-o ,pentru a o viola . Femeia s-a opus , a scapat si a fugit la ferma ,spunand totul , inclusiv cositul facut in dorul lelii . Seful fermei a telefonat la sediul IAS, de unde a venit directorul si comandantul detasamentului . A urmat o ancheta. Pozitia femeii o stim . Valcu a declarat ca femeia si-a ridicat rochia mai sus de mijloc , ramanand goala ; moment in care el nu a mai putut suporta pornirea sexuala si a procedat ca atare . A fost crezut , dupa ce a dat asigurari ca nu se va mai intampla . Femeia , in schimb , a fost scoasa de sot de la ferma , desi avea nevoie de bani , si batuta crunt . Din acest moment , relatiile soldati - femei , s-a mai racit , fetele pazindu-si pielea . Al doilea necaz este tot de natura sexuala dar cu urmari mai mari . Intr-o noapte , dupa ce toata lumea de la ferma a adormit , dupa miezul noptii, au izbucnit brusc tipete de femei din dormitoarele unde dormeau acestea . S-a iscat o harmalaie ingrozitoare , toata lumea fiind in picioare . Femeile au inceput sa iasa afara din dormitor , tipand ca soldatii au intrat peste ele , cateva fiind inca fixate cu forta in pat , facandu-se eforturi de catre agresori sa aiba relatii sexuale cu acestea . Femeile au fost luate la intamplare , suportand agresiunea direct pe propria piele , dar a reusi sa fie violate . Pana la urma au scapat . Ce se intamplase : soldatul Valcu , a mobilizat pe cei doi derbedei , ca pe Valcu il consider infractor , i-a convins pe cei doi sa intre in al doilea dormitor , el intrand in primul , spunandu-le ca treaba este aranjata , indicand si pozitia paturilor . Cei doi au procedat in consecinta , dar a iesit taraboiul de mai sus , la care acestia au fugit speriati , declarand totul la ancheta . Valcu a intrat in celalalt dormitor , a ales la intamplare un pat , i-a astupat gura femeii si a sarit pe ea , avand un succes partial datorita fortei brutale, Pana la urma a invins femeia , dar Valcu nu a fugit , fiind orbit de pofte , situatie in care femeile si-au revenit si au inceput sa-l ia la bataie . Valcu la randul sau a intervenit cu lovituri , pana la urma scapand . Pana la urma s-a asternur linistea , dar a doua zi a inceput alt tambalau si anume ancheta . M-am trezit cu directorul si comandantul detasamentului , incepand ancheta . In cealalta dimineata au venit de la regiment , parca loctiitorul comandantului de regiment si ofiterul de contrainformatii , facandu-se o cercetare destul de amanuntita , dar nu juridica ci de ordin administrativ. Soldatul Valcu a fost dus la unitate , dupa care lucrurile au intrat in normal , lucrandu-se bine si repede . Ca urmare a muncii depuse , conducerea IAS a solicitat sa mai stam , parca inca doua saptamani . La sfarsit , s-a dat o masa comuna , bogata , sevindu-se si vin , cate o cana de fiecare , toata lumea fiind multumita . Dupa ajungerea la unitate , conducerea IAS a trimis o scrisoare de multumire , des folosita in astfel de activitati . Acestea au fost aspectele pe care am vrut sa le relatez , fiind autentice si ramase in memorie chiar la 50 ani de la aceste evenimente . -- Transmite salutarile noastre sincere dinastiei Potra , sanatate si viata lunga . Cu drag -- Bunicul --. Daca sunt necesare corecturi , te rog sa le faci , eu neindraznind sa iau emailul de la inceput pentru a nu-mi face computerul vre-o figura urata , compromitandu-mi munca unei dupa amieze . Numai si numai de bine .

[Ghita Potra]

Multumesc de mesaj. Cand vei avea vesti, mi le vei scrie. Reafirm ca tot ce am scris le am din memorie, ca evenimente traite si care s-au intiparit bine in memorie. Despre ce retin doar episodic si neinteresant nu voi scrie. Am afirmat ca din punct de vedere a memoriei prea ma lauzi. Nu am fost obisnuit sa fiu laudat, aceasta fiind o caracteristica a mea. Ca tot veni vorba de memorie, iti relatez un caz, dupa mine, de senzatie.Evenimentul a fost relatat in revista PENTRU PATRIE, dar si in cotidienele vremii, la rubrica FAPTUL DIVERS, cam in perioada 1975 la 1980, dar s-ar putea sa se fi petrecut mai demult. Acest fapt, dupa mine uluitor, a avut loc la CLUJ- NAPOCA,si s-a petrecut pe strada Horia,la intersectia cu stada Baritiu. Intr-o dupa amiaza de vara, o pereche ceva mai in varsta, a iesit in oras la plimbare, parca.. Barbatul era in fata iar femeia a ramas mai in urma, dar pe marginea trotuarului.Dinspre strada Horea sau din Piata Mihai Viteazu, catre Baritiu,venea un camion incarcat cu materiale de constructii, printre care diverse bare, unele indoite sub.forma de carlig, dar si ascutite.La un moment dat, aproape de femeia de pe trotuar, s-a desprins din legatura o bara sub forma de carlig,balansand deasupra trotuarului. Cum femeia era pe marginea trotuarului, cum celelalt capat era bine prins in pachetul de materiale si cum era sub forma de carlig dar si ascutita, bara in balansul ei a atins in plin femeia, carligul a patruns instantaneu in pieptul si gatul femeii, luand-o de pe trotuar, a ridicat-o in balansul ei in camion, fara ca soferul sa sesizeze ceva. In socul produs de lovitura, nenorocita femeie nu a mai apucat sa tipe, ametind si ulterior a decedat. Sotul fiind atent la alceva pe strada sau gandindu-se la probleme zilnice, nu a sesizat absolut nimic, mergand inainte. Niste cetateni aflati in zona, au inceput sa se agite si sa tipe, dar masina a disparut. La un moment dat, barbatul s-a intors catre sotie, care nu mai era, disparand in conditiile de mai sus. A cautat-o in jur, dar degeaba. Intre timp, cetatenii care au vazut intamplarea, au ajus la sotul femeii si i-a spus ce s-a intamplat. A fost alertata politia, pe atunci militia, care a ajuns camionul si l-a oprit. Nenorocita murise sau nu mai avea mult. Mai departe nu mai stiu. In functie de imprejurari, o sa mai scriu, ca mai am cate ceva in memorie. Intamplarea este absolut autentica si poate fi gasita in revista sau ziarele vremii de la arhiva.
Salutari cordiale tuturor celor care -ti sunt dragi.
Cu bine, -- Bunicul --

[Ghita Potra]

Scuze de intarziere . Ieri ti-am facut un email , complet si amanuntit , dar computerul mi l-a inghitit complet , nu l-am mai gasit , ceeace m-a suparat tate si am trantit computerulpe masa . Noroc ca nu s-a defectat mai rau . Revin mai succint cu date din cel de ieri .Descrierea celor intamplate. In jurul datei de 15 noiembrie 1958, dupa o zi de instructie obositoare , atat ca efort fizic cat si a conditiilor meteo vitrege , am fost numit sa conduc un detasament de militari destul de mare , peste 100 , la OPERA din CLUJ, sa vizioneze un spectacol de opera , cu opera VALTOAREA de SMETANA , care s-a dovedit a fi greu de inteles si plictisitoare , motiv pentru care se adunau putini spectatori , apelandu-se la armata . Nu insist asupra modului cum am ajuns de la Floresti la opera , situata in centrul Clujului . Amintesc ca deplasarea s-a facut fara incidente majore , fiind ajutat efectiv de sergentii de la fiecare pluton , care s-au dovedit a fi seriosi si de nadejde . In sala operei , ne-a fost repartizat tot balconul de sus si o parte din lojele de la nivelul 2 . Spectacolul odata inceput , a decurs in mod normal, in sectorul nostru militar fiind liniste , fara discutii si foieli inutile . Mie , mi s-a oferit un loc in sala , jos . La un moment dat am observat ca solistii de pe scena se uitau tot mai insistent la balcon , aproape ca numai acolo se uitau .Nu am avut alta explicatie , decat ca se canta pentru militari , fapt absolut normal . La un moment dat , vine un om de ordine si ma roaga sa vin pana afara . Ajuns afara , ma pofteste langa scena si ma roaga sa privesc sus , la militari .Uitandu-ma sus , am avut un soc emotional. O parte din militari , s-au descaltat si au intins ciorapii sa se usuce pe spatele scaunelor , dupa care s-au culcat . Altii si-au dat jos si vestoanele . Altii dormeau echipati . Cei din jurul meu , zambeau malitios , dar nu erau ironici . Unul din cei prezenti , mi-a spus ca asemenea cazuri s-au mai intamplat , asa ca sa nu ma necajesc tare . M-am dus sus si am remediat situatia , totul desfasurandu-se normal . Intoarcerea la unitate s-a desfasurat in conditiuni bune , fara incidente . Nimeni nu mi-a facut nici un repros asupra celor intamplate , fie ca nu li s-a semnalat , fie ca nu au acordat atentie acestui incident . Tuturor cu dragoste , --Bunicul --.

[Ghita Potra]

Relatez o intamplare din prima parte a lunii mai 1959 .Intr-una din duminicile din aceasta perioada , s-a desfasurat meciul de fotbal STIINTA CLUJ - CCA , in denumirile de atunci . Astazi se numesc UNIVERSITATEA CLUJ-NAPOCA si STEAUA .In aceea vreme , CCA era cea mai buna echipa din tara , multipla campioana , in cara jucau vestitii Ion Voinescu , Apolzan , fratii Zavoda , Alexandrescu etc , iar STIINTA CLUJ era cea mai iubita echipa din provincie , unde juca printre altii dr. Mircea Luca ,MEDREA .Soboslay,etc .Pentru sustinerea echipei CCA, au fost trimisi tot ce se putea trimite din cazarma , cred ca vre-o 200militari . Sef al detasamentului m-a numit pe mine , fara a primi alte ajutoare , decat sergentii de la fiecare pluton constituit , care m-au ajutat efectiv si eficient . Deplasarea s-a facut pe jos , in coloana de plutoane , fara incidente . Inainte deplecare mi s-a spus ca plecam pentru a face galerie echipei militare , lucru absolut normal . Inainte de plecare , o persoana importanta din comanda unitatii , a facut instructajul privin comportarea pe timpul deplasarii si la stadion , insistand pe scopul deplasarii . A facut cateva repetitii cu militarii in calitate de galerie . La stadion , ne-am dispus in sectorul repartizat , in ordine , fara nici un incident . Detasamente de militari au venit si de la Someseni si de la unitatile din Cluj . Era o galerie importanta numeric , dar si vocal , acoperind de multe ori pe cea a studentilor . De la tribuna oficiala se vedea ca sefii sunt multumiti . Cu toate acestea , CCA a pierdut cu scorul de 1-0, impresionandu-ma faptul ca la final , aproape toti spectatorii schipei studentesti au aprins ziare , sub forma de faclii . Pierderea meciului a produs suparare mare in randul sefilor , care s-a transmis de sus in jos , oprindu-se la mine , suportand multe reprosuri su jigniri , dar fiind tanar in unitate , am suportat toate asa um au venit . A trebuit sa treaca ceva vreme pana ce le-a trecut supararea , sefii de la unitate fiind apostrofati , la randul lor , de cei de la nivelul de mai sus . In aceasta perioada , ori ce faceam nu era bine , dar , spre cinstea lor , m-au aparat cat au putut , comandantul de baterie si de divizion , pentru care le multumesc , daca mai sunt in viata . Incet - incet , totul s-a uitat si viata a intrat in normal . --Cu mult drag , tuturor --Bunicul --.