Corespondenţă din Canada

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 07 Aug 2012, 11:19

O sa relatez o intamplare, daca poate fi numita asa, o intamplare din timpul cat eram elev la liceul "Alexandru Papiu Ilarian "in Targu Mures. Incep. Eram in clasa a zecea, aproape de Pasti, fiind foarte aproape vacanta de primavara. Aceasta, calendaristic era cam in partea doua a lunii aprilie 1953. Pentru o mai clara intelegere, precizez ca internatul era in incinta liceului, avand in privinta vietii, o viata linistita, toti fiind bursieri. Internatul era grupat intr-o aripa a scolii, cu exceptia clasei noastre, care aveam dormitorul inafara internatului, pe scara principala, la etajul intai, fiind in drumul tuturpr care circulau pe scara. Dormitorul de regula se incuia dar de forma, putand oricine intra acolo.
In toamna, parintii au facut un efort si mi-au cumparat un intreg set de haine, costum, palton, pantofi, iar de acasa mi-au adus o caciula caracul frumoasa. Pe langa asta, mi-au luat lenjerie intima de oras , prosoape, doua sfetere, si un trening nou. Ce mai, m-a aranjat. Aceste haine le tineam in dulap in aceasta incapere. Mentionez ca dulapul meu era langa usa, de unde mi se trage necazul. In cursul iernii, mi-au disparut mare parte din lenjerie, mai precis tot ce aveam, mai putin ce era pe mine, plus costumul si caciula. Am reclamat la directiune, dar fara rezultat. In continuare, pe la inceputul lui aprilie, parintii au fost la mine si mi-a lasat peste o suta de lei, pentru a cumpara medicamente pentru mama si bunica, si sa le duc cand ma duc in vacanta. Banii ii purtam tot timpul la mine. La o ora de sport, avand cros, toata clasa am lasat hainele in sala de sport. La inapoiere am gasit hainele ravasite de necunoscuti, aproape toate hainele clasei, erau ravasite. Controland banii, am constatat ca au disparut.Cercetarile, nu au dus la nici un rezultat. In aceasta situatie, eram disperat. Practic, aproape nu mai aveam nimic. Nu aveam bani nici de tren. Cu acestia rezolvam cumva, dar ce sa fac fara haine., dar nu aveam nici o solutie.
Am hotarat sa ma duc pe jos si, apoi, fie ce-o fi. Cum distanta pana acasa era de aproape 50 km, trebuia sa plec de dimineata. Pentru aceasta, am recurs la o minciuna, spunand ca vine tatal meu de dimineata si trebuie sa-l ajut la niste materiale.Dirigintele m-a intelea si m-a invoit. Am mers la cantina, am luat in fuga masa si am plecat, pe la ora sapte. Totul a mers bine, facand cam 5 km per ora la inceput, apoi scazand pe masura ce oboseam. In faza finala eram epuizat, flamand si insetat.
Cu greu am ajuns pe la sase jumatatedupa masa in centrul de comuna, aceasta fiind la km 41 si ceva de Tg. Mures. Nu mai puteam. De la centrul de comuna mai aveam 7 km. peste deal si parte prin paduri. Din centrul de comuna aveam un coleg, Oancea.................Am hotarat sa ma duc acolo, sa ma odihnesc si sa mananc.
Colegul era venit. Imi dau sa mananc si imi ofera un pat sa ma odihnesc. Dupa vre-o doua ore, ma trezesc si plec spre casa. Cu toate ca era noapte, ma aventurez spre casa, punandu-mi singur viata in pericol. Pe la 11 noaptea ajung acasa. Am fost intrebat cum de ajung asa tarziu, deoarece ceilalti au ajuns. Trag o minciuna ca am fost la un coleg, am fost crezut, fiind lasat in pace.Nu mai spun cat slalom am facut cu hainele, dar la vacanta de vara, i-am spus. Atunci parintii nu a mai avut ce face si nu m-au tratat rau, dar nu mi-au mai cumparat nimic.
Cert este ca in acea zi am facut un mars de 50 km. epuizanti, fiind neobisnuit pentru asemenea distante. Cateva zile nu am fost bun de nimic, avand dureri mari de picioare, talpi umflate, mijlocul intepenit iar durerea de spate si ceafa nu se mai termina.
Aproape jumatate din vacanta am petrecut-o pentru a-mi remedia durerile.
Am mai facut calatorii lungi, dar nu asa ca aceasta, dar mai periculoase.
Ca o mentiune la acest mars, mentionez ca pana in centrul de comuna l-am parcurs pe o sosea asfaltata, ce mergea din TG.Mures, urma cursul Muresului si se inchidea la Brasov. Eu am mers pe o parte din ea, pe distanta de 41 km, Tg. Mures - Reghin si pana in centrul de comuna Brancovenesti.
Cam acesta a fost periplul meu, obositor si plin de necazuri.
Transmite salutul sincer tuturor celor dragi, sanatate, numai bine si rau la nimeni --Bunicul.
Observatiile sunt logice, dar, in realitate stau altcumva. In cei patru ani de liceu, intre noi, colegii de clasa nu a fost nici cel mai mic furtisag. Nici macar un capat de creion, nu se lua fara stirea proprietarului.TOTI DIN CLASA ERAM DE LA SATE. Necazul a fost de la pozitia dormitorului si aici, eu eram chiar langa usa. Era cea mai vizibila usa de cum se intra in liceu, fiind la capatul scarii, etajului intai, cum se urca, iar ce aici scarile se bifurcau. Oricine, daca era curios, intra. Cred ca disparitia a fost studiata in timp. Pe aici intra toata lumea, inclusiv niste clase de la o scoala profesionala care aveau ore la etajul doi, si dimineata si dupa masa. Am fost prea naiv, increzator in cinstea tuturor,din care cauza am patit ce am relatat.
Referitor la bani, atunci cand mi i-a luat a fost singura data de neglijenta, lasandu-i in haine.Unde au ramas hainele, mai erau ceva elevi la sport, plus, dupa cate imi amintesc, ceva lucratori ce reparau pe acolo. Oricum, de atunci au trecut aproape 60 ani, dar supararea si teama mea fata de ce voi pati, pus supararea pe mine a parintilor ca nu am fost atent, m-au afectat destul de tare.
Asta esta
Azi avem NUMAI O ZI CU 28 grade, apoi scade la 24 si 23, apoi la 22, si cu asta gata vara fierbinte.
Cand ai noutati, te rog - da-le drumul.
Cu drag-Bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 08 Aug 2012, 11:21

Continuam cu cateva aspecte din emisiunile de TV, transmise de posturile canadiene si a celor americane, care se prind aici.
1]Pe un post de tv numit pe scurt "K", se prezinta zilnic emisiuni de larg interes enciclopedic, sub numele generic de "KNOWLEDGE ", adica inceputul cunoasterii. Ma refer la emisiunea de astazi, intitulata "HOPE, FOR WILDLIFE"Tradus, suna cam asa :"Noroc pentru viata salbateca "Am vazut de mai multe ori imagini cu activitatea de aici, cu imagini atat din Canada, cat si de pe glob. In Canada este vorba de o asociatie care se ocupa cu recuperarea animalelor salbatice bolnave, ranite, batrane, care sunt tratate de catre aceasta asociatie. Imaginile prezinta o ferma de mai mari dimensiuni, undeva intr-un loc mai putin populat, autodata cu tot ce le trebuie pentru asemenea act, sa zicem caritabil. Sefa acestei ferme este singura care este de profesie, restul sunt voluntari, neretribuiti, care vin aici sa capete cunostinte si deprinderi, pentru munca lor de viitor, ca indragostiti de natura si animale. A prezentat modul de tratare a unui pui de elan aproape mort dar recuperat, pui de cerb si caprioare, dar si pasari ca bufnite, ciori, gaite, si in plus, am vazut si broaste. Ele sunt tinute in custi tip spital de animale, au bucatarie pentru alimente, au dispensar, prezentandu-se modul cum se lucra cu ele, de la consultatie si pana la operatii, si recupararea lor. In acest caz, vorbele nu pot acoperi imaginile practice. Animalele si ce mai sunt, sunt recuperate de pe campuri, iar dupa ce se fac bine, li se da drumul, fiind monitorizate. M-a uimit, cum un om masiv ca si fizic, se ocupa cu grija de o broasca, si cum se uita dupa ea cand i-a dat drumul. Arata cum un voluntar, hraneste o cioara ranita, de parca ar fi un om. Nu mai vorbesc de puiul de elan, cerb si caprioare, cat sunt de gingas tratati si purtati in brate, iar animalele simtind grija omului, ii linge pe obraz si se gudura tandru la piept. Voluntarii au nevoie de dovezi ca stiu acestelucruri, pentru a putea lucra in marile parcuri si rezervatii canadiene.
Legat de acest aspect, asa am vazut, asa o redau.

2]Tot pe un canal canadian Tv, am vazut niste scene care mi-au amintit de multregretatul Amza Pellea. Acesta a creat un personaj nemuritor, numit SUCA. In sceneta "SUCA LA ARMATA ", il prezinta la instructie sub comanda unui gradat. La toate comenzile acestuia, comenta si facea tot pe dos. Asa s-a intamplat si aici. Intr-o sala mare cat un hangar, un grup de soldati faceau instructie sub comanda unui gradat, care dadea ordine cu o voce racnita, specifica instructiei recrutului. Acest Suca canadian, interpretat de un actor de comedie cunoscut aici, Rick Mercer, la toate comenzile racnite ale gradatuluyi zambea si radea ironic, dupa care comenta ca si Suca. Miscarile ordonate, le facea cu intarziere, pe dos, arbarand o figura inocenta convingatoare si comica. In final a fost dus la Detectorul dec minciuni, unde, prin pozitia sa, a rezultat pe dos cum se asteptau superiorii. Dandu-si seama cu cine au de a face, l-au lasat in zama lui, totul terminandu-se cu zambete si voie buna.
3]Pe alt canal, s-a prezentat imagini din viata salbateca din Sudul Asiei, cu accent pe masurile luate pentru prindere, precum si prinderea unui tigru, undeva in zona de nord a Pakistanului.. Pentru aceasta, o asociatie specializata, a confectionat un container lung tip tunel, din sarma groasa de otel dubla si container cu pereti dubli. In ea s-a plasat o oaie. S-a mers in jungla, si s-a lasat containerul acolo, fiind masact cu crengi, fiind stiut ca tigrilor le plac zonele cu mult tufis. Usa asa fost in asa fel facuta, incat la intrarea in cusca usa sa se inchida. fara ca tigrul sa mai poata iesi, dar nici la oaie nu putea ajunge., aceasta fiind izolata de un mic perete de tigru. In camera tigrului s-a pus un hoit. Dupa prindere, intr-un loc deschis, s-a incins un ospat in toata regula, in cinstea tigrului capturat.
4]De cateva zile, la televiziunea americana de pe coasta de vest, s-a transmis o emisiune de mari proportii, numita "THE WAR "- Razboiul, unde se prezinta imagini de arhiva cu participarea unor veterani in viata, participanti la razboi. Acestia comenteaza imaginile transmise, cu impresiiole lor, relatand prin ce si cate au trecut. Am mai vazut imagini, dar cu alte nume de emisiune, dar fondul era la fel. Aici, in aceasta emisiune s-a insistat pe actiunile parasutistilor la actiunile din OLanda, la podul de la Nijmegen, cu acesta fiind si un film celebru, numit "Un pod prea indepartat '.A mai prezentat imaginile de parasutari, in spatele nemtilor, cu ocazia debarcarii in Normandia. Veteranii au fost din Statele California si Alabama, unde s-au prezentat si familiile veteranilor si urmasii lor.
Mi-am pus intrebarea, deoarece asemenea emisiuni s-au prezentat, si nu putine, ce sa-r intampla daca si la noi s-ar prezenta imagini cu actiunile armatei noastre in istorie, cum ar fi etichetate si comentate de anumite catergorii ale populatiei. Din cate am obsrevat, atat in SUA, cat si in Canada, traditiile militare sunt la mare cinste, armata avand un loc distinct in viata celor doua tari. Cam asta-i. Cu mult drag la toti -Bunicul.
Completare la emailul anterior.
Ieri, 6 august, a fost ziua Provinciei BRITISH COLUMBIA = Columbia Britanica. Este un fel de, ziua nationala a provinciei, cand a capatat forma finala actuala si s-a alipit Confederatiei Canadiene. Istoria provinciei este strans legata de epoca victoriana, cand cea mai puternica femeie din toate timpurile, la care "Soarale nu apunea niciodata ", in imperiul sau ajuns la apogeu - REGINA VICTORIA [1819-1901], si-a pus amprenta pe toata canada. In timpurile moderne, un prim ministru deosebit PIERRE Eliot Trudeau, a adus provincia la standarde moderne, fiind una din provinciile importante ale Canadei, a treia ca marime.
Mentionez ca provincia in Canada este similar cu denumirea de "Stat"din SUA
, avand aceleasi drepturi ca un stat din SUA.
In aceasta zi, toate institutiile publice au fost inchise, cu exceptia celor de alimentatie si foc continuu.
Cu drag -- Bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 09 Aug 2012, 12:01

Continuam cu cateva aspecte interesante, din timpul copilariei si apoi pana pe la 14 ani. Toate sunt legate de inocenta si credulitatea varstei.
Este vorba de relatia dintre mine, ca individ minor, divinitate si omul bisericii din sat. In perioada cat am fost la scoala primara, adica in primele 4 clase, am facut ore de religie, intense si predate convingator si cu multa audienta, de catre preotul satului, o persoana cu mare prestigiu in sat si cu o conduita ireprosabila. Orele de religie si participarea la slujbele de la biserica, practicate metodic si din convingere si, in plus repetarea la aproape toate orele de religie si biserica, cum ca preotul este reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, au facut ca in ochii si mintea mea, preotul sa apara sub un aspect cu totul fetisizat, vazand in preot un sfant, care are de aface cu pamantenii, doar sub aspect fizic, celelalte aspecte pamantene fiindu-i straine. Am crezut intotdeauna ca preotul s-a nascut de o mama, dar nu in urma unui act uman, ca noi, pamantenii, ca relatia cu preoteasa este una doar platonica, iar copii care i-a avut, au aparut tot prin grija sfantului duh. Ca urmare, preoteasa, care ne era si invatatoare, o consideram pamanteana cu toate defectele speciei, dar preotul, nu, fiind de natura divina. Mai mult chiar, desi consuma alimente ca si Hristos, eliminarea rezidurilor credeam ca se faceau prin pulverizare si nu natural ca la oameni, asa cum credeam ca s-a petrecut si cu Hristos. Fiind vecin cu el, puteam sa-l vad mai des, dar in el vedeam un sfant, in intelesul cuvantului, asa cum am priceput eu la acea varsta. De aici incolo vine marea mea dezamagire. Fiind vecin, mai treceam gardul, fie chemat de preoteasa sa ajut la una - alta, dar preotul parca nici nu ma vedea, ceea ce ziceam ca face un sfant, sau eram trimis de acasa de parinti pana la "domnul parinte :, ca mesager. Acest lucru imi placea, deoarece avand o biblioteca bogata, imi imprumuta carti, si, in plus, avand pian, mai zdranganeam, cand nu erau acasa ei, ci copiii. Cu copiii nu prea ma aflam bine, fiind cu nasul pe sus.
In toate incaperile aveam acces, mai putin in camera din fata unde avea odajdiile si obiecte de cult, precum si intr-o incapere care era pe coridor si care era inchisa in permanenta si scria "Inchis. Nu se intra ".Eram curios dar nu am indraznit multa vreme. Cu o ocazie, am intrat in camera din fata, ramanad uimit de ce am vazut, fata de ce aveam noi. Cu cealaita incapere, nu am indraznit, dar prin clasa a patra, am gasit acea camera deschisa si am intrat. M-a intampinat un miros greu de closet si de dejectii umane, adunate intr-o groapa, la vederea carora aproape ca mi s-a facut rau, fiind in cantitate mare si in stare de fermentatie. Am iesit afara, si zdruncinat in convingerea mea de divinitate a preotului, l-am coborat automat, fara alta ratiune, in randul muritorilor, ramanand un simplu preot, fara accente divine. Daca pana acum il salutam cu veneratie si respect imens, de acuma, in ochii mei era un simplu muritor cu scoala si care are un respect in sat prin conduita sa. Am inceput sa vad cu alti ochi orele de religie, randuiala doar divina a lumii si modul de casatorie si cum i-au venit copiii.
De atunci, si slujbele la biserica am inceput sa le vad printr-un alt filtru. Daca pana atunci, slujba la biserica o vedeam ca pe ceva absolut divin, de aici incolo, in biserica mai vedeam si alte aspecte, ca unele barfe dintre sateni, pozitia infumurata a celor mai bogati fata de cei mai nevoiasi, particimam si eu la unele shotii ale copiilor, mai necajeam fetele, incepeam sa mai alerg prin biserica asa cum fac alti copii. Faptul nu a ramas neobservat de preot, care i-a spus tatii, dar fara urmari, ca nu am spus, pana acum la nimeni adevaratele motive a coborarii preotului din randul sfintilor, in randul celor mai obisnuiti pamanteni, dar cu o comportare deosebita.
In numarul viitor, voi ataca aspectul relatie elev - dasca [ profesor ] si cum a suferit el niste mutatii la fel de majore., dar nu religioase.
Cu drag la toti cei dragi, cu multa simpatie si respect -- Bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 13 Aug 2012, 11:07

OK, Ghita. Bine ai grait, fiind intr-u totul de acord cu ce am scris . Ma bucura ca nu postezi materialul trimis in forma trimisa de mine. Are expresii prea vulgare, pe care am sa le reconsider .

Azi am vazut un film din anul 1958 cu Iurie Darie, Stela Popescu, Stefan Tapalaga si altii, cand acestia erau tineri de tot, numit "Alo, ati gresit numarul " .Cred ca l-ai vazit la timpul lui,cand erai prin clasa 7 sau 8 . Mie mi-a produs puternice accente nostalgice, poate fiind un pic ramas in urma cu sentimentele mai moderne, fata de altii .
Dupa aceea, butonand pe TVR INTERNATIONAL, am dat peste un program care m-a facut sa tresar in mod deosrbit . Este vorba de o nunta nasaudeana, montata in scopul de-a ramane pe vecie, in contextul pierderii obiceiurilor taranesti . S-a transmis din comuna Cosbuc, pe fondul recitarii intr-un mod sublim a poeziei Nunta Zamfirei, si a celui mai bun taraf din zona .
Ma crezi sau nu ma crezi, dar eu in tot acest timp nu mi-am putut stapani lacrimile, mai ales ca de la Cosbuc si pana la noi, nu este o asa mare distanta . Obiceiul este identic, portul la fel, cu mici diferente de culoare .
Nunta asta mi-a creat doua sentimente care mi-au facut printr-o rezultanta, un extrem de puternic dor de satul natal, si, un puternis sentiment al trecerii timpului, erodant si nostalgic .
Imi cer scuze, dar trebuia sa scriu aceste randuri, pentru a ma destainui,caci altfel plesneam . Daca nu esti de acord, acum, te rog nu ma contrazice, pentru a nu iesi din aceasta transa nostalgica, Lasa-ma sa-mi sorb tot regretul, bucuria amara si tot ce s-a scurs peste mine de-a lungul unui jumatate de secol - bune si rele, asa cum au fost ele .
Transmite salutul meu din inima intregii dinastii, voie buna si sanatate .
Cu bine -- Bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 14 Aug 2012, 10:10

Multumesc de mesaj, care mi-a placut foarte mult, dar mai mult ma bucura ca ideile noastre privind dragostea de glie, prin folclor si obiceiuri, desi este spusa cu alte cuvinte, coincide si ne potrivim in mai toate concluziile.

Am vrut sa-ti scriu aseara, dar m-am poticnit de un film, numit FURTUNA IN PACIFIC, care m-a captivat si mi-a taiat toata inspiratia. Astazi, butonand un pic, am dat la TVRCULTURAL de un film,cu un personaj de legenda, si anume filmul este francez si se intituleaza JEAN MOULIN, in onoarea conducatorului rezistentei franceze in interiorul tarii, in timpul ocupatiei naziste.
In primul film, este vorba de un vas de transport marfa romanesc numit SATURN, care transporta utilaje pentru un mare combinat, utilaje cumparate de la o mare tara de pe continentul american. La inapoiere, ii prind o furtuna teribila in Pacific, la care se adauga niste avarii ascunse si care pun intr-un iminent pericol viata echipajului. Este un film de suspans, in care capitan este Dan Condurachi si secund,SerbaN Ionescu, cred ca cel mai bun cuplu de comanda care s-ar putea gasi ca actori. Dupa mine, cel mai bun cuplu din lume. La compartimentul motoare, sef este Dorel Visan, foarte bun pentru acest rol. Am admirat jocul lui Dan Condurachi in rolul capitanului, raspunderea imensa ce si-a asumat-o in situatia grea, refuzand SOS si ajutorul unei nave, care in conditii inrobitoare i-ar fi scos. Reusesc cu imense greutati sa sa se salveze, inclusiv marfa de peste 2 miliarde lei, si sa se intalneasca cu nava OLT, trimisa pentru salvarea lor. In film, este vorba si de Cluj, de unde era logodnica secundului,balerina la Opera, venita la Constanta sa-si intampine logodnicul. Filmul m-a tinut in suspans tot timpul. M-a indignat atitudinea fostului comandant, care a avariat vasul, dar a ascuns, pentru a primi bonificatiile promise. Este vorba de o paleta a elicei strambata si axul cu jocuri, care, era cat p-aici sa duca vasul la fund, chiar fara furtuna, dar abnegatia si inventivitatea mecanicului sef, dublata de un profesionalim super a comandantului si secundului, au savat vietile, vasul si incarcatura , dar numai comandantul stie prin ce a trecut.
La al doilea film, amintesc doar ca prinderea lui s-a facut prin tradare, atat de apropiati de ai lui sub cazne, prin tradarea celor care il urau si a colaborationistilor.Asa a fost si la Horia, Closca si Crisan ; -precum si la celelalte rascoale din Transilvania, daca ma limitez la acestea.
In alta ordine de idei, daca doresti, am luat din ziarul Adevarul, situatia Romaniei, pe medaluii si loc obtinute Olimpiade , in perioada de la Marea Unire si pana in prezent, doar date statistice si nu literatura.
Salut cu drag la toti - Bunicul
ADDENDA :Mi-a placut imens materialul primit si retransmis tie, intitulat, daca tin bine minte, DACA ESTI CLUJEAN. Din acelea de acolo, foarte putine nu le stiu.
PA, si sa auzim de bine.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 17 Aug 2012, 10:49

Salut Ghita! Iti scriu cu mare bucurie si incredere despre unele probleme cu care am fost confruntat ieri, mai bine zis ce am facut ieri dupa masa si asta noapte.
Am vrut sa-ti scriu chiar ieri, dar unele chestii m-au impiedicat sa ma tin de cuvant. Ieri dupa masa am inceput sa butonez televizorul, cautand o emisiune care sa ma atraga. Cand am ajuns la TVR international, am vazut un film numit >DUMINICA IN FAMILIE ", pe care am inceput sa il vizionez. De la inceput mi-a placut. Este un film unde nu exista oameni rai, ci numai buni, bine intentionati, care nu fac nici un rau, oameni care sar in ajutor. Mi-a placut jocul lui Gheorghe Mihaita, ca cercetator la o mare intreprindere de resort, priceput, dar zapacit, uituc, imprastiat si preocupat numai de meseria lui. Prezinta povestea de dragoste dintre el si o fata, care desi este abea ajunsa la maturitate, are in grija patru copii minori, de la clasa a doua si pana la liceu,toti orfani. Filmul prezinta necazurile acestei familii si relatiile ei cu cercetatorul nostru. Intre ei se stabilesc relatii de sincera prietenie, incredere, bazate si pe preocupari comune cum este sportul. Desi cercetatorul are doua colege frumoase si pretendente la casatorie, el nu ia in considerare si se casatoreste cu aceasta fata care are patru copii in grija. Este un film duios, unde binele si buna dispozitie m-a insotit tot timpul.
Dupa aceasta, am vazut pe TVR3 o emisiune religioasa, prin care se transmite din tara, de la mari catedrale, slujbe religioase. Am incercat si am ramas deosebit de surprins cand am constatat ca se transmite slujba religioasa de Sfanta Maria, de la Manastirea Nicula, de langa Gherla. In jurul manastirii era o mare de oameni, care asteptau de cateva zile, avand asupra lor obiecte pentru dormit, ca paturi, saltele si chiar paturi pliante, vazandu-se pe ei ca sunt obositi. Slujba a fost tinuta de un sobor de preoti in frunte cu mitropolitul Clujului,Maramuresului si Salajului, Andrei Andreicutz,, avand ca invitat episcopul ortodox al romanilor din Ungaria. A fost o slujba de mare tinuta religioasa carem-a transpus intr-o situatie de transa. Ceea ce nu am vazut de la Cluj, am vazut de la capatul lumii, uitand complet ca sunt la o asa mare distanta.
Vrand sa inchid si sa ma culc, am incercat emisiunea de folclor Cantec si Poveste, unde se prezinta viata marilor cantareti de folclor urmate de mult folclor a acestor vedete. Emisiunea se transmitea de la Bucuresti, fiind impresionati ca orchestra dadea muzica ardeleneasca. si ce sa vezi, se transmitea cantecul si povestea Mariei Butaciu, care era insotita de un grup instrumental din Bistrita,plus ceva tineri interpreti. Au fost doua ore de desfatare artistica, uitand ca sunt la capatul lumii.
Una peste alta, au fost aproape sase ore de desfatare sufleteasca si inaltare spirituala, care mi-au facut mult bine si incredere in cultura si traditiile poporului nostru.
Am scris toate acestea pentru a ma confesa si a-ti spune cum m-am simtit si ma simt dupa o asemeneea intamplare fericita.
La toti cei dragi, numai bine, sanatate, viata lunga si sa auzim numai de bine.
Cu mult drag -- Bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 18 Aug 2012, 11:53

Iti relatez o intamplare ce pare ireala dar mie mi s-a intamplat.
Cum sunt un mare amator de stiri cu Ozn-uri, cu extraterestrii, tot ceea ce gasesc in acest sens devorez pur si simplu. Asa s-a intamplat si in situatia de fata. In revista Formula -AS, de acum vre-o 2 sau 3 numere, a aparut un articol mare despre intalnirile cu extraterestrii, situatii relatate si de cosmonauti rusi si americani, dar si persoane care s-au intalnit intamplator cu ei. Intr-o localitate undeva pe intinsul RUSIEI, o grupa de copii cu dascalii lor erau iesiti la iarba verde, cand la un moment dat, din padure apar cativa insi foarte inalti,de 3 la 4 metrii, subtiri, urati, cu maini foarte lungi si subtiri, cu trei ochi,, livizi si foarte slabi la fata. La vederea lor,toti au inceput sa tipe si sa alerge speriati. Indivizii, in urma acestor tipete,se opresc,se intorc si dispar, vazandu-se ceva rotund pe cer. M-am gandit mult la chestia asta, fapt ce mi-a intrat chiar in subconstient. Asta noapte, dupa ce am terminat cu televizorul,cum ti-am scris, m-am culcat dar am avut un vis fantastic. Eram aici in orasul unde sunt acum, si, din cauza caldurii,am mers intr-un parculet nu mare la coltul strazii, stand pe o banca cu sotia.
La un moment dat aud tipete pe o strada apropiata, dar nu se vedea ce, doar ca lumea alerga speriata. nestiid despre ce este vorba,am asteptat sa vad ce se intampla,Stada a ramas goala.La un moment dat, de dupa colt apar trei indivizi superuriasi,ca cei descrisi mai sus. Ajunsi in dreptul parculetului care era imprejmuit cu plasa, se opresc, ne privesc si vorbeau intre ei. Eu si sotia am inlemnbit, stiind ca sunt fiinte de pe alte planete sau galaxii. Ne asteptam sa fim omarati sau cel putin neutralizati. Cei trei ne fixau intens. Unul din ei face un semnnecunoscut noua celor de pe pamant, dupa care amandoi am fost ridicati in sus ca de uragan si am ajuns intr-un fel de sac de spate la unul din ei. De aici incolo nu mai stim nimic ce s-a intamplat cu noi,de parca nu am exista. Dupa un timp, nu stiu cat timp, ne-am trezit in acelasi loc din parc, dar in cu totul alt decor. Peste tot erau cladiri inalte, poduri si sosele suspendate, strazile erau altfel aranjate, iar masinile circulau numai aerian si dedesubt, pe strada fiind liniste si numai atmosfera umbroasa. Oamenii erau altfel imbracati, uniform si vorbeau toti numai englezeste. A disparut imbracamintea specifica natiunilor si limba lor. Am observat ca hainele ne-au ramas mici de tot, iar incaltamintea ne strangea. Ne simteam mult mai in putere, mai agili. Mergand acasa, care era la cativa zeci de metrii, am gasit-o complet schimbata, totul era automatizat, iar in frigider, alte alimente de care nu stiam.
Necazul era ca nu aveam haine pe masura. Mergem in centru cu un taxi deosebit ce a aparut la comanda gandului si dorintei noastre, care ne-a dus instantaneu in centru, care nu-l mai cunosteam. Acolo. electronic am fost intrebati ce dorim, si, ca urmare ne intreba marimea. Noi o spunem cea veche, dar suntem ironizati. La fel si la pantofi, care aratau cu totul altfel. Suntem masurati cu aparatul de stabilit varsta ca noi am spus cea veche. La masurare s-a stabilit ca avem varsta cu 40 ani mai putin ca cea care am spus-o noi, iar inaltimea cu 15 cm, peste cea stiuta. Ca urmare, vedem uluiti, cum se introduce materialul alb si stofa intr-o masina ce imediat ne-au dat hainele de care aveam nevoie. Plata nu am putut s-o facem ca trebuia platit in altfel, dar nu am inteles cum.Am plecat pe jos, si mare ne era mirarea cand nu mai intalneam oamni mai inalti ca noi, decat foarte putin. Cand treceam, toti intorceam capul dar nu stiam dece. Acasa ne-am lamurit. La oglinda era un tanar foarte tanar, frumos. cu par foarte bogat. iar sotia era o femeie fermecatoare, tanara si atragatoare.
Pentru noi a inceput o noua viata, plina de bucurii, sanatosi tun si, sportivi.
Am facut comanda sa mergem acasa la Cluj, motiv pentru care acasa a venit un vehicul necunoscut care ne-a dus repede la un alt fel de aeroport, care cu un vehicul cu totul deosebit. intr-o ora am ajuns la Cluj. . La Cluj am fost intrebati unde locui,. Dupa ce le-am spus, au ras de noi si au cautat intr-un fisier. Cam intr-o ora, asa cum am spus, am ajuns la Cluj, ducandu-ne la blocu nostru, dar era altfel. Ramasi acolo, am ramas dezorientati, incercand sa ne descurcam. In aceasta situatie, m-am trezit., dar sub influenta somnului, m-am dus la aglinda si cantar, insa trezindu-ma de-a binelea, am ramas complet dezamagit, constatand ca am ajuns in vechea situatie, fiind ca mai inainte.
Acesta este visul pe care l-am relatat.
Cu drag la toata lumea -- Bunicul

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 21 Aug 2012, 12:20

CASTRAVETI SPECIALI. Intamplarea are loc tot in perioada aceea, avand acelasi protagonist -capitanul Predutz., zis si Mos Teaca., avand varsta si conformatia corpului ca a celebrului personaj.
In iarna din perioada amintita, dar mai sigur, in 1970, am avut o iesire lunga in teren, pentru niste manevre care se faceau periodic, pentru pregatirea militara a personalului. Aceasta activitate a avut si o intensa perioada pregatitoare, printre care si aprovizionarea pe timpul iesirii in teren.La noi, de aceasta treaba s-a ocupat capitanul Predutz. Pe langa alte multe materiale, a pus si ceva borcane cu muraturi.
Prepararea hranei in teren , de regula se facea noaptea,iar dimineata se ducea la personalul unitatii, unde era dislocat in acel moment.Treaba nu era chiar asa de usoara, avand in vedere iarna si distantele lungi.
Intr-o noapte spre ziua, dupa un somn mai mult furat si destul de chinuit, ne trezim cu Predutz, ca a venit cu mancarea.Ne spune ca are o surpriza. Porunceste magazioneruli sa-i aduca niste castraveti speciali de care o adus., la care acesta spune ca de care castraveti, ca are mai multe categorii. Mos Teaca al nostru, suparat, porunceste nervos, sa-i aduca borcanul cu castraveti SHASE PER NOUA.Cum aveam si shugubati printre noi, acestia incep sa rada si sa vorbeasca ironic, numindu-l pe omul nostru si catravetzi sase per noua.
In fond erau castraveti lungi de pana la sase centimetri si du dianetrul de pana la noua milimetri. ERau tipiucii castraveti cornishon
A regretat ca i-a numit asa, dar vorba a zburat si i-a ramas si aceasta porecla.
Cam asta este poveste castravetilor 6/9.
Va mai urma din seria aproape cazone, in ceva viitor.
Cu drag -- bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 22 Aug 2012, 12:49

Suntem in aceeasi perioada ca si la celelalte momente, in aceeasi garnizoana nemuritoare.
Locuiam intr-un bloc aproape de centru, de unde exista o frumoasa panorama a orasului si centrului sau, dominat de o piata frumoasa, care in partea dinspre bloc, se termina cu un parculetz, cu banci dispuse in rotonda. Acesta este cadrul in care se va desfasura actiunea de fata.
Era intr-o frumoasa duminica de vara, cu o atmosfera calma, atat in aer cat ca si circulatie pietonala sau auto. Eram acasa si, cam pe la ora zece atmosfera se umple de sunetele a multor torogoate, dupa apreciere fiind cel putin zece bucati. Sunetele veneau din parc, atragand ca un magnet ascultatorii prin melodiile deosebit de antrenante, insotite de chiuituri, fluieraturi si cantece interpretate de barbati tineri, in grup. Ce mi-a atras atentia, este ca se canta fara intrerupere, se juca incontinuu, fiind o veselie permanenta. Fiind aproape de acest loc, cam douasute metrii, m-am dus sa vad ce este. Scena este asa cum am descris-o. Am numarat peste zece taragoate, si pe atat inca tineri care dansau si inchinau din niste sticle. interesant ca nu erau privitori in imediata apropiere ci erau mai departe, la marginea pietzii, asa fiind obiceiul.
Intreband, am aflat ca sunt tineri care pleaca la armata si au petrecerea de ramas bun.Cu trececerea timpului, acestui grup s-au adaugat tineri din localitatile din jur, astfel ca spre final,s-a ajuns cam la douazeci torogoate. Cantau asa de infocat de se auzea, cred,pana in satele vecine.
Dupa ce seara a inceput sa se apropie, a inceput partea a doua a petrecerii si anume cantatul la portile unde erau fete, dar numai acolo unde erau dragute ale acestor flacai. Cum in cartierul de blocuri, erau si fete in gratziile acestor feciori , au trecut si pe aici. La fiecare fata, se opreau, cantau una la doua melodii, jucau fecioreste, dupa care fata ii poftea in casa si ii cinstea cu ceva bunatati si bautura, dupa care se incingea un scurt joc, unde flacaul isi juca dragutza, urmate de urari de bine si catanie usoara. Petrecerea continua asa la toate casele unde erau fete cu dragutzi , care a continuat pana mult dupa miezul noptzii, aproape de zori. Trebuie sa mentionez ca fiecare fecior de armata avea cu el un fecior invitat. numarul lor crescand la peste patruzeci flacai. Era un grup numeros, care dadea aspectul unori nuntasi mergand dupa mireasa.
A fost o duminica de neuitat, deosebit de zgomotoasa si placuta la privit si auz. La final, au cantat in plen, strabatand tot grupul, orasul dela un cap la altul, de la iesirea spre BOCSIG si pana la iesirea spre MOCREA. Torogoatele si-au incetat petrecerea, dupa rasaritul soarelui, cand ma pregateam de mers la serviciu.
Mentionez ca au mai fost plecari la armata, dar ca asta niciodata. Marimea petrecerii depinde de cei ce pleaca, de faima lor, starea lor in randul tinerimii si de starea vremii, care, in situatia de fata a fost foarte buna.
Aceasta a fost ce am vrut sa scriu, ceea ce am si facut.
Cu drag la toti cei dragi, sanatate si viata lunga -- Bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 23 Aug 2012, 10:26

In ziarul Adevarul a aparut cam de o saptamana un articol interesant, pe care doresc sa-l scriu cvasi-integral. Titlul articolului este urmatorul :UN CHINEZ DE 57 ANI A PARCURS 60.000 KM.CU BICICLETA,PENTRU A FI PREZENT LA JOCURILE OLIMPICE DE LA LONDRA.
Articolul suna dupa cum urmeaza :
Calatoria lui CHEN GUANMING din China pana in Marea Britanie a durat doi ani, timp in care a strabatut 16 tari. DE-alungul aventurii sale, chinezul a trecut prin zone de conflictsi, a avut de indurat inundatii devastatoare si temperaturi extreme.
Chinezul este un simplu fermier, care locuieste intr-un sat din Provincia chineza JIANGSU.Decizia a luat-o in anul 2008, dupa ce l-a vazut pe primul ministru la Marii Britanii primind steagul jocurilor olimpice de la chinezi, olimpiada avand loc la BEIJING. Cu aceasta ocazie a lansat invitatia adresata tuturor celor care vor sa vada jocurile, sa vina la Londra, la Jocurile Olimpice din 2012.
Dupa ce a rezolvat problema documentelofr de calatorie, activitate care a durat un an, CHEN GUANMING a plecat la aventura vietii sale.Calatoria a inceput in luna mai 2010, mergand pe bicicleta. A strabatut 16 tzari, printre care Vietnam, Thailanda, Pakistan si Italia.
In primele tari traversate - Malaezia, Thailanda si Vietnam, a indurat temperaturi constant peste 30grade Celsius, transpirand asa de tare, inct va fost nevooit sa-si stoarca camas de pana la 7 - 8 ori pe zi. In Thailanda a infruntat inundatii devastatoare, iar in TURCIA a indurat geruri de minus 30 grade.
Cel mai dificil moment a fost atunci cand i s-a refuzt viza de intrare in BURMA.Ca urmare, el a facut cale intoarsa in China si a urmat alt traseu, care sa ocoleasca acest stat, urmand traseul TIBETAN, a traversat multe inaltimi de 7000de metrii, cu bicicleta lui simpla fara viteze. Traseul a fost extrem de greu, dar dupa eforturi, unele la limita, a traversat acesti munti, cei mai inalti de pe glob, intrand pana la urma in traseul obisnuit. de unde nu a mai avut probleme cu documentele si drumul, care a fost bun dar foarte obositor.
El a pus piciorul pe pamant britanicin data de 6 iulie iar la LOndra a ajuns in data de 9 iulie, avand timp sa se cazeze si odihneasca, asistand la Jocurile Olimpice asa cum si-a propus.
Articolul nu specifica cum se va intoarce in China. Daca se intoarce cu biciclete, va fi o noua aventura, dar aceasta este o ipotezasonala, pe care nu am cum sa o sustin.
Pentru a-mi justifica articolul, facem un salt de cativa zeci de ani, peste 20, cand la radio si tv se transmitea emisiunea intitulata " O VIATZA PENTRU O IDEIE ", unde se prezentau vietile unpr personalitati romanesti si mondiale, care si-au dedicat viata realizarii unei idei, benefice pentru omenirwe. Acum, asa repede, imi vine in minte savantul ION CANTACUZINO, realizatorul unor vaccinuri cunoscute si apreciate pe plan mondial, care a intemeiat si institutul de virusulogie, care ii poarta numele, fiind cel mai important institut de profil din aceasta parte a lumii, si care acum este falimentat. Toate vaccinurile ca se administrau, erau facute aici.
Ca multi, multi altii, aventura chinezului, am incadrat-o in aceasta categorie. Cati din pamanteni s-ar fi incumetat sa plece de unul singur intr-un asemenea drum lung si periculos.
Acesta a fost motivul, mai avand suficiente exemple sa mai scriu.
Fara aportul indraznetilor pana la sacrificiu, societatea umana nu ar fi ajuns unde suntem acum.
Avem si noi, romanii, "nebunii nostii indrazneti " care a dus si vas duce faima tarii pana la celalalt capat al planetei, dar - din pacate - sunt putin mediatizati, fiecare cdin ei, fiind un brand de ROMANIA.
Cam acesta a fost articolul. Personal, cand necazurile, rautatea umana, intrigile si minciuna ma coplesesc, caut cu infrigurare asemenea exemple, expunandu-ma in situatia lor, si uitand de toate aceste mizerii umane, prin care elimin starile negative si ma tonifin intr-o masura suficienta, ca sa ma simt mai in putere, mai optimist si, dece nu, chiar mai tanar, desi nu este adevarat.
Cu voia dumitale Ghita, voi mai scrie asemenea articole.
La toti cei dragi numai bine -- Bunicul

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 24 Aug 2012, 10:42

Sunt de acord cu aprecierile tale, despre modul cum actioneaza pentru a-si atinge scopul, visul vietii si chemarea destinului. Imi vine in minte un film de acum cincizeci sau peste cincizeci ani, Italia, care m-a impresionat in mod deosebit. Filmul se intituleaza "CHEMAREA DESTINULUI ", unde se prezinta un un copil supradotat, destinat muzicii, numit ROBERTO BENZI, care la unsprezece ani era dirijorul unei mari orchestre simfonice italiene. M-a impresionat cum un copil, conducea o mare orchestra. Pana acum cativa ani, era tot dirijorul orchestrei.
Revenind la noi, m-a impresionat siruatia biciclistului nevazator, care a mers pana la Constantza si mai departe, daca am inteles. Am rugamintea sa scri mai in detaliu despre acest om. Daca este asa, este mai mult decat ce a facut chinezul. Pentru el, imi scot palaria.
O fapta, de asemernea formidabila, este cea facuta la Olimpiada de la Londra, unde tanarul atlet sud-african PISTORIUS, avad ambele picioare amputate si, avand proteze in locul picioarelor amputate mai sus de genunchi, dupa eforturi uriase, a participat la Londra la cursele de 400 si 800 metri, alaturi de cei mai mari atleti din lume, pana in finala, situandu-se la distanre mici de atletii mari. A primit multe aplauze, si respectul intregii opinii publice.
Salutari cu mult drag la toti -- Bunicul

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 25 Aug 2012, 15:57

Salut Ghita!
Am citit cu mare atentie relatarea despre tanarul nevazator, care s-a aventurat la olimpiada. Este un act de mare indrazneala si curaj, demn de urmat pentru toti cetatezenii tzarii.
O sa-i urmaresc traseul daca se va putea si a-l populariza in randul opiniei publice. Despre el cam atat.
Pana acum nu ti-am scris, dar eu de multe ori stau de vorba cu tine in subconstient, dialogand mental,dar buzele se misca incet fara sa vorbeasca. De multe ori, baba mea ma apostrofeaza ca "iar vorbesti de unul singur de dai din buze ?".Atunci renunt la dat din buze, dar in gand continui sa vorbesc. In sensul acestor discutzii in subconstient, ieri dimineata mi s-a intamplat un lucru amuzant. La un moment dat, m-am dus la baie sa ma barbieresc, dar cu gandul inafara de ras, decat tangential. Din acest motiv, in loc sa imi pun pe pamatuf, pasta de ras, mi-am pus pasta de dinti, fara sa-mi dau seama. Numai dupa ce m-am sapunit zdravan pe fata pentruca nu erau sapunele si a inceput sa ma usture fatza, m-am oprit si am realizat cum sta chestiunea. Desi m-am spalat pe fata, totusi nu s-a dus complet, si nu stiu de ce, fiind nevoit sa ma rad cu o mixtura de pasta, care m-a cam jenat.
Alta data, dar cu ceva timp in urma, din aceleasi motive, m-am spalat pe dinti cu pasta de ras. Doamne ce rea este la gust, iar gustul nu merge asa usor si deloc repede.
Tot din aceleasi motive, nu de putine ori am batut emailul tau in loc de ID sau password. Iti inchipui ce a iesit, dar pana m-am prins,cum s-ar spune, a trecut ceva timp si incercari repetate de a accesa internetul cu nervii de rigoare.
Am avut in plan sa fac un mic eseu pe aceasta tema, dar citind in ziare numai lucruri antisociale, - crime, batai, accidente grave sau foarte grave, rautati omenesti rabufnite din diverse motive, invective dintre cele mai stupide si veninoase, starea mea s-a schimbat, ajungand la un blocaj de dispozitie, pe care de moment m-a coplesit
Daca inainte de 1989, cultul personalitatzii, autolauda si batutul din palme - m-au adus la o stare de suprasaturatie,desi in situatia in care eram faceam parte din sistem, acum am ajuns la aceeasi stare, din cauza fenomenelor, cum s-ar spune "de la celalalt capat al firului ", care pur si simplu nu se mai termina, ba, din contra, se amplifica.
Imi pastrez optimismul si sperantza in mai bine, dar nu mai detaliez. Ceea ce ma ingrozeste, este ca am inceput sa ne uram unii pe altii, sa ne macinam intre noi, care ne aduce un profund si periculos deserviciu, cu urmari poate ireversibile. Sa dea Domnul sa gresesc, inclusiv ca nu am invatat din lectiile istoriei noastre, care s-ar putea sa se razbune radical si ireversibil. Inca odata spun, sa dea Domnul sa gresesc.
Daca vezi altfel chestiunea, te rog sa-mi scri, ca va fi un tonic linistitor.
Abea astept raspunsul de la tine, pentru a-ti putea scrie si altfel de chestiuni, unele interesante, dar majoritatea lipsite de optimism
Transmite salutul meu celor dragi, cu cele mai calde urari de mult mai bine si multa sanatate.
Cu mult drag -- Bunicul

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 26 Aug 2012, 11:31

Am primit materialul de care ma bucur enorm. Multumesc de incurajari, care sunt necesare. Personal, incerc sa ma strecor printre mizeriile morale si dejectiile lor, dar este foarte greu sa nu le atingi. Nu poti trece printre ele, fara a nu te murdari cat de cat, urmand curatirea de ele, dar tot raman pete. Ce mai - asta este - asa mergem.
Frunzarind presa, am gasit si o informatie care m-a bucurat,si anume:publicatia americanaCARS ROUTE, a realizat un top a celor mai bune sosele din lume care sa fie parcurse. A clasat pe primul loc TRANSFAGARASANUL - motiv de mandrie nationala. Pe locul doi, trecatoarea SCELVIO din Italia, iar pe locul trei, soseaua Lysebotn din Norvegia.
Transfagarasanul a mai fost clasat pe primul loc in anul 2009 de catre TOP GEAR, de la televiziunea engleza BBC.
Referitor la Realitatea, noi mai urmarim postul TV, care mi se pare mai echilibrat. Celelalte, mi se par mult dezechilibrate intr-o parte sau alta. Procedeul de urmarire a programelor este metoda "Cand -Cum".
Sunt cu totul de acord ca sunt spectatori si telespectatori, care urmaresc numai un anume post, avand opinia postului, si altceva nu accepta. Cunosc asemenea tip de oameni, fixisti in idei si gata in orice moment de atac verbal. Sunt dispusi, din talibanism, sa urasca oponentul altui post, profund si de durata, motiv pentru care ii ocolesc, eliminand o sursa de stres inutila.
Ma gandesc sa-ti scriu cu prima ocazie, vesti de la Cluj, extrase de la TV si din ziarul Adevarul. Am adunat cateva, sunt cam vechi, dar pot fi si noi. Personal citesc pe internet trei ziare : Adevarul, Faclia, de la Cluj si Formula -as. Daca merg pe principiul fotbalistic, toti la atac si toti la inaintare, in presa toate mint si toate spun adevarul, diferenta este de-a gasi care este adevar si care este minciuna, sau macar de a-l banui. Privind audienta stirilor bomba. de can-can, asa a fost si asa va fi., iar eu nu pot fi decat cum este lumea, dar nu exclusivist.
Aici, timpul este inorat spre acceptabil, cu temperaturi maxime, la nivelul celor minime din tzara, dar m-am obisnuit cu ele, desi este umezeala cat incape, numai buna de reuma si ale ei neamuri, dar, cred ca m-am dezobisnuit de temperaturi asa zise extreme.
Transmite salutarile nostre cu mult drag si urari de sanatate, viata lunga si voie buna.
Cu mult drag -- Bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 29 Aug 2012, 11:47

Salut Ghita!
Am intarziat putin dar ma vei intelege. Suntem duminica26 august. Inainte de masa si pina la unu si jumatate am fost la biserica, unde am urmarit cu mare interes slujba tinuta de preotul paroh al bisericii noastre. Am avut o linistire sufleteasca si o multumire ca m-am vazut cu o parte din emigranti, care vin regulat la biserica. La predica tinuta de preotul paroh, vorbea de datoria noastra de a nu uita tara, limba,obiceiurile si mostenirea noastra, ca un garant al continuitatii noastre. M-a pus pe ganduri o idee care din pacate este greu de evitat si este perdant pentru tara. Preotul a relatat o intamplare care l-a pus si pe el pe ganduri. Intamplarea suna cam asa :La alta biserica ortodoxa din oras, s-a organizat un mic festival al copiilor, la care preotul nostru a fost rugat sa le vorbeasca copiilor despre dragostea de parintzi si tara de unde vin ei. A inceput in romaneste dar nu a fost inteles aproape deloc. Dandu-si seama ca greseste daca va continua in romaneste, nefiind inteles, a continuat in limba engleza. De data aceasta fost inteles de copii in foarte bune conditiuni. Cu regrete in suflet, preotul a anuntat ca daca se continua asa, acestia nu vor mai putea vorbi limba romana, isi vor pierde identitatea nationala si nu vor mai fi romani. Este un fenomen care nu poate fi oprit, decat daca familiile vor depune eforturi pentru pastrarea limbii. In aceste conditii, peste inca o generatie, nu vor mai sti ca sunt romani, decat doar asa intamplator. Nu ma mira, ca am intalnit romani, care se feresc sa vorbeasca in limba materna - fiind vorba de emigranti veniti in actuala generatie. Cand am fost in satul romanesc din provincia Alberta, numit Boian, am gasit numai centrul de comuna cu biserica, scoala, cimitirul si muzeul satului, restul caselor fiind imprastiate pe la ferme, pe distante imense,, dar cum a relatat un emigrant, urmas al primilor emigranti, numarul lor a scazut, multi pierzandu-si identitatea de limba. El era singurul care vorbea romaneste dar cu accent, restul familiei - sotie si copii, nu mai stiau romaneste, decat cateva cuvinte si stalciat. Acesta este marele pericol, si anume -pierdera limbii, si cu aceasta se stinge, incetul cu incetul, nationalitatea, pentru emigranti.
Fenomenul nu este general, asa consider, multi din cei de la biserica, tin sus steagul romanismului, acordand atentie apartenentei la Romania. Am avut de gand sa abordez succint acest subiect, dar m-a furat ideea. Celelalte subiecte, in episodul urmator.
Cu drag --Bunicul.

Ghita Potra · Mesaj de **Ghita Potra** » 30 Aug 2012, 10:25

Continuam cu subiectele pe care le am in vedere sa le relatez. Dupa ce s-a terminat slujba religioasa, la inapoierea acasa am facut o oprire in centru pentru a merge la un magazin de legume -fructe si a cumpara asemenea produse, unde se gasesc in permanenta proaspete si la preturi relativ mai mici ca la alte magazine. Pentru aceasta, dupa ce am coborat in centru, trebuia sa traversam doua strazi. Prima traversare s-a facut pe la trecerea de pietoni, dar la a doua traversare, am ales o traversare prin alt loc decat cel marcat, fiind mai convenabil, si, practicat de toti trecatorii care trec pe acolo. Zis si facut. Inainte de traversare, ne-am asigurat, avand intentia de a trece, fiind cu fata spre trotuarul opus. Situatia este similara cu traversarea strazii Lalelelor de pe trotuarul dela blocul C4, pe trotuarul din fata blocului nou construit aici. In momentul cand ne-am decis sa traversam, de la colt, cum ar fi coltul de pe Somesului, apar mai multe masini. Prima masina care ne vede, opreste , fara ca noi sa ne manifestam intentia de a trece. Realizez ca s-au oprit masinile, Eu stam si ma uitam ca au oprit, fara ca sa realizez ca au oprit pentru noi.
Am ajuns in situatia, cand prima masina si a doua se uitam la noi, iar noi ne uitam la ele.
Intr-un tarziu, sotia realizeaza ca masinile au oprit pentru noi. Mai stam putin si ne hotaram sa traversam, fara ca masinile sa porneasca. Au trecut cam doua minute de cand a inceput acest joc.
Masinile nu pornesc.Traversam -.Masinile stau pe loc, fiind oprite la o distanta cam de 30 metrii de locul traversarii. Dupa trecere, tot nu pornesc, decat dupa ce ne schimbam orientarea , adica privirea, in lungul trotuarului. Numai atunci pornesc
Situatia o consider extraordinara. Este prima cedare la trecere, de la o asemenea distanta si sa astepte atata timp. Ni s-a acordat cedarea trecerii,, aceasta fiind o caracteristica in Canada, fata de la noi, dar o asemenea situatie nu am mai intalnit.
Dupa ce am facut cumparaturile necesare, ne-am indreptat spre troleibuz. Pentru aceasta trebuia sa mergem peste o suta metrii in lungul unei strazi, sa traversam o strada pe la semafor, dupa care sa mergem cam 60 metrii in lungul altei strazi, pana in statia de troleibuz. Inainte de semafor, cam cu vre-o 15 metrii, vine autobuzul, trece intersectia si se opreste in statie, unde sta, fara sa plece mai departe.
Imi manifest regretul ca am pierdut troleibuzul, dand din maini dezamagit, mergand incet de tot cu sotia sprijinindu-se de mine. Trecem intersectia, fara ca troleibuzul sa porneasca. Vazand ca nu porneste, dupa traversare, las sotia sa vina cum poate, eu alergand sa opresc troleibuzul pana vine sotia. Ajuns la usa vehiculului, rog soferul sa astepte, ca sotia nu poate veni decat incet. Raspunsul soferului a fost uluitor si anume spune ca "V-AM VAZUT SI VA ASTEPT ".De emotie nu am putut decat sa-i multumesc. Dupa sosirea sotiei si urcarea in masina, troleibuzul porneste. Nici un calator nu a obiectat la asteptarea facuta de sofer.
Acest caz il consider uluitor, fiind prima situatie in viata cand un mijloc de transport in comun, prin soferul sau, face un asemenea gest. Intamplarea o consider unicat, nu o pot generaliza, dar merita evidentiata ca un eveniment cu totul deosebit, uluitor.
In drumurile mele prin oras, in statul pe la statii,si intersectii, am urmarit cu mare atentie, circulatia auto si componenta masinilor ca provenienta. Am mai scris dar acum o atac pe scurt doar din punct de vedere procentual, calitativ. Poate ma repet, dar revin. Observand circulatia auto, pe marci de provenienta, am ajuns la concluzia, doar vizuala, ca numarul masinilor americane comparativ cu cele japoneze, este sensibil egal. La fel masinile europene cu cele asiatice si din alte tari de pe continentul american, inafara de cele americane, sunt sensibil egale. Un lucru cert este ca dupa masinile americane si japoneze, masinile germane sunt cele mai multe, ocupand locul trei, fiind urmate de cele sud coreene.
O remarca importanta este ca inca o tara din Europa isi face prezenta pe drumurile canadiene. Este vorba de firma FIAT. Acum cateva zile am vazut circuland masini Fiat, de mai mic litraj, frumoase si de un rosu superb. Chiar in fata bisericii, am vazut doua superbe masini Fiat. Este a treia tara, dupa Germania si Suedia.
Transmite salutarile mele sincere dinastiei Potra, sanatate si multa voie buna. -- Bunicul.