Corespondenţă din Canada
Moderator: Manu
-
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Ti-am mai scris de costumatia femeilor indiene in mai multe emailuri. De data aceasta vin sa intaresc cele spuse, gasind costumatia lor foartwe frumoasa. In primul rand sunt deosebite prin policromia lor, iar in al doilea rand prin modul specific de a-l face si purta. Acum cand a venit un pic de caldura si ceva mai frumos, cand apar pe strada, parca sunt flori, sau mai bine spus, fluturi sau libelule. Daca iau de la cat, unde au oun fel de sal lung pana catre pamant, in culori pastel intotdeauna, apoi sarafanul lung pana catre pamant si salvarii frumos croiti, dau un aspect deosebit. Daca la aceasta se adauga farmecul natural ai tinerelor indience, iti poti imagina ce imagine pictotiala apare pe strada. Daca se adauga, statura lor inalta, care impreuna cu barbatii, care sunt inalti si supli, cu virilitate pe fata, iti dai seama de frumusetea perechii indiene. Aceasta, spre deosebire de cele varstnice, care sunt, unele urate foc, paroase si cu mustati.
Daca ne referim la alt tip de femneie, cea musulmana. Acum vara au imbracaminte, de sarbatori, alba, sau cel putin asa le-am vazut de moment pe strada. Pe cap au o naframa alba de marimea unei fete de masa, iar corpul il au invelit cu o panza alba cat un cearceaf, cu care sunt invelite. Pe femeile arabe, care sunt musulmane, le-am vazut doar in doua culori :ori in alb complet ori in negru sau gri complet, Tot corpul este acoperit, mai putin fata.
farmecul indian ca forma umana si port. au fost recunoscute admirativ de britanici cand au numit India, in mod admirativ, " Perla Coroanei". Am doua carti scrise de un mare indragostit al calatoriilor, pe nume Craciun Stefan, unde printre tarile vizitate a fost si India. Am dedus ca este o tara a contrastelor, unde ultramodernul si inapoierea se intrepatrund si convietuiesc in mod cu totul ciudat. Ma refer la faptul ca mai sunt zeci de milioane de persoana care nu au si nu au avut nici un adapost, traind numai pe strada, si, care nu au imbracaminte decat ce este pe ei. Un aspect este ca acestia dar si alti locuitori care se afla pe drum, isi fac nevoile pe strada. Arata prin poze, cum oameni sunt surprinsi pe strada in aceste pozitii. Se vede cum pe o banda se circula, iar pe alta sunt dejectii. Aceasta nu se intampla pe autostrazi. Pare socant, ca si pentru mine cand am, citit, dar aceasta este situatia prezentata. Din relatiile de aici, sunt oameni prietenosi, joviali, frumos imbracati, chiar extra, pentru mine avand o tinuta deosebita.
Cu drag la toti -- Bunicul
Daca ne referim la alt tip de femneie, cea musulmana. Acum vara au imbracaminte, de sarbatori, alba, sau cel putin asa le-am vazut de moment pe strada. Pe cap au o naframa alba de marimea unei fete de masa, iar corpul il au invelit cu o panza alba cat un cearceaf, cu care sunt invelite. Pe femeile arabe, care sunt musulmane, le-am vazut doar in doua culori :ori in alb complet ori in negru sau gri complet, Tot corpul este acoperit, mai putin fata.
farmecul indian ca forma umana si port. au fost recunoscute admirativ de britanici cand au numit India, in mod admirativ, " Perla Coroanei". Am doua carti scrise de un mare indragostit al calatoriilor, pe nume Craciun Stefan, unde printre tarile vizitate a fost si India. Am dedus ca este o tara a contrastelor, unde ultramodernul si inapoierea se intrepatrund si convietuiesc in mod cu totul ciudat. Ma refer la faptul ca mai sunt zeci de milioane de persoana care nu au si nu au avut nici un adapost, traind numai pe strada, si, care nu au imbracaminte decat ce este pe ei. Un aspect este ca acestia dar si alti locuitori care se afla pe drum, isi fac nevoile pe strada. Arata prin poze, cum oameni sunt surprinsi pe strada in aceste pozitii. Se vede cum pe o banda se circula, iar pe alta sunt dejectii. Aceasta nu se intampla pe autostrazi. Pare socant, ca si pentru mine cand am, citit, dar aceasta este situatia prezentata. Din relatiile de aici, sunt oameni prietenosi, joviali, frumos imbracati, chiar extra, pentru mine avand o tinuta deosebita.
Cu drag la toti -- Bunicul
Rezolvaţi online sute de şarade
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
-
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Am primit materialul de la tine. Tot ce am scris despre portul descris, a fost ceva admirativ si, de ce sa nu recunosc, ceva exotic. La fel si imbracamintea negreselor, e ceva cu totul exotic si deosebit de la noi. Ca si anumite categorii sociale de la noi, se imbraca in culori tipatoare, panzeturi sau chiar stofe inflorate, cu zgaroi mari,,cu multe volane, iar pe cap poarta aceleasi materiale dar facute claie, si cu funde fel de fel. La inceput, mi se parea ceva tare curios, dar acuma este ceva obisnuit. Cum negresele au fundul si pieptul mare, asemenea moda, le face si mai voluminoase, de parca unele ar fi batoze ambulante. Interesant la ele, si, in general la negri, este contrastul dintre culoarea neagra a lor si albul imaculat al dintilor, precum si albul de pe palme si talpa picioarelor. Am constat acestea, deoartece cunosc doua negrese, una din Sudan si alta dinGHANA, negre ca tuciul, dar cu un ten lucitor. Ambele au o cochetarie in a se gati, in a vorbi, poate mai ceva ca albele, dar mai putin fandosite. Cea din Sudan are un mod de a se coafa intr-un mod cu totul deosebit, facandu-si o claie de par,dar impletit in extrem de multe suvite, ce ii confera un farmec exotic aparte. Are trei copii, pe care, cu tot greul ei, i-a dat la scoala lui Thomas, facand tot ce poate sa aiba educatie mai aparte, decat de la scolile comunitare. Interesan este ca scoala i-a dat tot ajutorul.
Ca sa ma mentin in acelasi registru, ieri am fost putin pe strada cu sotia. La un moment dat a trecut pe langa noi, o tanara de origine chineza, cred, de o frumusete orbitoare, ca aspect al fetzei si proprtionalitate, care isi plimba cainele. Era num ai zambet. Am inchis ochii sa nu dispara imaginea. Era ceva in genul picturilor lui Grigorescu.Pe aici foarte multa lume isi plimba cainii.
Despre biciclete, am vazut la telejernalul regional de la TVR3, cum Bicicletele Pontes erau pedalate in tandem, si am scris de curiozitate si admiratie pentru initiativa.
Un fapt deosebit ce ni s-a intmplat ieri in apropiere de casa, la o intersectie, este acela al politetei soferilor, ce i-am intalnit. La intersectie. au oprit si ei dar si noi ca pietoni. O masina nu a plecat decat dupa ce noi i-am facut semn de mai multe ori ca poate pleca, si, chiar si atunci nu voia sa plece. Ne-a multumit din masina prin semne. A doua masina, din spatele ei, a oprit sa ne dea voie sa trecem, dar le-am facut semn sa plece. Ne-a multumit prin semn, iar o femeie de acolo ne-a dat niste bezele, gen pupici. La noi, daca faceam asa ceva, primeam injuraturi, sau chiar ceva pumni.
Cu blocul, cand ai vesti mai multe si sigure, sa-mi scri. Cu subsolul, se simte ca domnul Potra nu se mai ocupa, ca atunci nu erau de astea.
Apropos, ce ste cu femeia moarta in boschetii din piata abator ? Aam vazut la telejurnalul de pe TVR3.
Multumesc domnului prof.Manu pentru aprecieri, de care voi tine cont, fiind de substanta.
Salutari la toti cu mult drag -- Bunicul.
Ca sa ma mentin in acelasi registru, ieri am fost putin pe strada cu sotia. La un moment dat a trecut pe langa noi, o tanara de origine chineza, cred, de o frumusete orbitoare, ca aspect al fetzei si proprtionalitate, care isi plimba cainele. Era num ai zambet. Am inchis ochii sa nu dispara imaginea. Era ceva in genul picturilor lui Grigorescu.Pe aici foarte multa lume isi plimba cainii.
Despre biciclete, am vazut la telejernalul regional de la TVR3, cum Bicicletele Pontes erau pedalate in tandem, si am scris de curiozitate si admiratie pentru initiativa.
Un fapt deosebit ce ni s-a intmplat ieri in apropiere de casa, la o intersectie, este acela al politetei soferilor, ce i-am intalnit. La intersectie. au oprit si ei dar si noi ca pietoni. O masina nu a plecat decat dupa ce noi i-am facut semn de mai multe ori ca poate pleca, si, chiar si atunci nu voia sa plece. Ne-a multumit din masina prin semne. A doua masina, din spatele ei, a oprit sa ne dea voie sa trecem, dar le-am facut semn sa plece. Ne-a multumit prin semn, iar o femeie de acolo ne-a dat niste bezele, gen pupici. La noi, daca faceam asa ceva, primeam injuraturi, sau chiar ceva pumni.
Cu blocul, cand ai vesti mai multe si sigure, sa-mi scri. Cu subsolul, se simte ca domnul Potra nu se mai ocupa, ca atunci nu erau de astea.
Apropos, ce ste cu femeia moarta in boschetii din piata abator ? Aam vazut la telejurnalul de pe TVR3.
Multumesc domnului prof.Manu pentru aprecieri, de care voi tine cont, fiind de substanta.
Salutari la toti cu mult drag -- Bunicul.
Rezolvaţi online sute de şarade
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
-
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Salut Ghita!
Cu oarecare intarziere, vin in intampinarea domnului profesor Manu si, voi relata impresii de la cutremurul din 5 martie 1977. Mai bine ar fi sa nu-mi reamintesc de acele zile, dar ele nu pot fi uitate. In acele zile ma aflam la un curs post universitar la Academia Militara Tehnica, numit in acea vreme Cursul Post Academic, fiind cazati la caminul Panduri al Academiei. Ca sa intru in relatare, in acea seara, ma aflam in camera mea din camin, impreuna cu doi colegi de camera, caminul fiind situat in incinta academiei. Stateam pe pat in pozitia sezand,abea venit de la sala de lectura , dupa o zi destul de incarcata, avand de gand sa ma dezechipez, sa intru sub asternut si sa citesc. Pana aici, toate bune si la locul lor.
La ora 21 si 15 minute, parca, am simtzit ca ceva nu este in regula, de parca cineva misca sub noi parchetul, cu intentia de a cerne ceva. N-am avut timp sa ne intrebam ce se intampla, ca am simtit cum dulapul se misca spre interiorul camerei, paturile cu noi cu tot, sunt miscate in aceeasi directie, usa se deschide de la sine, iar tocul usii se deformeaza, troznind. Lampa din tavan, a inceput sa se miste violent iar la o parte din ferestre au inceput sa crape geamurile.
De pe coridor, s-a auzit o voce care striga disperata cuvantul "Cutremur ", urmata de pasi grabiti pe scari. Am intrat in zona de o oarecare panica, mai ales ca a inceput sa crape tencuiala si sa cada, formandu-se un praf dens, greu de respirat.
In aceste conditii, toti din camera ne-am grabit spre usa, mai ales ca era deformata tare, avand tocul aproape desprins. Am iesit repede, asa cum eram imbracati, in pantaloni, camasa si papuci. Pe scari era o buluceala de nedescris, mai ales ca toate camerele de la toate nivelele erau ocupate de cursantii studenti, noi ocupand o mica parte din camin. Cu toate acestea, nu s-au creat busculade periculoase, imbranceli cu raniri sau cazaturi cu calcare in picioare. Cu toata imbulzeala asta, nu erau tipete sau comportari nelalocul lor. Si in aceste conditii extreme, comportarea civilizata si-a spus cuvantul.Au mai fost comportari nelalocul lor, dar minore si fara nici o urmare neplacuta.
In scurt timp curtea academiei s-a umput de persoanele coborate din camin., imbracati care -cum i-a p[rins vremea, insa cei mai multi in camasi si pantaloni sau in pijamale. Ne uitam unii la altii nedumeriti, speriati, mai ales ca tremuratul cladirii si a solului continua. Toti ne gandeam la familii si parinti, ramasi in garnizoanele de origine, nestiind care este situatia. In acest moment, nu exista lumina electrica, instalatia defectandu-se de la primele miscari mai violente a cladirilor de aici, totul desfasurandu-se pe intun
eric si la lumina farurilor masinilor ce treceau pe soseaua Panduri.
In aceste momente am vazut un fenomen deosebit, pe care nu l-am mai vazut si, care se petrece doar la cutremur. Un foarte scurt preambul si anume :curtea academiei este asfaltata in intregime, iar din loc in loc si la distante egale, s-au plantat copaci ornamentali, imprejmuiti cu un strat de pamant si gardutz. Datorita miscarilor scoartei terestre, copacii, cand se apropiau sa se atinga, iar stratul de pamant se valurea de parca ar fi valuri
de apa, iar in clipa urmatoare, copacii se departau, odata cu movilele de pamant.
Totul avea aspect de corabie, pe o mare agitata, dar o corabie in deriva. Nu dupa mult timp de la acest fenomen, care a inceput sa scada in intensitate si sa se linisteaca, a a parut alt fenomen, halucinant, in felul sau, de mari proportii, dar cu aspect cetatenesc, social si familial
Urmarea in episodul viitor.
Salutari cu drag la toti -- Bunicul.
Cu oarecare intarziere, vin in intampinarea domnului profesor Manu si, voi relata impresii de la cutremurul din 5 martie 1977. Mai bine ar fi sa nu-mi reamintesc de acele zile, dar ele nu pot fi uitate. In acele zile ma aflam la un curs post universitar la Academia Militara Tehnica, numit in acea vreme Cursul Post Academic, fiind cazati la caminul Panduri al Academiei. Ca sa intru in relatare, in acea seara, ma aflam in camera mea din camin, impreuna cu doi colegi de camera, caminul fiind situat in incinta academiei. Stateam pe pat in pozitia sezand,abea venit de la sala de lectura , dupa o zi destul de incarcata, avand de gand sa ma dezechipez, sa intru sub asternut si sa citesc. Pana aici, toate bune si la locul lor.
La ora 21 si 15 minute, parca, am simtzit ca ceva nu este in regula, de parca cineva misca sub noi parchetul, cu intentia de a cerne ceva. N-am avut timp sa ne intrebam ce se intampla, ca am simtit cum dulapul se misca spre interiorul camerei, paturile cu noi cu tot, sunt miscate in aceeasi directie, usa se deschide de la sine, iar tocul usii se deformeaza, troznind. Lampa din tavan, a inceput sa se miste violent iar la o parte din ferestre au inceput sa crape geamurile.
De pe coridor, s-a auzit o voce care striga disperata cuvantul "Cutremur ", urmata de pasi grabiti pe scari. Am intrat in zona de o oarecare panica, mai ales ca a inceput sa crape tencuiala si sa cada, formandu-se un praf dens, greu de respirat.
In aceste conditii, toti din camera ne-am grabit spre usa, mai ales ca era deformata tare, avand tocul aproape desprins. Am iesit repede, asa cum eram imbracati, in pantaloni, camasa si papuci. Pe scari era o buluceala de nedescris, mai ales ca toate camerele de la toate nivelele erau ocupate de cursantii studenti, noi ocupand o mica parte din camin. Cu toate acestea, nu s-au creat busculade periculoase, imbranceli cu raniri sau cazaturi cu calcare in picioare. Cu toata imbulzeala asta, nu erau tipete sau comportari nelalocul lor. Si in aceste conditii extreme, comportarea civilizata si-a spus cuvantul.Au mai fost comportari nelalocul lor, dar minore si fara nici o urmare neplacuta.
In scurt timp curtea academiei s-a umput de persoanele coborate din camin., imbracati care -cum i-a p[rins vremea, insa cei mai multi in camasi si pantaloni sau in pijamale. Ne uitam unii la altii nedumeriti, speriati, mai ales ca tremuratul cladirii si a solului continua. Toti ne gandeam la familii si parinti, ramasi in garnizoanele de origine, nestiind care este situatia. In acest moment, nu exista lumina electrica, instalatia defectandu-se de la primele miscari mai violente a cladirilor de aici, totul desfasurandu-se pe intun
eric si la lumina farurilor masinilor ce treceau pe soseaua Panduri.
In aceste momente am vazut un fenomen deosebit, pe care nu l-am mai vazut si, care se petrece doar la cutremur. Un foarte scurt preambul si anume :curtea academiei este asfaltata in intregime, iar din loc in loc si la distante egale, s-au plantat copaci ornamentali, imprejmuiti cu un strat de pamant si gardutz. Datorita miscarilor scoartei terestre, copacii, cand se apropiau sa se atinga, iar stratul de pamant se valurea de parca ar fi valuri
de apa, iar in clipa urmatoare, copacii se departau, odata cu movilele de pamant.
Totul avea aspect de corabie, pe o mare agitata, dar o corabie in deriva. Nu dupa mult timp de la acest fenomen, care a inceput sa scada in intensitate si sa se linisteaca, a a parut alt fenomen, halucinant, in felul sau, de mari proportii, dar cu aspect cetatenesc, social si familial
Urmarea in episodul viitor.
Salutari cu drag la toti -- Bunicul.
Rezolvaţi online sute de şarade
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
-
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
In legatura cu evenimentele de la cutremur, continuam cu impresiile de la acest eveniment tragic. Incepem cu acel fenomen care l-am numit social, familial si civic, de mare amploare, aparut spontan.
Nici nu s-a terminat cu trepidatiile solului cu tot ce era pe el, ca in conditiile lipsei complete a luminii electrice, a inceput sa apara un vuiet, care se amplifica preogresiv. Zgomotul venea de pe soseaua Panduri, dinspre Statuia Leul si Cotroceni , care se parea ca vin de mai departe. Cand zgomotul a ajuns suficient de puternic si clar, a inceput sa se auda distinct voci si ce strigau ele. Cand valul sonor, mai precis capul lui a ajuns in dreptul curtii Academiei, valul sonor tzipa, fiecare in tonul ei cuvinte de genul:"COPIII MEI ; CE S-A INTAMPLAT CU COPIII MEI ; UNDE SUNT COPIII MEI ; DE CE V-AM LASAT ACASA SI ACUM POATE SUNTETI MORTI ; DACA ATI MURIT COPIII MEI, MOR SI EU." si iar si iar "COPIII MEI - COPIII MEI ".Erau tipete si tanguiri de jale care m-au patruns si inhibat, facandu-ma sa ma incadrez, chiar de la aceasta distanta, cu jalea acestor femei - mame. In paralel, se auzeau lamentari si de genul unde este sotzul, copiii mari de la serviciu, parintii, starea caselor si masinilor aflate acasa. Repet ca zgomotul era atat de puternic si afectiv, incat m-a afectat pentru toata viata, pe care nici acum nu l-am uitat. Aici am simtit ce inseamna un sentiment matern dus la disperare.
Acest val a durat ca intensitate mare cam douazeci minute, dar el a durat multa vreme, ajungand pana la urma,la un tumult inabusit.
Sursa zgomotului era data de valul de femei care lucrau la acea ora la Fabrica de confectii si tricotaje Bucuresti, actualmente APACA, asa cum se chema cu multi ani inainte. Mai erau si femei - mame de la alte institutzii si intreprinderi din zona, Acest val era completat si de valul mai mic a celor care veneau dispre Drumul Taberei si Razoare. Mentionez ca nu mai circula nici un mijloc de transport in comun, totul era inghetat din punct de vedere a transportului.Abea s-a diminuat acest fenomen, ca a aparut altul, dar in sens invers, dinspre oras, centru - sa zicem, spre periferie si apoi inafara orasului. In aceste conditii, a inceput sa apara valul masiv de masini, care isi faceau loc, sa iasa afara din oras. Erau zeci si zeci de masini, cu luminile aprinse si cu claxoanele in functiune, facand un zgomot pot spune infernal, greu de suportat. Desi era o lipsa totala de curent, lumina masinilor era asa de puternica, de parca era ziua. Miscarea era asa de haotica si la dispozitia soferilor, incat s-au produs tamponari, injuraturi, incaerari chiar, totul fiind la dispozitia soferilor, atat la conflicte dar si la impacare. Din masinile catre exterior, putine s-au mai intors urmand sensul invers.
Urmarind aceste fenomene, nici nu am simtit frigul de la acea ora,fiind ca si hipnotizati, inhibati, stand pe loc. Dar incetul cu incetul, frigul ne-a patruns si ne gandeam cum sa ne luam hainele in camin si, apoi sa coboram. Stam in cumpana ca sa facem, teama fiind inca foarte puternica. Dar incetul cu incetul, frigul a invins teama, patrunzindu-se in camin si luandu-ne hainele. In camin nu am stat decat atat cat sa ne luam hainele si sa coboram. Ne era teama de replici ulterioare ale pamantului, dar nu au aparut decat cele minore.
Unii si-au luat si haine de pat sa se culce in curte. Eu aveam de gand sa -mi petrec noaptea pe strada, in zonele centrale ale Bucurestiului si sa vad ce s-a intamplat, ce efecte a avut cutremurul.
Despre acestea, in episodul viitor.
Cu drag la toti --Bunicul.
Nici nu s-a terminat cu trepidatiile solului cu tot ce era pe el, ca in conditiile lipsei complete a luminii electrice, a inceput sa apara un vuiet, care se amplifica preogresiv. Zgomotul venea de pe soseaua Panduri, dinspre Statuia Leul si Cotroceni , care se parea ca vin de mai departe. Cand zgomotul a ajuns suficient de puternic si clar, a inceput sa se auda distinct voci si ce strigau ele. Cand valul sonor, mai precis capul lui a ajuns in dreptul curtii Academiei, valul sonor tzipa, fiecare in tonul ei cuvinte de genul:"COPIII MEI ; CE S-A INTAMPLAT CU COPIII MEI ; UNDE SUNT COPIII MEI ; DE CE V-AM LASAT ACASA SI ACUM POATE SUNTETI MORTI ; DACA ATI MURIT COPIII MEI, MOR SI EU." si iar si iar "COPIII MEI - COPIII MEI ".Erau tipete si tanguiri de jale care m-au patruns si inhibat, facandu-ma sa ma incadrez, chiar de la aceasta distanta, cu jalea acestor femei - mame. In paralel, se auzeau lamentari si de genul unde este sotzul, copiii mari de la serviciu, parintii, starea caselor si masinilor aflate acasa. Repet ca zgomotul era atat de puternic si afectiv, incat m-a afectat pentru toata viata, pe care nici acum nu l-am uitat. Aici am simtit ce inseamna un sentiment matern dus la disperare.
Acest val a durat ca intensitate mare cam douazeci minute, dar el a durat multa vreme, ajungand pana la urma,la un tumult inabusit.
Sursa zgomotului era data de valul de femei care lucrau la acea ora la Fabrica de confectii si tricotaje Bucuresti, actualmente APACA, asa cum se chema cu multi ani inainte. Mai erau si femei - mame de la alte institutzii si intreprinderi din zona, Acest val era completat si de valul mai mic a celor care veneau dispre Drumul Taberei si Razoare. Mentionez ca nu mai circula nici un mijloc de transport in comun, totul era inghetat din punct de vedere a transportului.Abea s-a diminuat acest fenomen, ca a aparut altul, dar in sens invers, dinspre oras, centru - sa zicem, spre periferie si apoi inafara orasului. In aceste conditii, a inceput sa apara valul masiv de masini, care isi faceau loc, sa iasa afara din oras. Erau zeci si zeci de masini, cu luminile aprinse si cu claxoanele in functiune, facand un zgomot pot spune infernal, greu de suportat. Desi era o lipsa totala de curent, lumina masinilor era asa de puternica, de parca era ziua. Miscarea era asa de haotica si la dispozitia soferilor, incat s-au produs tamponari, injuraturi, incaerari chiar, totul fiind la dispozitia soferilor, atat la conflicte dar si la impacare. Din masinile catre exterior, putine s-au mai intors urmand sensul invers.
Urmarind aceste fenomene, nici nu am simtit frigul de la acea ora,fiind ca si hipnotizati, inhibati, stand pe loc. Dar incetul cu incetul, frigul ne-a patruns si ne gandeam cum sa ne luam hainele in camin si, apoi sa coboram. Stam in cumpana ca sa facem, teama fiind inca foarte puternica. Dar incetul cu incetul, frigul a invins teama, patrunzindu-se in camin si luandu-ne hainele. In camin nu am stat decat atat cat sa ne luam hainele si sa coboram. Ne era teama de replici ulterioare ale pamantului, dar nu au aparut decat cele minore.
Unii si-au luat si haine de pat sa se culce in curte. Eu aveam de gand sa -mi petrec noaptea pe strada, in zonele centrale ale Bucurestiului si sa vad ce s-a intamplat, ce efecte a avut cutremurul.
Despre acestea, in episodul viitor.
Cu drag la toti --Bunicul.
Rezolvaţi online sute de şarade
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
-
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Continuam.
Asa cum am scris, dupa ce m-am echipat si m-am asigurat impotriva frigului noptii, care era destul de puternic, am analizat traseul de urmat in Bucuresti, alegand traseul care duce spre centrul orasului, mergand pe linia de tramvai, ca reper de urmat in aceasta noapte. Cautand camarazi de drum, m-am intalnit cu un coleg de la Cluj-Napoca, aflat si el la Cursul post academic, dar la alta specialitate tehnica, maiorul inginer Staicu Gheorghe, un camarad cu care m-am inteles bine,atat la Academie cat si in Garnizoana Cluj-Napoca. I-am spus planul meu, cu care a fost de acord. Traseul ales era :Soseaua Panduri - calea 13 septembrie - Strada Uranus -Podul izvor - Strada Schitu Magureanu - Bulevardul Elisabeta -Bulevardul Carol- Piata Universitatii -Bulevardele Balcescu si Magheru - apoi inapoi in strada 1848[actualmente are alt nume pe care nu-l mai stiu ]-inapoi pana in piata Kogalniceanu si bulevardul cu acelasi nume -Splaiul Independentei pana la Podul - parca Elefterie -Strad Stirbei Voda -apoi pe dealul Cotroceni pe la Statuia Eroilor Patriei si api la Caminul Academiei. Cred ca drumul masura cel putin 15 km..dar eram relativ tineri, aveam 40 ani trecuti cu ceva, asa ca il puteam parcurge in aceasta noapte. Am inceput drumul cam pe la ora 23.
Ca aspect general, dupa acele miscari de personal si masini, atmosfera s-a calmat treptat, strazile au ramas pustii, circulatia auto s-a redus aproape la zero, in aer s-a pus o ceata cu efecte ce ingreunau circulatia iar jos, peste tot s-au imprastiat bucati de tencuiala, bucati de asfalt si piatra asfaltica, autosmulse din pavaj. Am observat ca o parte din calea de rulare a tramvaielor s-a deformat, vazand sine deformate, mai ales pe la imbinari. Toate cladirile aveau urme de la miscarea seismica, vazand, in semiobscuritate, crapaturi si smulgeri de material. Aceste aspecte comune nu le mai repet, deoarece s-ar intinde prea mult materialul.
Primul aspect deosebit l-am observat la depoul Panduri, unde o hala era deformata la intrare, iar un perete al gardului era daramat partial. Mergand asa mohorati, am ajuns la Piata Puisor, aflata la intersectia Soselei Panduri cu Calea 13 septembrie, unde am avut prima intalnire serioasa cu efectele cutremurului. Aici predominau casele de mici dimensiuni, unele din paianta, de slaba rezistenta. Cam la 2-3 case de la colt, am dat peste o casa cu un perete daramat, o camera fiind fara acest perete, iar un pat in care era intins pe pat si, neputandu-se misca, se afla un batran. Patul era miscat pana aproape de iesirea prin perete, oprindu-se in daramaturi. Totul in camera era ravasit.
Am observat ca si casele din jur, de aceeasi talie, au suferit deteriorari serioase. Se vedea cum in aceste curti,se depuneau eforturi pentru a se repara cate ceva. In curtea cu batranul, mai erau doua persoane, la care le-am aratat starea batranului. Femeile ne-au spus ca vad si stiu, dar nu-l misca deloc, deoarece toti peretii sunt afectati, si, la fel si tavanul, fiindu-le frica sa nu sa se darame peste el si peste toti. Maine la ziua, dupa cum au spus, spera sa fie mai bine si sa poata face ceva. In aceasta piata, cladirile fiind slab rezistente, multe se vedeu crapate, cu materiale desprinse si imprastiate pe trotuare, care ingreunau circulatia pietonala. In continuare, am vazut acelasi aspect sumbru, dar fara mari distrugeri, care le-am putut observa noaptea.Un aspect vizibil l-am observat pe strada Uranus,unde o parte din cladiri prezentau pe langa desprinderi de tencuiala, se vedeau crapaturi in pereti si materiale din acestia cazute pe trotuare.Pe aceasta strada, aproape de podul Izvor, am vazut sinele de tramvai deformate odata cu deformarea stratului de material pe care au fost montate.
De aici am trecut in Strada Schitu Magureanu, peste Podul Izvor, ajungand in Bulevardul Elisabeta.
Continuarea in numarul viitor.
Cu drag la toti --bunicul.
Asa cum am scris, dupa ce m-am echipat si m-am asigurat impotriva frigului noptii, care era destul de puternic, am analizat traseul de urmat in Bucuresti, alegand traseul care duce spre centrul orasului, mergand pe linia de tramvai, ca reper de urmat in aceasta noapte. Cautand camarazi de drum, m-am intalnit cu un coleg de la Cluj-Napoca, aflat si el la Cursul post academic, dar la alta specialitate tehnica, maiorul inginer Staicu Gheorghe, un camarad cu care m-am inteles bine,atat la Academie cat si in Garnizoana Cluj-Napoca. I-am spus planul meu, cu care a fost de acord. Traseul ales era :Soseaua Panduri - calea 13 septembrie - Strada Uranus -Podul izvor - Strada Schitu Magureanu - Bulevardul Elisabeta -Bulevardul Carol- Piata Universitatii -Bulevardele Balcescu si Magheru - apoi inapoi in strada 1848[actualmente are alt nume pe care nu-l mai stiu ]-inapoi pana in piata Kogalniceanu si bulevardul cu acelasi nume -Splaiul Independentei pana la Podul - parca Elefterie -Strad Stirbei Voda -apoi pe dealul Cotroceni pe la Statuia Eroilor Patriei si api la Caminul Academiei. Cred ca drumul masura cel putin 15 km..dar eram relativ tineri, aveam 40 ani trecuti cu ceva, asa ca il puteam parcurge in aceasta noapte. Am inceput drumul cam pe la ora 23.
Ca aspect general, dupa acele miscari de personal si masini, atmosfera s-a calmat treptat, strazile au ramas pustii, circulatia auto s-a redus aproape la zero, in aer s-a pus o ceata cu efecte ce ingreunau circulatia iar jos, peste tot s-au imprastiat bucati de tencuiala, bucati de asfalt si piatra asfaltica, autosmulse din pavaj. Am observat ca o parte din calea de rulare a tramvaielor s-a deformat, vazand sine deformate, mai ales pe la imbinari. Toate cladirile aveau urme de la miscarea seismica, vazand, in semiobscuritate, crapaturi si smulgeri de material. Aceste aspecte comune nu le mai repet, deoarece s-ar intinde prea mult materialul.
Primul aspect deosebit l-am observat la depoul Panduri, unde o hala era deformata la intrare, iar un perete al gardului era daramat partial. Mergand asa mohorati, am ajuns la Piata Puisor, aflata la intersectia Soselei Panduri cu Calea 13 septembrie, unde am avut prima intalnire serioasa cu efectele cutremurului. Aici predominau casele de mici dimensiuni, unele din paianta, de slaba rezistenta. Cam la 2-3 case de la colt, am dat peste o casa cu un perete daramat, o camera fiind fara acest perete, iar un pat in care era intins pe pat si, neputandu-se misca, se afla un batran. Patul era miscat pana aproape de iesirea prin perete, oprindu-se in daramaturi. Totul in camera era ravasit.
Am observat ca si casele din jur, de aceeasi talie, au suferit deteriorari serioase. Se vedea cum in aceste curti,se depuneau eforturi pentru a se repara cate ceva. In curtea cu batranul, mai erau doua persoane, la care le-am aratat starea batranului. Femeile ne-au spus ca vad si stiu, dar nu-l misca deloc, deoarece toti peretii sunt afectati, si, la fel si tavanul, fiindu-le frica sa nu sa se darame peste el si peste toti. Maine la ziua, dupa cum au spus, spera sa fie mai bine si sa poata face ceva. In aceasta piata, cladirile fiind slab rezistente, multe se vedeu crapate, cu materiale desprinse si imprastiate pe trotuare, care ingreunau circulatia pietonala. In continuare, am vazut acelasi aspect sumbru, dar fara mari distrugeri, care le-am putut observa noaptea.Un aspect vizibil l-am observat pe strada Uranus,unde o parte din cladiri prezentau pe langa desprinderi de tencuiala, se vedeau crapaturi in pereti si materiale din acestia cazute pe trotuare.Pe aceasta strada, aproape de podul Izvor, am vazut sinele de tramvai deformate odata cu deformarea stratului de material pe care au fost montate.
De aici am trecut in Strada Schitu Magureanu, peste Podul Izvor, ajungand in Bulevardul Elisabeta.
Continuarea in numarul viitor.
Cu drag la toti --bunicul.
Rezolvaţi online sute de şarade
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
-
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Continuam cu impresiile de la cutremur. Am ramas in locul unde de intersectie dintre Strada Schitu Magureanu si Bulevardul Elisabeta, in fata Colegiului National Gheorghe Lazar si a celebrei Cofetarii Ciresica, poata cea mai cunoscuta cofetarie din Bucuresti, destinata publicului larg si nu cu multi bani. Cum circulatia auto era redusa la zero, ne-am instalat la mijloc privind in cele patru directii ale intersectiei, pentru a alege incotro mergem. Cum in lungul Bulevardului Kogalniceanu,am vazut mai mult moloz, am hotarat sa mergem pana in piata cu acelasi nume, dupa care sa ne intoarcem si sa mergem pe axa nord-sud, acum aflandu-ne pe axa est -vest. Zis si facut. Aici am vazut cateva aspecte mai grave si anume :majoritatea cladirilor mai inalte, au sus la marginea acoperisului diferite lucrari de arta, precum mici statui, diferite forme geometrice si cate si mai cate forme. In urma cutremurului, acestea s-au desprins si au cazut pe trotuare sau pe partea carosabila.
Desi cele de pe trotuar impiedicau circulatia pietonala, ele nu aveau impact pentruca trotuarele erau ocolite de foarte putinii trecatori, cele de pe partea carosabila au facut prapad, cazand peste mare parte din masinile parcate in mod obisnuit. Am vazut pe acest bulevard, masini facute placinta de catre bucati mari de ciment sau piatra, cazute de sus. Dupa cum am observat, toate masinile erau afectate de caderea acestor "meteoriti"de pe acoperis. Acelasi fenomen pe care l-am observat si in curtea Academiei, a fost acela ca am vazut cetateni iesiti in mijlocul pietii cu acelasi nume, in jurul statuii lui Mihail Kogalniceanu, pentru a se feri de eventualele noi miscari terestre,imbracati cum i-o prins vremea si cu lucruri pe care au apucat sa le ia cu ei, la repezeala.Acest aspect mi-a indus un stres permanent, care mi-a afectat comportamentul pentru multa vreme.Aratau ca niste refugiati, lasati de izbeliste in voia sortii.
De aici ne-am intors si am mers pe Bulevardul Elisabeta cu directia spre Universitate. Nu ma refer la faptul ca peste tot era plin de moloz, cioburi sparte, praf, in general o atmosfera sumbra. Am putut vedea ca Beraria Gambrinus si inca una - doua cladiri de langa ea, au fost serios afectate, Beraria prezentand crapaturi, geamuri sparte si deformate, fiind cea mai afectata dintre cladirile de aici. La intersectia cu Strada Brezoianu, am facut cativa pasi pe aceasta strada, unde am vazut lume adunata langa un bloc prabusit, bloc de peste sapte nivele. Aici era un coafor, in care la ora cutremurului se lucra. Ironia sortii a facut ca aici sa se petreaca o tragedie. Desi ora de inchidere a trecut, au cazut de acord sa mai lucreze un timp, avand cliente neonorate, care inca asteptau. Ele si-au terminat lucrul inainte cu putin inainte de ora 21, si-au strans lucrurile dar au convenit ca inainte de plecare, sa mai discute si sa fumeze o tigara impreuna. De fata a fost o clienta, ultima din ziua aceea, care a auzit de planul lor. Intarzierea aceasta le-a costat viata. Blocul era o gramada de moloz, caramizi si materiale rezultate de aici, de nu se mai stia ce a fost aici. Am ramas si eu blocat, mut, in fata acestei tragedii , prima intalnita de o asa gravitate. Cum strada este scurta, m-am dus pana la colt, de unde am vazut o parte laterala a marelui magazin VICTORIA, unele dintre cele mai mari din Romania. De aici am observat ca aripa stanga a magazinului a fost serios afectata, vazandu-se o parte din peretii de aici si scara, daramate. La ultimul etaj, se vedea o usa strambata care statea intr-o balama, atarnand si scartaind jalnic sub influenta vantului care o balansa. Prin sinistrul ei, semana cu niste imagini pictoriale din filmul Marile Sperante, dupa Charles Dickens, vazut prin anul 1954, primul film englezesc vazut de mine si primul film englezesc ce rula pe ecranele romanesti, dupa asa zisele reforme de dupa razboi. Intorcandu-ma pe bulevard, am vazut tot pe strada Brezoianu, dar in partea cealalta a strazii, care continua si in aceasta parte,mult moloz si, in general daramaturi, care mergeau pana catre redactia ziarului Informatia Bucurestiului fost cu multi ani in urma, redactia Ziarului Universul. Se vedeau cladiri afectate, dar eu nu puteam face nimic, decat sa constat si sa ma intristez si mai mult. Aici locuia un fost coleg de La Curs, de care nu am stiut nimic vre-o doua zile, fara a putea legatura cu el, telefoanele nemaifunctionand.
In acest sector central,erau mai multi oameni, dar umblau ca niste naluci, tristi, speriati si grabiti.
De aici, am ajuns in piata Universitatii, dar ramane in episodul viitor.
Salut cu drag la toata dinastia Potra, sanatate si numai bucurii. -Bunicul.
Desi cele de pe trotuar impiedicau circulatia pietonala, ele nu aveau impact pentruca trotuarele erau ocolite de foarte putinii trecatori, cele de pe partea carosabila au facut prapad, cazand peste mare parte din masinile parcate in mod obisnuit. Am vazut pe acest bulevard, masini facute placinta de catre bucati mari de ciment sau piatra, cazute de sus. Dupa cum am observat, toate masinile erau afectate de caderea acestor "meteoriti"de pe acoperis. Acelasi fenomen pe care l-am observat si in curtea Academiei, a fost acela ca am vazut cetateni iesiti in mijlocul pietii cu acelasi nume, in jurul statuii lui Mihail Kogalniceanu, pentru a se feri de eventualele noi miscari terestre,imbracati cum i-o prins vremea si cu lucruri pe care au apucat sa le ia cu ei, la repezeala.Acest aspect mi-a indus un stres permanent, care mi-a afectat comportamentul pentru multa vreme.Aratau ca niste refugiati, lasati de izbeliste in voia sortii.
De aici ne-am intors si am mers pe Bulevardul Elisabeta cu directia spre Universitate. Nu ma refer la faptul ca peste tot era plin de moloz, cioburi sparte, praf, in general o atmosfera sumbra. Am putut vedea ca Beraria Gambrinus si inca una - doua cladiri de langa ea, au fost serios afectate, Beraria prezentand crapaturi, geamuri sparte si deformate, fiind cea mai afectata dintre cladirile de aici. La intersectia cu Strada Brezoianu, am facut cativa pasi pe aceasta strada, unde am vazut lume adunata langa un bloc prabusit, bloc de peste sapte nivele. Aici era un coafor, in care la ora cutremurului se lucra. Ironia sortii a facut ca aici sa se petreaca o tragedie. Desi ora de inchidere a trecut, au cazut de acord sa mai lucreze un timp, avand cliente neonorate, care inca asteptau. Ele si-au terminat lucrul inainte cu putin inainte de ora 21, si-au strans lucrurile dar au convenit ca inainte de plecare, sa mai discute si sa fumeze o tigara impreuna. De fata a fost o clienta, ultima din ziua aceea, care a auzit de planul lor. Intarzierea aceasta le-a costat viata. Blocul era o gramada de moloz, caramizi si materiale rezultate de aici, de nu se mai stia ce a fost aici. Am ramas si eu blocat, mut, in fata acestei tragedii , prima intalnita de o asa gravitate. Cum strada este scurta, m-am dus pana la colt, de unde am vazut o parte laterala a marelui magazin VICTORIA, unele dintre cele mai mari din Romania. De aici am observat ca aripa stanga a magazinului a fost serios afectata, vazandu-se o parte din peretii de aici si scara, daramate. La ultimul etaj, se vedea o usa strambata care statea intr-o balama, atarnand si scartaind jalnic sub influenta vantului care o balansa. Prin sinistrul ei, semana cu niste imagini pictoriale din filmul Marile Sperante, dupa Charles Dickens, vazut prin anul 1954, primul film englezesc vazut de mine si primul film englezesc ce rula pe ecranele romanesti, dupa asa zisele reforme de dupa razboi. Intorcandu-ma pe bulevard, am vazut tot pe strada Brezoianu, dar in partea cealalta a strazii, care continua si in aceasta parte,mult moloz si, in general daramaturi, care mergeau pana catre redactia ziarului Informatia Bucurestiului fost cu multi ani in urma, redactia Ziarului Universul. Se vedeau cladiri afectate, dar eu nu puteam face nimic, decat sa constat si sa ma intristez si mai mult. Aici locuia un fost coleg de La Curs, de care nu am stiut nimic vre-o doua zile, fara a putea legatura cu el, telefoanele nemaifunctionand.
In acest sector central,erau mai multi oameni, dar umblau ca niste naluci, tristi, speriati si grabiti.
De aici, am ajuns in piata Universitatii, dar ramane in episodul viitor.
Salut cu drag la toata dinastia Potra, sanatate si numai bucurii. -Bunicul.
Rezolvaţi online sute de şarade
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
-
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Continuam cu relatarile despre cutermur. Am ajuns in Piata Universitatii, de unde reluam discutia noastra.
Ajuns aici, am vazut cateva aspecte cu totul deosebite. Primul aspect, care l-am vazut si in Piata Kogalniceanu, a fost o multime de oameni, cel putin sute, care au fugit din locuinte si s-au refugiat aici, pentru a se feri de eventualele replici care vor mai fi. Multimea avea un aspect cu totul inedit, ca imbracaminte si stare generala. Aproape toti erau sumar imbracati - unii doar in pijamale, camasi de noapte sau echipament sumar de somn.Altii, desi aveau ceva mai multe haine pe ei, se vedea clar ca au iesit cu ce aveau pe ei in acel moment. Aproape toti aveau capul descoperit, iar in picioare aveau doar papuci de casa sau cipici. Cei mai curajosi, cred ca s-au intors in locuinte si au luat haine mai groase, paturi sau chiar saltele. Cum piata este mare, in forma de L, pe laturile de sud si est, si, cum pe o latura se afla statuile lui Gheorghe Lazar, Ion Heliade Radulescu si Mihai viteazu, acest grup mare de oameni, in fond nenorociti si infrigurati, semana cu o armata de-a marelui Mihai, aflata la odihna de noapte, intr-un bivuac improvizat. Si, intr-adevar, unii mai dotati cu lucruri din casa, si-au intins aceste lucruri, pregatindu-se de inoptat. Cu toate acestea, cei mai multi aratau ca niste refugiati, fugiti de un dusman cumplit si teribil. Totul, cum am spus, aducea a bivuac improvizat.
Ajunsi in centrul centrului BUCURESTIULUI, in fata Teatrului National si a Spitalului Coltea, am auzit discutii intre cei din piata, ca am intrat in vorba cu ei, cum ca grupuri de raufacatori. au inceput sa sparga magazine de pe Bulevardul 1848 -asa se chema atunci, acum ii spune altcumva -si furau in special aparatura electrica si electronica. Curiosi, am mers sa vedem si, intr-adevar am vazut vitrine sparte si vitrine goale. Aici se aflau mai multe magazine de acest gen, acum fiind tinta hotilor. Ne-a intristat vederea aceasta, dar in curand ea a fost compensata de ceva care credeam ca nu se va putea in aceste conditii. Dintr-o curte aflata in apropiere, am vazut un drup de militieni care escortau un grup de cetateni,aproape toti tineri,, cu catuse si legati unul de altul, luati si dusi in pas cadentat spre o masina tip duba, pe care abea acum am observat-o. In zona am vazut ca au ramas militieni pentru paza. N-as fi crezut daca nu vedeam, dar actiunea militienilor a produs multa bucurie in cei din piata, care si-au manufestat bucuria prin gesturi, exclamatii de bucurie si amenintare la adresa hotilor.
Un alt aspect care m-a intristat profund a fost acela al prabusirii blocului unde locuia Toma Caragiu. Era un bloc inalt de peste 10 nivele, situat langa Piata Universitatii, in spatele Muzeului de istorie al municipiului Bucuresti. Nu stiam acest lucru, dat l-am aflat de la privitori, ca si noi. Privind acest bloc, mi-am dat seama ca orice incercare de a scapa de aici, este imposibila, daca nu se demola blocul. Blocul era rupt in doua cam de la etajul patru, etajele de sus fiind rasturnate peste cele de jos, si sustinute de niste armaturi metalice grosase cat mana de groase. Aici si-au gasit moartea in aceasta seara,si regizorul Nicolae Bocanetz si indragita solista de muzica usoara, Doina Badea.
Afland de la cetateni care erau privitori ca si noi, ca este multa lume pe Bulevardul 1848, am mers pana in Piata Sfantu Gheorghe, unde este kilometrul zero al Romaniei. Aici se afla Statuia lui CONSTANTIN BRANCOVEANU si BISERICA SFANTU GHEORGHE, CTITORITA DE EL. In Spatele bisericii,este un parc umbros, iar in fata este piata cu acelasi nume. Chiar in fata bisericii este borna kilometrica zero,de unde se masoara toate distantele in tara. Toata aceasta zona era plina de tot felul de cetateni, fugiti din case, adapastindu-se aici. Nu mai insist deoarece,aspectul general era ca cel din Piata Universitatii. Privind in lungul Bulevardului 1848, poate cel mai comercial bulevarddin capitala, am constatat aceeasi atmosfera sumbra,apasatoare si trista.
Dupa aceea ne-am intors in Piata Universitatii, de unde am luat-o pe bulevardul Nicolae Balcescu si mai departe pana in Piata Romana.
Nu ma pot abtine sa nu constat si sa observ ce nume frumoase, de mare rezonanta patriotica si latina am parcurs, intarindu-mi inca si inca odata convingerea ca pentru toti romanii, soarele de la Bucuresti rasare, aceasta in ciuda unor deosebiri regionale, ca obiceiuri si stil de viata.
Restul in episodul urmator.
Cu mult drag, la toti -bunicul.
Ajuns aici, am vazut cateva aspecte cu totul deosebite. Primul aspect, care l-am vazut si in Piata Kogalniceanu, a fost o multime de oameni, cel putin sute, care au fugit din locuinte si s-au refugiat aici, pentru a se feri de eventualele replici care vor mai fi. Multimea avea un aspect cu totul inedit, ca imbracaminte si stare generala. Aproape toti erau sumar imbracati - unii doar in pijamale, camasi de noapte sau echipament sumar de somn.Altii, desi aveau ceva mai multe haine pe ei, se vedea clar ca au iesit cu ce aveau pe ei in acel moment. Aproape toti aveau capul descoperit, iar in picioare aveau doar papuci de casa sau cipici. Cei mai curajosi, cred ca s-au intors in locuinte si au luat haine mai groase, paturi sau chiar saltele. Cum piata este mare, in forma de L, pe laturile de sud si est, si, cum pe o latura se afla statuile lui Gheorghe Lazar, Ion Heliade Radulescu si Mihai viteazu, acest grup mare de oameni, in fond nenorociti si infrigurati, semana cu o armata de-a marelui Mihai, aflata la odihna de noapte, intr-un bivuac improvizat. Si, intr-adevar, unii mai dotati cu lucruri din casa, si-au intins aceste lucruri, pregatindu-se de inoptat. Cu toate acestea, cei mai multi aratau ca niste refugiati, fugiti de un dusman cumplit si teribil. Totul, cum am spus, aducea a bivuac improvizat.
Ajunsi in centrul centrului BUCURESTIULUI, in fata Teatrului National si a Spitalului Coltea, am auzit discutii intre cei din piata, ca am intrat in vorba cu ei, cum ca grupuri de raufacatori. au inceput sa sparga magazine de pe Bulevardul 1848 -asa se chema atunci, acum ii spune altcumva -si furau in special aparatura electrica si electronica. Curiosi, am mers sa vedem si, intr-adevar am vazut vitrine sparte si vitrine goale. Aici se aflau mai multe magazine de acest gen, acum fiind tinta hotilor. Ne-a intristat vederea aceasta, dar in curand ea a fost compensata de ceva care credeam ca nu se va putea in aceste conditii. Dintr-o curte aflata in apropiere, am vazut un drup de militieni care escortau un grup de cetateni,aproape toti tineri,, cu catuse si legati unul de altul, luati si dusi in pas cadentat spre o masina tip duba, pe care abea acum am observat-o. In zona am vazut ca au ramas militieni pentru paza. N-as fi crezut daca nu vedeam, dar actiunea militienilor a produs multa bucurie in cei din piata, care si-au manufestat bucuria prin gesturi, exclamatii de bucurie si amenintare la adresa hotilor.
Un alt aspect care m-a intristat profund a fost acela al prabusirii blocului unde locuia Toma Caragiu. Era un bloc inalt de peste 10 nivele, situat langa Piata Universitatii, in spatele Muzeului de istorie al municipiului Bucuresti. Nu stiam acest lucru, dat l-am aflat de la privitori, ca si noi. Privind acest bloc, mi-am dat seama ca orice incercare de a scapa de aici, este imposibila, daca nu se demola blocul. Blocul era rupt in doua cam de la etajul patru, etajele de sus fiind rasturnate peste cele de jos, si sustinute de niste armaturi metalice grosase cat mana de groase. Aici si-au gasit moartea in aceasta seara,si regizorul Nicolae Bocanetz si indragita solista de muzica usoara, Doina Badea.
Afland de la cetateni care erau privitori ca si noi, ca este multa lume pe Bulevardul 1848, am mers pana in Piata Sfantu Gheorghe, unde este kilometrul zero al Romaniei. Aici se afla Statuia lui CONSTANTIN BRANCOVEANU si BISERICA SFANTU GHEORGHE, CTITORITA DE EL. In Spatele bisericii,este un parc umbros, iar in fata este piata cu acelasi nume. Chiar in fata bisericii este borna kilometrica zero,de unde se masoara toate distantele in tara. Toata aceasta zona era plina de tot felul de cetateni, fugiti din case, adapastindu-se aici. Nu mai insist deoarece,aspectul general era ca cel din Piata Universitatii. Privind in lungul Bulevardului 1848, poate cel mai comercial bulevarddin capitala, am constatat aceeasi atmosfera sumbra,apasatoare si trista.
Dupa aceea ne-am intors in Piata Universitatii, de unde am luat-o pe bulevardul Nicolae Balcescu si mai departe pana in Piata Romana.
Nu ma pot abtine sa nu constat si sa observ ce nume frumoase, de mare rezonanta patriotica si latina am parcurs, intarindu-mi inca si inca odata convingerea ca pentru toti romanii, soarele de la Bucuresti rasare, aceasta in ciuda unor deosebiri regionale, ca obiceiuri si stil de viata.
Restul in episodul urmator.
Cu mult drag, la toti -bunicul.
Rezolvaţi online sute de şarade
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
-
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Continuam
Dupa o noapte zbuciumata cu un somn scurt si intrerupt de cosmaruri, pe la sapte si ceva, ne trezim - vorbesc de cei din camera. Peste tot era liniste, atmosfara apasatoare, fiind inca intr-o stare de buimaceala, ca un boxer inca sub influentza loviturii de knockout.Dupa o igiena rapida, iesim sa vedem ce este afara, daca se tin cursuri. In toata curtea este pustiu, sau aproape pustiu.
Cum din curte nu se prea vede panoramic, ne urcam pe acoperisul cladirii caminului. Cum cladire este pe dealul Cotroceni, privelistea este cuprinzatoare. Imaginea care ni se arata este absolut dezolanta. Cladirile, strazile, copacii si atmosfera inconjuratoare sunt de un gri intens,, totul fiind inca invaluit in praful cenusiu generalizat. De aici se vad cladirile afectate de cutremur, avand acoperisurile cazute, sparturi in ziduri, copaci cazuti, iar pe strazi, cat se putea vedea, era numai moloz. Atmosfera aceasta era completata de pustietatea din jur, foarte putinii trecatori, lipsa completa a transportului in comun.Desi se prevedea o zi senina, nu se vedea nici macar o geana de cer senin.
Insasi caminul prezenta usoare crapaturi pe la imbinari, usi si ferestre deformate,desi era o constructie solida facute de germani, inainte de razboi asfaltul curtii era crapat pe mai multe falii, iar rigolele de langa copaci, erau imprastiate. Linia de tramvai de pe soseaua Panduri, avea sine miscate din patul lor, avand smulgeri de material de pe calea de rulare. Pe langa materiale din cladiri imprastiate pe strazi, troleibuzele nu puteau circula, firele fiind smulse, rupte iar la bifurcatii, legaturile erau rupte. Ca urmare, transportul in comun era complet paralizat. Mai circula cate un autovehicul, dube si camioane de transport, mirandu-ne cum circulau in haosul acesta. Pentru a descrie cele ce vor urma, facem o mica digresiune. Sectorul din Bucuresti,situat in spatele academiei, in lungul soselei Panduri, se numea Razoare, cu acest nume fiind si o strada, in amintirea localitatii Razoare, din Marele Razboi deReintregire. Aici se afla un important vad comercial, format din chioscuri, care vindeau produse alimentare, in zona fiind mai multe institutzii si scoli. Aici, in permanenta erau cozi la diverse produse, cum ar fi covrigi, franzele, hot -dog, salam de diverse categorii, apa minerala etc. Zona mai era completata cu un bufet, unde la "botul calului "se putea lua ceva la repezeala, plus mici cu mustar. Acest loc era frecventat de cele mai diverse categorii sociale, care sa-si faca unele cumparaturi in fuga si timp scurt. Si acum revenim.
Vazand ceva lume adunata acolo, am mers si noi sa vedem ce este acolo. Ceea ce am vazut, ne-a uluit. Toate chioscurile erau pline de navete cu franzele, paini, painici, apa minerala,branzeturi si cate si mai cate. Acestea au fost aduse in timpul noptii din tzara, printr-un efort si un spirit de solidaritate nemaiintalnit. Au inceput sa se faca cozi, find incercari de a lua mai multe. Se dadea cate o jumatate de franzela, o sticla de apa, un calup de branza si ceva zahar de persoana.Se mai dadeau si alte materiale dar nu le mai tin minte. Pe baza de incredere, se dadea pe numarul de persoane declarate. Nu am constata incalcari ale bunului simtz, toate incercarile au fost curmate de cei de la coada. Acesta a fost singurul punct din acest loc, unde se distribuiau alimente. cantina academiei e fost inchisa toata ziua si, parca si ziua urmatoare. Nu am urmarit care este situatia in alte sectoare, dar din relatarile ulterioare, asemenea puncte erau amenajate, in cursul acestei nopti, si au functionat ca singure puncte de aprovizionare, timp de 2 la 3 zile. intre timp s-au mai adus si fructe, ceva legume de stricta folosinta, asa ca situatia lua un aspect de minima normalitate. La inceput au fost gratuite, dupa care, s-au dat contra cost.
Starea de soc a inceput sa se dilueze, lumea intrand in obisnuitele treburi cotidiene, aceasta dupa ce si-au rezolvat problemele din locuinte, care, in multe cazuri, nu au fost putine.
Vom continua cu impresii in episodul urmator.
Cu mult drag --Bunicul.
Dupa o noapte zbuciumata cu un somn scurt si intrerupt de cosmaruri, pe la sapte si ceva, ne trezim - vorbesc de cei din camera. Peste tot era liniste, atmosfara apasatoare, fiind inca intr-o stare de buimaceala, ca un boxer inca sub influentza loviturii de knockout.Dupa o igiena rapida, iesim sa vedem ce este afara, daca se tin cursuri. In toata curtea este pustiu, sau aproape pustiu.
Cum din curte nu se prea vede panoramic, ne urcam pe acoperisul cladirii caminului. Cum cladire este pe dealul Cotroceni, privelistea este cuprinzatoare. Imaginea care ni se arata este absolut dezolanta. Cladirile, strazile, copacii si atmosfera inconjuratoare sunt de un gri intens,, totul fiind inca invaluit in praful cenusiu generalizat. De aici se vad cladirile afectate de cutremur, avand acoperisurile cazute, sparturi in ziduri, copaci cazuti, iar pe strazi, cat se putea vedea, era numai moloz. Atmosfera aceasta era completata de pustietatea din jur, foarte putinii trecatori, lipsa completa a transportului in comun.Desi se prevedea o zi senina, nu se vedea nici macar o geana de cer senin.
Insasi caminul prezenta usoare crapaturi pe la imbinari, usi si ferestre deformate,desi era o constructie solida facute de germani, inainte de razboi asfaltul curtii era crapat pe mai multe falii, iar rigolele de langa copaci, erau imprastiate. Linia de tramvai de pe soseaua Panduri, avea sine miscate din patul lor, avand smulgeri de material de pe calea de rulare. Pe langa materiale din cladiri imprastiate pe strazi, troleibuzele nu puteau circula, firele fiind smulse, rupte iar la bifurcatii, legaturile erau rupte. Ca urmare, transportul in comun era complet paralizat. Mai circula cate un autovehicul, dube si camioane de transport, mirandu-ne cum circulau in haosul acesta. Pentru a descrie cele ce vor urma, facem o mica digresiune. Sectorul din Bucuresti,situat in spatele academiei, in lungul soselei Panduri, se numea Razoare, cu acest nume fiind si o strada, in amintirea localitatii Razoare, din Marele Razboi deReintregire. Aici se afla un important vad comercial, format din chioscuri, care vindeau produse alimentare, in zona fiind mai multe institutzii si scoli. Aici, in permanenta erau cozi la diverse produse, cum ar fi covrigi, franzele, hot -dog, salam de diverse categorii, apa minerala etc. Zona mai era completata cu un bufet, unde la "botul calului "se putea lua ceva la repezeala, plus mici cu mustar. Acest loc era frecventat de cele mai diverse categorii sociale, care sa-si faca unele cumparaturi in fuga si timp scurt. Si acum revenim.
Vazand ceva lume adunata acolo, am mers si noi sa vedem ce este acolo. Ceea ce am vazut, ne-a uluit. Toate chioscurile erau pline de navete cu franzele, paini, painici, apa minerala,branzeturi si cate si mai cate. Acestea au fost aduse in timpul noptii din tzara, printr-un efort si un spirit de solidaritate nemaiintalnit. Au inceput sa se faca cozi, find incercari de a lua mai multe. Se dadea cate o jumatate de franzela, o sticla de apa, un calup de branza si ceva zahar de persoana.Se mai dadeau si alte materiale dar nu le mai tin minte. Pe baza de incredere, se dadea pe numarul de persoane declarate. Nu am constata incalcari ale bunului simtz, toate incercarile au fost curmate de cei de la coada. Acesta a fost singurul punct din acest loc, unde se distribuiau alimente. cantina academiei e fost inchisa toata ziua si, parca si ziua urmatoare. Nu am urmarit care este situatia in alte sectoare, dar din relatarile ulterioare, asemenea puncte erau amenajate, in cursul acestei nopti, si au functionat ca singure puncte de aprovizionare, timp de 2 la 3 zile. intre timp s-au mai adus si fructe, ceva legume de stricta folosinta, asa ca situatia lua un aspect de minima normalitate. La inceput au fost gratuite, dupa care, s-au dat contra cost.
Starea de soc a inceput sa se dilueze, lumea intrand in obisnuitele treburi cotidiene, aceasta dupa ce si-au rezolvat problemele din locuinte, care, in multe cazuri, nu au fost putine.
Vom continua cu impresii in episodul urmator.
Cu mult drag --Bunicul.
Rezolvaţi online sute de şarade
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
-
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Continuam.
Am ramas cu ceva restantze referitoare la justificarea unor degradari, in urma cutremurului. Am afirmat ca a doua zi dimineatza, m-am urcat pe acoperisul caminului academiei, de unde se vedea o buna parte din Bucuresti. Din acest loc, se vedea spre est pana catre Universitate, aflat la aproximativ 6la 7 km,, apoi spre vest, se vedea mare parte din cartierul Drumul Taberei, pana dincolo de statia Favorit, apoi spre nord, pana dincolo de Apaca - fabrica de confectii, si in lungul cartierului, pe atunci denumit Armata Poporului, actualmente Corneliu Coposu, iar la sud, pana spre Soseaua Giurgiului si Cimitirul Bellu, in suprefata de multi zeci de kilometrii patrati. Am afirmat ca se vedeau multe, multe daramaturi, si mult moloz. Ele proveneau in cea mai mare parte de la daramarea calcanurilor caselor si a acoperisurilor. Daca nu se stie ce este un calcan, folosesc o mica digresiune pentru a o lamuri. Revin prin comparatie cu acele case daramate de pe strada Somesului din Cluj, unde au fost niste case si acum este viran si buda publica., unde au fost si sunt si acum. Casele cu calcan sunt acele case care au peretele din spate, mult inaltat pana la varful acoperisului,din caramida de jos si pana sus, de unde coboara acoperisul spre fatza, pana la peretele din fatza, mult mai mic. Acel perete din spate,se numeste calcan, care fiind inalt si singular, la trepidatii, cedeaza si se darama de sus in jos. La toate cladirile, calcanul este format dintr-un singur rand de caramida, sau paianta, adica pamant amestecat cu paie, uscat sub forma de caramizi, fara sa fie arse. Acestea, pe langa faptul ca sunt slab rezistente, la ploi, se inmoaie si se darama de la sine. Privind de pe acoperis, am vazut multe case cu peretii tip calcan daramatzi, de la partial si pana la total. Cum acoperisul se sprijina in spate pe calcan, iar calcanul nu mai exista, acoperisul se darama de la sine. Daca iau in calcul casele din paianta, care s-au daramat sau crapat in mare parte, imaginea era dezolanta prin marele numar de case deteriorate, de la partial si pana la total. Aproape toate aceste situatii, s-au intamplat la casele de locuit familiale. La cele vazute in noaptea periplului prin Bucuresti,m-am referit la blocuri cu mai multe etaje din centru, sau costructii de mai mari dimensiuni, iar in zonele de locuit, de la casele de paianta si calcanuri in cea mai mare parte.
Aceasta a fost o digresiune, dupa mine, necesara, desi tine locul unui episod.
Va urma.
Cu mult drag la toti --Bunicul.
Am ramas cu ceva restantze referitoare la justificarea unor degradari, in urma cutremurului. Am afirmat ca a doua zi dimineatza, m-am urcat pe acoperisul caminului academiei, de unde se vedea o buna parte din Bucuresti. Din acest loc, se vedea spre est pana catre Universitate, aflat la aproximativ 6la 7 km,, apoi spre vest, se vedea mare parte din cartierul Drumul Taberei, pana dincolo de statia Favorit, apoi spre nord, pana dincolo de Apaca - fabrica de confectii, si in lungul cartierului, pe atunci denumit Armata Poporului, actualmente Corneliu Coposu, iar la sud, pana spre Soseaua Giurgiului si Cimitirul Bellu, in suprefata de multi zeci de kilometrii patrati. Am afirmat ca se vedeau multe, multe daramaturi, si mult moloz. Ele proveneau in cea mai mare parte de la daramarea calcanurilor caselor si a acoperisurilor. Daca nu se stie ce este un calcan, folosesc o mica digresiune pentru a o lamuri. Revin prin comparatie cu acele case daramate de pe strada Somesului din Cluj, unde au fost niste case si acum este viran si buda publica., unde au fost si sunt si acum. Casele cu calcan sunt acele case care au peretele din spate, mult inaltat pana la varful acoperisului,din caramida de jos si pana sus, de unde coboara acoperisul spre fatza, pana la peretele din fatza, mult mai mic. Acel perete din spate,se numeste calcan, care fiind inalt si singular, la trepidatii, cedeaza si se darama de sus in jos. La toate cladirile, calcanul este format dintr-un singur rand de caramida, sau paianta, adica pamant amestecat cu paie, uscat sub forma de caramizi, fara sa fie arse. Acestea, pe langa faptul ca sunt slab rezistente, la ploi, se inmoaie si se darama de la sine. Privind de pe acoperis, am vazut multe case cu peretii tip calcan daramatzi, de la partial si pana la total. Cum acoperisul se sprijina in spate pe calcan, iar calcanul nu mai exista, acoperisul se darama de la sine. Daca iau in calcul casele din paianta, care s-au daramat sau crapat in mare parte, imaginea era dezolanta prin marele numar de case deteriorate, de la partial si pana la total. Aproape toate aceste situatii, s-au intamplat la casele de locuit familiale. La cele vazute in noaptea periplului prin Bucuresti,m-am referit la blocuri cu mai multe etaje din centru, sau costructii de mai mari dimensiuni, iar in zonele de locuit, de la casele de paianta si calcanuri in cea mai mare parte.
Aceasta a fost o digresiune, dupa mine, necesara, desi tine locul unui episod.
Va urma.
Cu mult drag la toti --Bunicul.
Rezolvaţi online sute de şarade
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
-
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
CONTINUAM !
In prima zi de dupa cutremur, nu a functionat nici un mijloc de transport in comun. Exceptie fac taximetrele, care au fost de mare ajutor. La acestea s-au adaugat taximetristii de ocazie, care au castigat bine, dupa cate am observat. Incepand de pe la amiaza, au inceput sa circule si autobuzele, dar numai pe liniile care s-au degajat de moloz. Troleibuzele nu au functionat, avand liniile rupte, dar dupa amiaza au inceput sa iasa in probe, pe distante mai scurte si viteza mica.
Deoarece colegii mei din Bucuresti nu au venit, iar cei din apropiere, ca Ploesti, Buzau,Targoviste, si Alexandria, au plecat acasa cu automobilele, deoarece doi dintre ei aveau masina.
Cum, nici legaturile telefonice nu functionau, am hotarat ca impreuna cu colegul din Cluj si cel din Timisoara, sa mergem la Palatul Telefoanelor, de pe Calea Victoriei, sa dam telefon acasa. Am avut noroc, aici functionau cam jumatate din cabine, insa era o inghesuiala da nedescris. Toata sala, desi mare, era superplina, si, in plus era aproape plina si piatzeta din fatza telefoanelor. Am stat pana aproape de miezul noptii, pana am reusit sa vorbim, dar putin si fragmentat. Cum, in orice situatzii deosebite, cand oamenii sunt la necaz,apar asa zisii biunevoitori, si aici au inceput sa apara grupuri de smecheri, care cautau sa profite de pe urma celor care voiau sa vorbeasca. In primul rand, se ofereau sa schimbe bani in monede de 25 bani si un leu, contra unei cote de bacsis, care mergea pana la jumatate din suma schimbata. S-au gasit clienti si nu putzini care bucurosi au schimbat. . Asta pe de o parte. Pe de alta parte, fiind bine organizatzi, au facut un lucru, care nu credeam ca se va intampla. Aceste grupuri operau in felul urmator: Intre doua convorbiri, intrau in cabina sub pretextul verificarii telefoanelor. In prealabil, intrebau pe cei ce ieseau din cabine, daca merge bine telefonul. Cei mai multi spuneau ca nu prea merge, situatie in care ei intrau in cabina ca sa remedieze. Ei, in loc sa repare, il defectau, actionand cu o mica sarma orificiul pentru bani si dereglau ceva acolo. Ieseau si cedau locul doritorului de convorbire. Telefonul sigur nu mergea. Atunc,acestia intrau in cabina si, chipurile ca sa repare, cer o atentie benevola chipurile. Cel in cauza, dadea ca nu avea ce face.In timpul convorbirii si dupa convorbire, smecherul ramanea in cabina si circuitul se relua. Au fost si situatii cand se iscau scandaluri, dar se linisteau, sub presiunea celor de la coada. Si eu am patit la fel, dandu-i o suma cam o zecime din suma convorbirii, dar nu au fost multumitzi, dar nu au avut ce face, ca era in uniforma Armatei Romane. Daca nu dadeam, ma lasau balta si nu puteam vorbi. Tot din grupul de asa zis smecheri, erau si taximetristii, care aveau trase masinile in Calea Victoriei, asteptand clientii trimisi de acesti smecheri. Aceasta a durat cam 3 zile, ca a intervenit Militia si a anihilat aceste grupuri.
In multimea doritorilor de a vorbi, se aflau si straini, in special negrii si arabi, fiind destul de multi. Acestia ajunsi la rand, parca nu mai terminau, nevoind sa iasa din cabine, sub nici o forma.Revenind la derbedeii cu bacsisul, se dadeau drept angajati ai telefofoanelor, care asigura depanarea rapida. Minciuna a prins.
Cam dupa o saptamana, legaturile la telefoanele publice s-au restabilit.. Ca sa inchei cu telefoanele, nu pot sa nu constat ca au avut loc destule incidente, busculade, busituri, injuraturi si pumni si vorbe de balci, insa am avut noroc, care fiind militari, nu prea ne-au zis lucruri urate.
A treia zi de la cutremur, ne-au dat hrana rece la pachet, cat au reusit sa faca.
Cu aceasta ocazie, am vazut la sala de mese, crapaturi serioase. In unele locuri se vedea afara. Interesant este ca in crapaturi s-au gasit ziare din anii constructiei,cladirii, 1937-1938, constructie facuta de germani. La fel si in corpul academiei, s-au constatat crapaturi la cladire si caderi de tencuiala, dar s-au luat masuri rapide si s-a reparat. M-am referit doar la locul unde munceam temporar, insa in alte locuri, situatia a fost mult mai grava, lasandu-se cu case daramate, morti si raniti.
Deoarece m-am, angajat sa relatez cat mai fidel, voi continua in episoadele viitoare, cu rugamintea sa se dea dovada de rabdare si intelegere, ca nu stiu sa relatez decat cum a fost si sub forma narativa.
Cu drag, la toti cei din dinastia Potra si nu numai - Bunicul.
In prima zi de dupa cutremur, nu a functionat nici un mijloc de transport in comun. Exceptie fac taximetrele, care au fost de mare ajutor. La acestea s-au adaugat taximetristii de ocazie, care au castigat bine, dupa cate am observat. Incepand de pe la amiaza, au inceput sa circule si autobuzele, dar numai pe liniile care s-au degajat de moloz. Troleibuzele nu au functionat, avand liniile rupte, dar dupa amiaza au inceput sa iasa in probe, pe distante mai scurte si viteza mica.
Deoarece colegii mei din Bucuresti nu au venit, iar cei din apropiere, ca Ploesti, Buzau,Targoviste, si Alexandria, au plecat acasa cu automobilele, deoarece doi dintre ei aveau masina.
Cum, nici legaturile telefonice nu functionau, am hotarat ca impreuna cu colegul din Cluj si cel din Timisoara, sa mergem la Palatul Telefoanelor, de pe Calea Victoriei, sa dam telefon acasa. Am avut noroc, aici functionau cam jumatate din cabine, insa era o inghesuiala da nedescris. Toata sala, desi mare, era superplina, si, in plus era aproape plina si piatzeta din fatza telefoanelor. Am stat pana aproape de miezul noptii, pana am reusit sa vorbim, dar putin si fragmentat. Cum, in orice situatzii deosebite, cand oamenii sunt la necaz,apar asa zisii biunevoitori, si aici au inceput sa apara grupuri de smecheri, care cautau sa profite de pe urma celor care voiau sa vorbeasca. In primul rand, se ofereau sa schimbe bani in monede de 25 bani si un leu, contra unei cote de bacsis, care mergea pana la jumatate din suma schimbata. S-au gasit clienti si nu putzini care bucurosi au schimbat. . Asta pe de o parte. Pe de alta parte, fiind bine organizatzi, au facut un lucru, care nu credeam ca se va intampla. Aceste grupuri operau in felul urmator: Intre doua convorbiri, intrau in cabina sub pretextul verificarii telefoanelor. In prealabil, intrebau pe cei ce ieseau din cabine, daca merge bine telefonul. Cei mai multi spuneau ca nu prea merge, situatie in care ei intrau in cabina ca sa remedieze. Ei, in loc sa repare, il defectau, actionand cu o mica sarma orificiul pentru bani si dereglau ceva acolo. Ieseau si cedau locul doritorului de convorbire. Telefonul sigur nu mergea. Atunc,acestia intrau in cabina si, chipurile ca sa repare, cer o atentie benevola chipurile. Cel in cauza, dadea ca nu avea ce face.In timpul convorbirii si dupa convorbire, smecherul ramanea in cabina si circuitul se relua. Au fost si situatii cand se iscau scandaluri, dar se linisteau, sub presiunea celor de la coada. Si eu am patit la fel, dandu-i o suma cam o zecime din suma convorbirii, dar nu au fost multumitzi, dar nu au avut ce face, ca era in uniforma Armatei Romane. Daca nu dadeam, ma lasau balta si nu puteam vorbi. Tot din grupul de asa zis smecheri, erau si taximetristii, care aveau trase masinile in Calea Victoriei, asteptand clientii trimisi de acesti smecheri. Aceasta a durat cam 3 zile, ca a intervenit Militia si a anihilat aceste grupuri.
In multimea doritorilor de a vorbi, se aflau si straini, in special negrii si arabi, fiind destul de multi. Acestia ajunsi la rand, parca nu mai terminau, nevoind sa iasa din cabine, sub nici o forma.Revenind la derbedeii cu bacsisul, se dadeau drept angajati ai telefofoanelor, care asigura depanarea rapida. Minciuna a prins.
Cam dupa o saptamana, legaturile la telefoanele publice s-au restabilit.. Ca sa inchei cu telefoanele, nu pot sa nu constat ca au avut loc destule incidente, busculade, busituri, injuraturi si pumni si vorbe de balci, insa am avut noroc, care fiind militari, nu prea ne-au zis lucruri urate.
A treia zi de la cutremur, ne-au dat hrana rece la pachet, cat au reusit sa faca.
Cu aceasta ocazie, am vazut la sala de mese, crapaturi serioase. In unele locuri se vedea afara. Interesant este ca in crapaturi s-au gasit ziare din anii constructiei,cladirii, 1937-1938, constructie facuta de germani. La fel si in corpul academiei, s-au constatat crapaturi la cladire si caderi de tencuiala, dar s-au luat masuri rapide si s-a reparat. M-am referit doar la locul unde munceam temporar, insa in alte locuri, situatia a fost mult mai grava, lasandu-se cu case daramate, morti si raniti.
Deoarece m-am, angajat sa relatez cat mai fidel, voi continua in episoadele viitoare, cu rugamintea sa se dea dovada de rabdare si intelegere, ca nu stiu sa relatez decat cum a fost si sub forma narativa.
Cu drag, la toti cei din dinastia Potra si nu numai - Bunicul.
Rezolvaţi online sute de şarade
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
- Manu
- General de divizie
- Mesaje: 4120
- Membru din: 02 Feb 2007, 01:15
- Localitate: Cluj-Napoca
- Contact:
dupa parerea mea, este foarte bine asa, sunt surprinse amanuntit toate aspectele.
Intotdeauna mi-a placut sa citesc cat mai multe lucruri despre un eveniment, de exemplu despre Chernobil am citit tot ce am gasit pe internet.
Intotdeauna mi-a placut sa citesc cat mai multe lucruri despre un eveniment, de exemplu despre Chernobil am citit tot ce am gasit pe internet.
Errare humanum est, sed perseverare diabolicum...
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
In forum linguae Latinae venite! (via est: www.limbalatina.ro)
-
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
MAI MERGEM UN PIC!
Dupa cum am afirmat, transportul in oras a fot serios afectat. Deoarece pe langa Academia Miltara, mergeau troleibuze, in directia spre centru, ma interesau acestea.Abea dupa doua zile, au inceput sa mearga, dar fragmentat. Dintre toate, ma interesa troleibuzul 84, care facea legatura intre Drumul Taberei si Cartierul Balta Alba, avand statie langa Academie si ma ducea pana in centru, la Universitate. A treia zi am luat autobuzul care m-a dus doar pana aproape de Opera Romana, de unde m-am dus pe jos, deoarece prin centru inca nu circulau troleibuze.
De la universitate, am luat-o pe langa Ceas, in directia bulevardului Balcescu. Aici a fost iremediabil afectat blocul Dunarea, aflat langa Institutul de Arhitectura "Ion Mincu". Deja incepuse demolarea, operatiune efectuata de ostasi ai armatei romane, in integrum. Locul era mrcat si delimitat cu benzi de izolare si avertizare. Ca in orice loc, in jur erau o multime de privitori si asa zis atotstiutori, care dadeau cele mai curioase sfaturi si pareri. Era destul de periculos sa urci pe schele soldati in uniforma, poate neobisnuiti cu asemenea operatiuni si la o asa inaltime, deorece se lucra la decopertarea acoperisului si daramarea lui pe masura ce se decoperta. La pereti s-a recurs la mijloace mecanizate,, soldatii asigurand degajarea spatiului de deseurile ce se pretau la lucrari manuale. S-a daramat pana s-a constatat ca ce ramane este rezistent si se poate construi peste acesta.
Am mers mai departe,. Pe traseu se vedea o munca bine pusa la punct, organizata, pentru degajarea bulevardului de daramaturi. Ajuns pe bulevardul Magheru, unde s-a daramat complet blocul Casata, nu departe de Piata Romana, lucrarile de degajare a terenului erau in toi. Molozul era incarcat in basculante si transportat intr-un loc stabilit, inafara orasului. Operatiunea a durat cam doua saptamani. Dupa degajarea terenului, locul a fost nivelat si asternut cu pamant, terenul ramanand complet gol, semanandu-se gazon.
Asa cum am aratat, ca o consecinta a seismului, au fost si cazuri de ceva blocuri prabusite, ele rezistand la seism.Legat de acest fapt, circula o leganda adevarata despre un inginer proiectant a unor blocuri de pe soseaua Mihai Bravu. Desi locuia in alt cartier, dupa cutremur a mers pe jos intr-un suflet pana acolo, sa vada care este situatia blocurilor sale. Cand a ajuns si a vazut ca sunt in picioare, nepatzind nimic, a inceput sa planga in hohote de bucurie, s-a asezat in genunuchi si, nu mai inceta a se ruga. Situatia nu a fost singulara.
In legatura cu persoanele disparute, mijloacele media, zilnic anuntau gasirea a noi si noi persoane, altele in viata, altele decedate. Desi nu am tinut un jurnal., desi era bine, fiind o persoana care am umblat mult in aceasta perioada, retin cateva exemple mai deosebite. Pe Strada Academiei, este vorba de Academia Romana, strada in plin centrul capitalei, unul din blocurile mai vechi, s-a prabusit. La parter avea un bar, dupa cate se vorbea, bine aprovizionat. Daramaturile au acoperit si acest bar.Nu stia nimeni ce este sub daramaturi. Dupa o saptamana, poate mai bine, s-au auzit zgomote de sub daramaturi. Cu mijloace de detectare, s-a auzit si o voce. S-a actionat cu mijloace de degajare a molozului, si s-a ajuns la un individ, care era in bar, intr-o stare buna. Acesta, la ora de inchidere s-a ascuns si a ramas aici, cu intentia de a lua ce era pe acolo, dupa care sa plece. Cutremurul l-a prins acolo, hranindu-se cu ce era acolo, fiind si acum afumat, fiind o persoana bahica. Era un tanar, in jur jur de 25 ani, pe nume Crainic.
In aceeasi ordine de idei, pe un bulevard, aflat in spatele cladirii celebrului local GRADINITZA, s-a zvonit ca la subsolul unei case, daramate complet, s-ar afla persoane, la care inca nu se poate ajunge. M-am dus acolo, si, intr-adevar in fata casei, fiind o piateta, locul era plin de rude si cunostinte ale celor de acolo, mai ales din Moldova. In acest loc erau cazati acesti muncitori sezonieri, care au fost prinsi sub daramaturi. Ulterior, am aflat ca au fost scosi, unii fiind in stare critica.
Un alt caz, povestit de un cursant de la Academie. Aceste avand o cunostinta pe o strada langa calea Victoriei, s-a dus in vizita sa vada situatia, chiar in seara seismului. La iesire, cum cladirea avea o copertina, imediat ce a iesit, s-a prabusit in spatele lui, scapand ca prin minune.
Legat tot de blocuri, profesorii mei, care locuiau pe bulevardul, pe atunci, ARMATA POPORULUI, in blocuri inalte, relatau cum blocurile aflate fata in fata, de o parte si alta a bulevardului, se apropuau aproape sa se atinga cu etajele de sus, sau se departau de credeau ca vor cadea, in functie de miscarea solului. . Nici un bloc de aici nu a cazut, mai putin tencuiala si degradari mici, care s-au remediat. O situatie aparte, a prezentat-o vesela si vasele de sticla, in general cele fragile, care in imensa majoritate, daca nu au fost pastrate undeva sigur, s-au spart. S-au spart geamuri, crapat tocuri de usi si ferestre, unele obiecte de mobilier, dar acestea s-au refacut in timp, prin efortul propriu la fiecarui locatar. Legat de drumurile mele, care le faceam dupa masa si seara, de cele mai multe ori, mergeam ingandurat, fara sa privesc in jur. mai ales in urma vizitarii blocurilor daramate. Intr-o seara, pe inserat, ma aflam pe o strada ce facea legatura intre Piata Palatului si bulevardul Balcescu. Cum mergeam asa interiorizat, esrs sa calc o persoana ca venea si el ca mine, tot ingandurat. Cand m-am uitat, am observat ca era Seful Statului Major General al Armatei Romane, de la acea vreme, Generalul Hortopan. Ne-am oprit fata in fata, aproape lipiti. Am salutat, m-am scuzat, nu mi-a zis nimic, si a plecat mai departe. Am observat ca avea pe manta si incaltari, urme de moloz si praf.
Va continua.
Cu drag -- bunicul.
Dupa cum am afirmat, transportul in oras a fot serios afectat. Deoarece pe langa Academia Miltara, mergeau troleibuze, in directia spre centru, ma interesau acestea.Abea dupa doua zile, au inceput sa mearga, dar fragmentat. Dintre toate, ma interesa troleibuzul 84, care facea legatura intre Drumul Taberei si Cartierul Balta Alba, avand statie langa Academie si ma ducea pana in centru, la Universitate. A treia zi am luat autobuzul care m-a dus doar pana aproape de Opera Romana, de unde m-am dus pe jos, deoarece prin centru inca nu circulau troleibuze.
De la universitate, am luat-o pe langa Ceas, in directia bulevardului Balcescu. Aici a fost iremediabil afectat blocul Dunarea, aflat langa Institutul de Arhitectura "Ion Mincu". Deja incepuse demolarea, operatiune efectuata de ostasi ai armatei romane, in integrum. Locul era mrcat si delimitat cu benzi de izolare si avertizare. Ca in orice loc, in jur erau o multime de privitori si asa zis atotstiutori, care dadeau cele mai curioase sfaturi si pareri. Era destul de periculos sa urci pe schele soldati in uniforma, poate neobisnuiti cu asemenea operatiuni si la o asa inaltime, deorece se lucra la decopertarea acoperisului si daramarea lui pe masura ce se decoperta. La pereti s-a recurs la mijloace mecanizate,, soldatii asigurand degajarea spatiului de deseurile ce se pretau la lucrari manuale. S-a daramat pana s-a constatat ca ce ramane este rezistent si se poate construi peste acesta.
Am mers mai departe,. Pe traseu se vedea o munca bine pusa la punct, organizata, pentru degajarea bulevardului de daramaturi. Ajuns pe bulevardul Magheru, unde s-a daramat complet blocul Casata, nu departe de Piata Romana, lucrarile de degajare a terenului erau in toi. Molozul era incarcat in basculante si transportat intr-un loc stabilit, inafara orasului. Operatiunea a durat cam doua saptamani. Dupa degajarea terenului, locul a fost nivelat si asternut cu pamant, terenul ramanand complet gol, semanandu-se gazon.
Asa cum am aratat, ca o consecinta a seismului, au fost si cazuri de ceva blocuri prabusite, ele rezistand la seism.Legat de acest fapt, circula o leganda adevarata despre un inginer proiectant a unor blocuri de pe soseaua Mihai Bravu. Desi locuia in alt cartier, dupa cutremur a mers pe jos intr-un suflet pana acolo, sa vada care este situatia blocurilor sale. Cand a ajuns si a vazut ca sunt in picioare, nepatzind nimic, a inceput sa planga in hohote de bucurie, s-a asezat in genunuchi si, nu mai inceta a se ruga. Situatia nu a fost singulara.
In legatura cu persoanele disparute, mijloacele media, zilnic anuntau gasirea a noi si noi persoane, altele in viata, altele decedate. Desi nu am tinut un jurnal., desi era bine, fiind o persoana care am umblat mult in aceasta perioada, retin cateva exemple mai deosebite. Pe Strada Academiei, este vorba de Academia Romana, strada in plin centrul capitalei, unul din blocurile mai vechi, s-a prabusit. La parter avea un bar, dupa cate se vorbea, bine aprovizionat. Daramaturile au acoperit si acest bar.Nu stia nimeni ce este sub daramaturi. Dupa o saptamana, poate mai bine, s-au auzit zgomote de sub daramaturi. Cu mijloace de detectare, s-a auzit si o voce. S-a actionat cu mijloace de degajare a molozului, si s-a ajuns la un individ, care era in bar, intr-o stare buna. Acesta, la ora de inchidere s-a ascuns si a ramas aici, cu intentia de a lua ce era pe acolo, dupa care sa plece. Cutremurul l-a prins acolo, hranindu-se cu ce era acolo, fiind si acum afumat, fiind o persoana bahica. Era un tanar, in jur jur de 25 ani, pe nume Crainic.
In aceeasi ordine de idei, pe un bulevard, aflat in spatele cladirii celebrului local GRADINITZA, s-a zvonit ca la subsolul unei case, daramate complet, s-ar afla persoane, la care inca nu se poate ajunge. M-am dus acolo, si, intr-adevar in fata casei, fiind o piateta, locul era plin de rude si cunostinte ale celor de acolo, mai ales din Moldova. In acest loc erau cazati acesti muncitori sezonieri, care au fost prinsi sub daramaturi. Ulterior, am aflat ca au fost scosi, unii fiind in stare critica.
Un alt caz, povestit de un cursant de la Academie. Aceste avand o cunostinta pe o strada langa calea Victoriei, s-a dus in vizita sa vada situatia, chiar in seara seismului. La iesire, cum cladirea avea o copertina, imediat ce a iesit, s-a prabusit in spatele lui, scapand ca prin minune.
Legat tot de blocuri, profesorii mei, care locuiau pe bulevardul, pe atunci, ARMATA POPORULUI, in blocuri inalte, relatau cum blocurile aflate fata in fata, de o parte si alta a bulevardului, se apropuau aproape sa se atinga cu etajele de sus, sau se departau de credeau ca vor cadea, in functie de miscarea solului. . Nici un bloc de aici nu a cazut, mai putin tencuiala si degradari mici, care s-au remediat. O situatie aparte, a prezentat-o vesela si vasele de sticla, in general cele fragile, care in imensa majoritate, daca nu au fost pastrate undeva sigur, s-au spart. S-au spart geamuri, crapat tocuri de usi si ferestre, unele obiecte de mobilier, dar acestea s-au refacut in timp, prin efortul propriu la fiecarui locatar. Legat de drumurile mele, care le faceam dupa masa si seara, de cele mai multe ori, mergeam ingandurat, fara sa privesc in jur. mai ales in urma vizitarii blocurilor daramate. Intr-o seara, pe inserat, ma aflam pe o strada ce facea legatura intre Piata Palatului si bulevardul Balcescu. Cum mergeam asa interiorizat, esrs sa calc o persoana ca venea si el ca mine, tot ingandurat. Cand m-am uitat, am observat ca era Seful Statului Major General al Armatei Romane, de la acea vreme, Generalul Hortopan. Ne-am oprit fata in fata, aproape lipiti. Am salutat, m-am scuzat, nu mi-a zis nimic, si a plecat mai departe. Am observat ca avea pe manta si incaltari, urme de moloz si praf.
Va continua.
Cu drag -- bunicul.
Rezolvaţi online sute de şarade
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
-
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Continuam !
Afirmam in numarul trecut, ca molozul rezultat de la daramaturi, era incarcat in basculante si transportat undeva inafara orasului. Nu stiu acest loc, nu am fost acolo, dar pe marginea molozului si a crapaturilor in ziduri, au aparut legende, pe care le-am auzit pe strada de la multime, precum si din discutiile purtate intre cursanti, eu, fiind de fata la unele discutii. Sa probez prin nume de persoane de la care care am auzit, nu pot ca nu stiu nume, dar am auzit discutii in diverse locuri, care se intareau unele pe altele,si care da o tenta de adevar.
Se vorbea ca in crapaturile caselor s-au gasit diferite obiecte de valoare, in cea mai mare parte din aur, cum ar fi cocosei, aur masiv si sub alte forme. Se vorbea ca aici, s-au gasit chiar si arme de dimensiuni mici, ca pistoale si chiar munitie. Nu am vazut,dar am auzit si o redau asa cum am auzit-o. Ca o consecinta a acestui fapt, diverse persoane s-au napustit la deseurile rezultate de la cutremur, cautand aur, alte materiale prin molozul basculat aici. Vazand situatia, autoritatile au pus paza armata, care nu permitea nimanui sa se apropie de gramezile de moloz. Persoanele care nu ascultau de somatie, erau intoarese cu forta,iar daca nu se supuneau , s-a folosit chiar si armamentul din dotare.
Ce s-a mai intamplat pe acolo nu mai stiu si, nici nu m-a mai interesat.
Revin, cu scuzele de rigoare, deoarece am omis cateva cladiri importane afectate. Asa este cazul Palatului Victoria, unde se afla resedinta Guvernului, care, daca retin bine, s-a pus problemea sa fie evacuata pana la reabilitare. Tot aici, se afla Muzeul A
ntipa, cu una din cele mai importante colectii de Istorie Naturala din Europa. Cladirea a prezentat asemenea crapaturi si caderi de material, incat a stat multa vreme inchis. Urmatoarele obiective de patrimoniu, afectate, au fost Spitalul Coltea si Spitalul Brancovenesc. dar prin eforturi in timp, au fost reparate, insa au avut parti din ele inchise. Mai sunt cladiri, centrale, ca aici am circulat, care au suferit degradari mari, dar nu mai continui, tema devenind prin insiruire, plicticoasa.
Dupa cateva zile de la cutremur, s-a trecut la stabilirea cladirilor cu pericol de prabusire si cele cu nevoi de reparatii,. Pe aceste cladiri s-a pus bulina rosie. Cladirile care puteau fi remediate, au fost intarite cu barne de lemn pentru sustinere, iar cele cu pericol de prabusire, au fost evacuate. Operatiunea am vazut-o in centru la unele cladiri, din care retin Beraria Gambrinus, care a fost atat evacata, dar si intarita, avand in jur cladiri inalte.
Despre morti nu pot sa relatez ca nu am vazut cand i-au salvat, decat la Casata, iar la Blocul unde au fost prinsi actorul Toma Cargia si prietenii sai si acolo unde au fost strivite coafezele pe strada Brezioanu, am vazut locul ramas de acestea,dupa ce au fost scoase. Zilnic mijloacele mass media relatau despre operatounile de salvare si cautare in continuare.
De mai multe ori, am vzut pe seful statului de atunci, Nicolae ceausescu, vizitand locurile cala
mitate din centru, impreuna cu factorii de raspundere din domeniu.
Cutremurul a produs mari pagube materiale si pierderi de vieti omenesti, care, dupa memorie, au fost cam de o mie cinci sute de persoane, atat din Bucuresti cat si din localitatile apropiate. Sa ne amintim de orasul Zimnicea, distrus in mare parte de cutremur. Colegii mei, au relatat, de la cele spuse de familii, ca s-a resimtit puternic la Ploesti, Buzau, Targoviste, Constanta chiar., dar pagubele au fost mai mici, datorita distantei.
Cutremurul s-a resimtit si la Cluj, aflat la distanta mare de Bucuresti, printr-un usor balans la candelabre si alte obiecte suspendata, fara a pricinui nici o paguba.
Toata luna martie, cat am mai stat in Bucuresti, s-a lucrat intens pentru cautarea si gasirea de noi supravietuitori, degajarea de daramaturi, marcarea cladirilor si consolidarea lor, pentru o aprovizionre ritmica, in vederea normalizarii vietii in marele oras.
Cu toate acestea, pe figurile cam tuturor locuitorilor, se vedea o umbra de tristete, crispare, putina voie buna si mai multa ingrijorare. Cand ma gandesc ca unii au pierdut persoane dragi de diferite grade de rudenie, aspectul este de inteles, mai ales ca la unii, acest fenomen, i-a afectat toata viata.
Cu acestea fiind zise si scrise, am ajuns la final. Daca nu am reusit sa multumesc asteptarile, imi cer scuze, iar daca s-a strecurat vre-o eroare, sa fiu corectat, in litera si spiritul adevarului.
Cu mult drag la toata dinastia Potra, cum m-am obisnuit sa urez, si, la toti oamenii de bine din bloc si asociatie. -- Bunicul
Afirmam in numarul trecut, ca molozul rezultat de la daramaturi, era incarcat in basculante si transportat undeva inafara orasului. Nu stiu acest loc, nu am fost acolo, dar pe marginea molozului si a crapaturilor in ziduri, au aparut legende, pe care le-am auzit pe strada de la multime, precum si din discutiile purtate intre cursanti, eu, fiind de fata la unele discutii. Sa probez prin nume de persoane de la care care am auzit, nu pot ca nu stiu nume, dar am auzit discutii in diverse locuri, care se intareau unele pe altele,si care da o tenta de adevar.
Se vorbea ca in crapaturile caselor s-au gasit diferite obiecte de valoare, in cea mai mare parte din aur, cum ar fi cocosei, aur masiv si sub alte forme. Se vorbea ca aici, s-au gasit chiar si arme de dimensiuni mici, ca pistoale si chiar munitie. Nu am vazut,dar am auzit si o redau asa cum am auzit-o. Ca o consecinta a acestui fapt, diverse persoane s-au napustit la deseurile rezultate de la cutremur, cautand aur, alte materiale prin molozul basculat aici. Vazand situatia, autoritatile au pus paza armata, care nu permitea nimanui sa se apropie de gramezile de moloz. Persoanele care nu ascultau de somatie, erau intoarese cu forta,iar daca nu se supuneau , s-a folosit chiar si armamentul din dotare.
Ce s-a mai intamplat pe acolo nu mai stiu si, nici nu m-a mai interesat.
Revin, cu scuzele de rigoare, deoarece am omis cateva cladiri importane afectate. Asa este cazul Palatului Victoria, unde se afla resedinta Guvernului, care, daca retin bine, s-a pus problemea sa fie evacuata pana la reabilitare. Tot aici, se afla Muzeul A
ntipa, cu una din cele mai importante colectii de Istorie Naturala din Europa. Cladirea a prezentat asemenea crapaturi si caderi de material, incat a stat multa vreme inchis. Urmatoarele obiective de patrimoniu, afectate, au fost Spitalul Coltea si Spitalul Brancovenesc. dar prin eforturi in timp, au fost reparate, insa au avut parti din ele inchise. Mai sunt cladiri, centrale, ca aici am circulat, care au suferit degradari mari, dar nu mai continui, tema devenind prin insiruire, plicticoasa.
Dupa cateva zile de la cutremur, s-a trecut la stabilirea cladirilor cu pericol de prabusire si cele cu nevoi de reparatii,. Pe aceste cladiri s-a pus bulina rosie. Cladirile care puteau fi remediate, au fost intarite cu barne de lemn pentru sustinere, iar cele cu pericol de prabusire, au fost evacuate. Operatiunea am vazut-o in centru la unele cladiri, din care retin Beraria Gambrinus, care a fost atat evacata, dar si intarita, avand in jur cladiri inalte.
Despre morti nu pot sa relatez ca nu am vazut cand i-au salvat, decat la Casata, iar la Blocul unde au fost prinsi actorul Toma Cargia si prietenii sai si acolo unde au fost strivite coafezele pe strada Brezioanu, am vazut locul ramas de acestea,dupa ce au fost scoase. Zilnic mijloacele mass media relatau despre operatounile de salvare si cautare in continuare.
De mai multe ori, am vzut pe seful statului de atunci, Nicolae ceausescu, vizitand locurile cala
mitate din centru, impreuna cu factorii de raspundere din domeniu.
Cutremurul a produs mari pagube materiale si pierderi de vieti omenesti, care, dupa memorie, au fost cam de o mie cinci sute de persoane, atat din Bucuresti cat si din localitatile apropiate. Sa ne amintim de orasul Zimnicea, distrus in mare parte de cutremur. Colegii mei, au relatat, de la cele spuse de familii, ca s-a resimtit puternic la Ploesti, Buzau, Targoviste, Constanta chiar., dar pagubele au fost mai mici, datorita distantei.
Cutremurul s-a resimtit si la Cluj, aflat la distanta mare de Bucuresti, printr-un usor balans la candelabre si alte obiecte suspendata, fara a pricinui nici o paguba.
Toata luna martie, cat am mai stat in Bucuresti, s-a lucrat intens pentru cautarea si gasirea de noi supravietuitori, degajarea de daramaturi, marcarea cladirilor si consolidarea lor, pentru o aprovizionre ritmica, in vederea normalizarii vietii in marele oras.
Cu toate acestea, pe figurile cam tuturor locuitorilor, se vedea o umbra de tristete, crispare, putina voie buna si mai multa ingrijorare. Cand ma gandesc ca unii au pierdut persoane dragi de diferite grade de rudenie, aspectul este de inteles, mai ales ca la unii, acest fenomen, i-a afectat toata viata.
Cu acestea fiind zise si scrise, am ajuns la final. Daca nu am reusit sa multumesc asteptarile, imi cer scuze, iar daca s-a strecurat vre-o eroare, sa fiu corectat, in litera si spiritul adevarului.
Cu mult drag la toata dinastia Potra, cum m-am obisnuit sa urez, si, la toti oamenii de bine din bloc si asociatie. -- Bunicul
Rezolvaţi online sute de şarade
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
-
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Salut Ghita!
Dupa ce am vazut la tv.si seria a doua, am decis sa nu-ti mai scriu despre Dresda. daca seria a intaia, este mai mult drama si o neobisnuita poveste de dragostecpe timp de razboi, seria a doua, cand a fost bombardat in doua valuri de aprox. 800 bombardiere britanice Lancaster si, totul s-a transformat in ruine si intr-o imensa suferinta umana, cand din cel mai frumos oras german si unul din cele mai frumoase din lume, a ramas un imens cimitir de cladiri, ca sa zic asa, si intr-un, la fel de imens cimitir uman, unde din oameni normali, au devenit naluci, iar nalucile au devenit cadavre vii si, unde, in aceste conditii de apocalips, mai existau fanatici, care impuscau, devenind fiare cu fata umana si, unde moartea desi a lovit egal, evreii erau la fel de persecutati si sortiti mortii.
Filmul urmareste in doua mari planuri paralele, unul englez, care arata pregatirea si modul de efectuare a bombardamentelor, si planul german, cara arata viata in oras mult mai usoara si aproape intact, cu viata dintr-un spital si pana la apocalipsa in timpul si de dupa bombardamente.
In plan uman arata odiseea unui aviator englez, Robert Newman , lovit si doborat deasupra orasului cu ocazia unui raid mai mic, si tulburatoarea poveste de dragoste, cu frumoasa infirmiera ANNA HAUCH, care l-a ingrijit, ascuns si ferit de gestapo, cu enorme riscuri. Pentru el a lasat chiar in seara nuntii, pe cel care i l-au destinat parintii, un medic cu mari perspective, infruntand parintii, care toti, mai putin madicul, au murit in noaptea bombardamentului. Dupa terminarea razboiului, pilotul se intoarce in Anglia, si reia zborurile., dupa ce se casatoresc. fata ramane gravida, si in zborul care venea sa duca fata in Anglia, cade in ocean. In final se prezinta orasul reconstruit, iar supravietuitorii, si-au luat viata normala. Cred ca aceasta creionare este suficienta, pentru ca cel ce vede filmul, sa urasca razboiul, sa nu mai vrea sa fie pe lume suferinte umane, sa nu mai vrea sa vada morti si schilozi cat este lumea si veacul. iar intre oameni, indiferent de natie, rasa, grad de civilizatie, sa fie doar intelegere si covietuire, care sa faca cinste notiunii de om ca fiinta superioara.
Din aceste motive nu mai fac nici o recenzie, care sa fie inteleasa de toti.
Cu mult drag, la toata lumea --bunicul.
Dupa ce am vazut la tv.si seria a doua, am decis sa nu-ti mai scriu despre Dresda. daca seria a intaia, este mai mult drama si o neobisnuita poveste de dragostecpe timp de razboi, seria a doua, cand a fost bombardat in doua valuri de aprox. 800 bombardiere britanice Lancaster si, totul s-a transformat in ruine si intr-o imensa suferinta umana, cand din cel mai frumos oras german si unul din cele mai frumoase din lume, a ramas un imens cimitir de cladiri, ca sa zic asa, si intr-un, la fel de imens cimitir uman, unde din oameni normali, au devenit naluci, iar nalucile au devenit cadavre vii si, unde, in aceste conditii de apocalips, mai existau fanatici, care impuscau, devenind fiare cu fata umana si, unde moartea desi a lovit egal, evreii erau la fel de persecutati si sortiti mortii.
Filmul urmareste in doua mari planuri paralele, unul englez, care arata pregatirea si modul de efectuare a bombardamentelor, si planul german, cara arata viata in oras mult mai usoara si aproape intact, cu viata dintr-un spital si pana la apocalipsa in timpul si de dupa bombardamente.
In plan uman arata odiseea unui aviator englez, Robert Newman , lovit si doborat deasupra orasului cu ocazia unui raid mai mic, si tulburatoarea poveste de dragoste, cu frumoasa infirmiera ANNA HAUCH, care l-a ingrijit, ascuns si ferit de gestapo, cu enorme riscuri. Pentru el a lasat chiar in seara nuntii, pe cel care i l-au destinat parintii, un medic cu mari perspective, infruntand parintii, care toti, mai putin madicul, au murit in noaptea bombardamentului. Dupa terminarea razboiului, pilotul se intoarce in Anglia, si reia zborurile., dupa ce se casatoresc. fata ramane gravida, si in zborul care venea sa duca fata in Anglia, cade in ocean. In final se prezinta orasul reconstruit, iar supravietuitorii, si-au luat viata normala. Cred ca aceasta creionare este suficienta, pentru ca cel ce vede filmul, sa urasca razboiul, sa nu mai vrea sa fie pe lume suferinte umane, sa nu mai vrea sa vada morti si schilozi cat este lumea si veacul. iar intre oameni, indiferent de natie, rasa, grad de civilizatie, sa fie doar intelegere si covietuire, care sa faca cinste notiunii de om ca fiinta superioara.
Din aceste motive nu mai fac nici o recenzie, care sa fie inteleasa de toti.
Cu mult drag, la toata lumea --bunicul.
Rezolvaţi online sute de şarade
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
-
- General de corp de armata
- Mesaje: 6070
- Membru din: 15 Oct 2007, 12:29
- Localitate: Cluj-Napoca
Salut Ghita!
Am cate ceva sa-ti scriu de pe aici, pe care le gasesc interesante.
In primul rand, am intrat si noi intr-o scurta vara, calduroasa, dar totusi cam departe de temperaturile maxime din tara. Incepand de vineri si pana marti, avem temperaturi chiar de vara, dar nu excesive, ci obisnuite fata de ce este in tara si in partile centrale ale Canadei. Sa luam pe zile :ieri, adica vineri, am avut 26 grade, astazi avem 28 grade duminica va fi atinsa maxima anului, 29 grade, apoi luni, scade la 24 grade, iar marti la 23 grade. Pana aici am avut vara. De aici, temperaturile vor merge shnur 22 grage, cat tine intervalul de prognoza, pana in 18 august. Am iesit afara la temperatura de afara, de azi si, am simtit ca ma prajesc. De cand stau si pe aici, m-am obisnuit cu temperaturi moderate sau un pic racoare. Ca vara, au mai fost cateva zile cu 24, 25 si, una sau doua zilecu 26 grade. Acesta este tabloul verii in aceasta zona de pe coasta Pacificului, nu prea calda, nu de putine ori, chiar racoroasa. Ca precipitatii, se cam simte lipsa ploilor, fiind cam uscaciune, care este o caracteristica a acestei zone, in aceasta perioada. Ca o observatie, chiar daca ma repet, in alte zone, este sufocant de cald, cu temperaturi, pana la 35 grade, cum este in zona marilor orase ca Toronto, Winnipeg, Montreal, si in zonele agricole ale Canadei, din centru.. Am vazut imagini de aici, unde culturile, ca cele de porumb sunt afectate. M-am uitat la cetateni la caldurile acestea de scurta durata, cum se vad afectati de caldura, si cum se simt in larg, la temperaturi ambiante.
In alta ordine de idei, Olimpiada de laLondra este prezentata non stop pe mai multe canale. Urmaresc cu interes constant imagini de la olimpiada si modul cum unele tari au comportari remarcabile, adunand medalii cu "cosul ", iar alte tari culeg foarte putin, printre care si tara noastra. Ma doare cand vad ca sunt irosite ocazie dupa ocazie, castigand, cum s-ar spune la "ciupeala ", cum marele prestigiu castigat la unele sporturi, se pierde cu indiferenta si, poate, ireversibil.
La pachetul minimal de programe, pus la dispozitie, cam 30la 35 programe, pe doua canale se transmite non stop programul olimpiadei, cu imagini deosebite. Am observat un lucru deosebit si anume ca dupa fiecare proba,indifirent de clasare, reporterii canadieni interviaza fiecare concurent, eliminand pozitia de inferioritate sau mahnirea unora prin clasarea lor pe o treapta mai inferioara.
Trebuie sa remarc infruntarea sportiva dintre SUA si China, care conduc de departe in clasamente. Stau deasemenea,bine in clasament Marea Britanie, Japonia, apoi Franta, Italia, Germania, Rusia si Coreea de Sud. Nu intru in detalii, deoarece,cred ca esti la curent cu Olimpiada.
Daca se adauga si canalele americane care se prind aici, si care transmit Olimpiada, poti sa-ti dai seama de amploarea evenimentului si importanta care se acorda acestuia.
Referitor la prognoza meteo, televiziunea canadiana transmite non stop pe un singur canal, starea vremii, la nivel local, federal si planetar, fiind un canal specializat in aceasta directie.
Deocamdata atat, dar vor urma si altele.
Cu mult drag, la toata familia Potra Senior,Junior si Man, multa sanatate si viata lunga.
--Bunicul si nu numai.
Am cate ceva sa-ti scriu de pe aici, pe care le gasesc interesante.
In primul rand, am intrat si noi intr-o scurta vara, calduroasa, dar totusi cam departe de temperaturile maxime din tara. Incepand de vineri si pana marti, avem temperaturi chiar de vara, dar nu excesive, ci obisnuite fata de ce este in tara si in partile centrale ale Canadei. Sa luam pe zile :ieri, adica vineri, am avut 26 grade, astazi avem 28 grade duminica va fi atinsa maxima anului, 29 grade, apoi luni, scade la 24 grade, iar marti la 23 grade. Pana aici am avut vara. De aici, temperaturile vor merge shnur 22 grage, cat tine intervalul de prognoza, pana in 18 august. Am iesit afara la temperatura de afara, de azi si, am simtit ca ma prajesc. De cand stau si pe aici, m-am obisnuit cu temperaturi moderate sau un pic racoare. Ca vara, au mai fost cateva zile cu 24, 25 si, una sau doua zilecu 26 grade. Acesta este tabloul verii in aceasta zona de pe coasta Pacificului, nu prea calda, nu de putine ori, chiar racoroasa. Ca precipitatii, se cam simte lipsa ploilor, fiind cam uscaciune, care este o caracteristica a acestei zone, in aceasta perioada. Ca o observatie, chiar daca ma repet, in alte zone, este sufocant de cald, cu temperaturi, pana la 35 grade, cum este in zona marilor orase ca Toronto, Winnipeg, Montreal, si in zonele agricole ale Canadei, din centru.. Am vazut imagini de aici, unde culturile, ca cele de porumb sunt afectate. M-am uitat la cetateni la caldurile acestea de scurta durata, cum se vad afectati de caldura, si cum se simt in larg, la temperaturi ambiante.
In alta ordine de idei, Olimpiada de laLondra este prezentata non stop pe mai multe canale. Urmaresc cu interes constant imagini de la olimpiada si modul cum unele tari au comportari remarcabile, adunand medalii cu "cosul ", iar alte tari culeg foarte putin, printre care si tara noastra. Ma doare cand vad ca sunt irosite ocazie dupa ocazie, castigand, cum s-ar spune la "ciupeala ", cum marele prestigiu castigat la unele sporturi, se pierde cu indiferenta si, poate, ireversibil.
La pachetul minimal de programe, pus la dispozitie, cam 30la 35 programe, pe doua canale se transmite non stop programul olimpiadei, cu imagini deosebite. Am observat un lucru deosebit si anume ca dupa fiecare proba,indifirent de clasare, reporterii canadieni interviaza fiecare concurent, eliminand pozitia de inferioritate sau mahnirea unora prin clasarea lor pe o treapta mai inferioara.
Trebuie sa remarc infruntarea sportiva dintre SUA si China, care conduc de departe in clasamente. Stau deasemenea,bine in clasament Marea Britanie, Japonia, apoi Franta, Italia, Germania, Rusia si Coreea de Sud. Nu intru in detalii, deoarece,cred ca esti la curent cu Olimpiada.
Daca se adauga si canalele americane care se prind aici, si care transmit Olimpiada, poti sa-ti dai seama de amploarea evenimentului si importanta care se acorda acestuia.
Referitor la prognoza meteo, televiziunea canadiana transmite non stop pe un singur canal, starea vremii, la nivel local, federal si planetar, fiind un canal specializat in aceasta directie.
Deocamdata atat, dar vor urma si altele.
Cu mult drag, la toata familia Potra Senior,Junior si Man, multa sanatate si viata lunga.
--Bunicul si nu numai.
Rezolvaţi online sute de şarade
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum
Puteţi încerca şi Pontes Şarade, o aplicaţie pentru Android cu toate şaradele de pe acest forum