Corespondenţă din Canada

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
Desi am mai multe probleme pe care vreau sa le relatez, dau prioritate unui aspect constatat azi, care se petrece si la noi. Dupa ce am condus la scoala pe nepotul meu,,m-am dus in parcarea destinata tuturor celor care vin la scoala. Acolo am vazut o masina a politiei cu doi politisti, care m-a mirat, deoarece nu stiam ce cauta o asemenea masina la scoala. M-am oprit si am observat mai atent, desi era mizerie mare ca timp = ploaie, vant si temperatura in scadere. Ma aflam cam la 35.m de politisti, si am observat ca urmareau traficul, oarecum mascati. Unul din politisti, cu un aparat de observare si masurare, statea mascat, in pozitia sezand pe vine, si urmarea miscarea masinilor din ambele sensuri. Aparatul avea doua lunete, intr-o montura comuna, prin care o luneta observa traficul intr-un sens si cealalta in celalalt sens.\Deasupra corpului era un mic ecran, dupa cum am observat, unde se afisau rezultatele observarii, unde politistul urmarea atent traficul.. Al doilea politist scotea din trafic masinile care erau indicate de cel de la aparat., care erau scoase in curtea scolii, unde politistul verifica actele si discuta cu cel in cauza. Ca o observatie importanta, nici unul din cei in cauza nu au protestat, vorbit urat, comportandu-se cu calm, disciplina si ascutand atent ce i se spunea. - aceasta sore deosebire de la noi. Am tras concluzia ca se verifica traficul in dreptul scolii si anume viteza. In Canada, in dreptul scolior,si spitalelor, viteza este retrictionata la 30 km per ora, marcata vizibil cu indicatoare unde se arata ca viteza maxima este 30 km per ora. Inainte de acest indicator, este un indicator de avizare, prin care se cere reducerea vitezei pana la viteza legala. Nu sunt putini cei care incalca aceasta prevedere, care, desi se circula cu viteze mici, legale, nu o reduc mai mult si intra in domeniul contraventiei. Am urmarit cam vre-a 25 minute, timp im care au fost trase deoparte 4 masini, totul petrecandu-se in mod civilizat. Am considerat ca este interesant de relatat, fiind curios sa aflu daca am reusit sa fiu inteles.
La toti cu drag -Bunicul /.

[Ghita Potra]

Salut Ghita! . O situatie la care am meditat mult daca s-o transmit sau nu , situatie care dureaza de cateva luni de cand am vazut mai in amanunt ceeace am sa-ti relatez , se refera la o tema de istorie universala , cu interes particular , istoria tarii noastre in viziune canadiana sau daca nu , in viziunea unor organizatii sau societati care se ocupa cu studiul istoriei . Iata despre ce este vorba .: Incep sa relatez .Dupa cum ti-am scris , nepotul meu urmeazae vre-o 2 la 3 ani , lectii de pian . Lectiile se tineau in Sectorul Muzical de la DOUGLAS COLLEGE , aflat pe 8th street , din orasul New Westminster din cadrul GREATER VANCOUVER. Pentru autentic , sectorul muzical se afla la etajul 3 , aripa de nord . .Ajungand la capatul coridorului care vine de la lift , se afla ultimul coridor spre stanga , venind dinspre lift . Acest coridor , in prima parte , este frant si scurt , dupa care se continua in linie dreapta , pana la capat , unde se tineau lectiile , iar eu asteptam afara pe un scaun , de unde vedeam unghiul frant al coridorului . Pe aceasta portiune franta , se vedea aplicat un pliant , lipit pe perete . Desi am vazut pliantul de ani de zile , nu i-am acordat atentie , decat in ultimele luni . Ceea ce am vazut , m-a pus pe ganduri .si ,veti vedea din ce motiv . Pliantul reprezinta o istorie a lumii , prezentata inrr-un mod sintetic si grafic . Am inceput sa studiez cu atentie istoria lumii de la inceputuri si pana in prezent ., cautand cu infrigurare modul cum este prezentata tara noastra de-a lungul secolelor . Ceea ce am vazut , m-a pus pe ganduri si m-a intristat . Pe acest pliant , care este in aceeasi masura si harta si grafic , am cautat tara noastra dar aproape ca nu am gasit-o . Pe aceasta harta grafic , ce reprezinta istoria lumii de cateva milenii , referiri la tara noastra , am gasit doar in doua locuri , comparativ cu tarile din jur , care sunt prezentate mai mult sau mult mai mult . Prima atestare pe pliant , se refera la Dacia ca provincie a Imperiului Roman , dar si aceasta doar partea de Sud -Vest a tarii . Restul spatiului tarii noastre este specificat ca sunt ocupate de SCITI , care se intindeau din Estul Europei si pana catre Campia Panonica . A doua mentiune despre tara noastra , este in anul 1918, cand este prezentat conturul actual al tarii noastre . Infara de aceste doua mentionari , nu se mai face nici o mentiune despre Romania , sau cum se chema de-a lungul istoriei . Inainte de Imperiul Roman , pe aceste meleaguri , dar pe un spatiu mai mic , se afla TRACII . Intre cele 2 mentionari , pe un spatiu in timp de 2 milenii, este un spatiu gol , lipsit de orice mentiune romanesca .Tari ca\Bulgaria , Ungaria , Serbia , si cele din Estul Europei , in special Imperiul Tarist , sunt prezentate de mai multe ori , cu prezentare mult extinsa ca spatiu si timp . Astfel , in Sud , este prezentat TZARATUL BULGAR , care pe cateva secole, cuprinde mare parte din Peninsula Balcanica , la sud , de la Muntii Balcani si la nord , cuprinde tot teritoriul tarii noastre , chiar mai la nord si la est , pana dincolo de Nistru . Dupa aceasta , apare ca teritoriul tarii noastre este cuprins in Imperiul Otoman , dupa care este prezentat REGATUL MAGHIAR, ce cuprinde pe langa teritoriul actual al Ungariei , si tara noastra , pana la Dunare si pana mult in est . Mai apare situatia cand teritoriul tarii noastre este impartit in doua si trei, intre REGATUL MAGHIAR in centru si vest , IMPERIUL TARIST , in est si IMPERIUL OTOMAN in sud . Inca odata revin cu constatarea ca pana RAZBOIUL 1 MONDIAL , nu se face nici o referire la ROMANIA si cele trei PRINCIPATE ROMANE. . In 1918, este prezentat conturul corect al tarii noastre si a tarilor din jur . In continuare , de atunci si pana in prezent nu se mai face nici o referire grafica sau pe harta dexpre tara nostra . Revin , in sensul ca pana in 1918 , este prezentata o perioada cand Banatul este reprezentat in componenta SERBIEI . Cum pliantul are pe orizontala 2 parti , sus sunt prezentate pe perioade ce se expune pe harta , si , in plus , persionalitatile marcante ale acestei perioade . Cu regret , am constatat ca nu este trecuta nici o personalitate romaneasca , in decursul intregii istorii . , pe cand alte tari , de marimea tarii noastre , au personalitati , dar cele mai importante . Aceasta situatie a tarii noastre , vazuta de aici , m-a intristat , ma intristeaza si ma pune pe ganduri . , care prin extensie , cred ca este reprezentata si in alte tari . Eu nu cred ca situatia nu este cunoscuta de cine trebuie , oameni politici , istorici , istoriografi , juristi , care au un cuvant de spus in aceasta directie . Parerea mea ca avem un slab lobby in acest sens , un interes scazut , cu consecinte dintre cele mai neplacute pentru tara si natiunea ramana . Cele relatate se pot verifica de cine ar vrea sa faca acest lucru , eu facand oficiul de a expune cele constatate . Am dat datele de identificare , pentru a servi , eventualelor persoane sau de alta natura , care vor sa verifice cele expuse . Despre cum se prezinta in alte locuri sau in manuale , nu cunosc , deoarece nu am avut alte ocazii . Salutari cu dragoste tuturor - Bunicul .

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
Ma simt mai bine. Cum pe langa fine de an este si vacanta ce iarna, pana in 4 ianuarie, ce a ramas in cotidian sunt sarbatorile de iarna, dar nu despre astea vreau sa scriu, ci despre niste manifestari scolare, deosebite prin inocenta si naivitatea lor. Asa cum ti-am mai scris, Thomas - nepotul - urmeaza cursuri de pian si flaut in afara programului scolar, la Colegiul Douglas si Colegiul SAINT THOMAS MORUS, un calugar sactificat de prin secolul 15 sau16. Se obisnueste ca la finele trimestrului, elevii sa dea s erbari scolare, dar si cursantii sa dea recitaluri la instrumentele la care iau ore., cum ar fi pian, flaut in cazul nepotului, dar si vioara, clarinet, tobe si ce mai este intr-o orchestra simfonica. Toate aceste instrumente, lucrau intrunit intr-o orchestra a Colegiului, desi multi din orchestra erau din scoala primara unde invata Thomas. Spectacolul dat de elevii orchestrei a fost deosebit, avand in vedere amatorismul lor, cu tematica pretentioasa chiar din compozitori cunoscuti, cei mai multi americani si canadieni. Tinuta la costum a fost obligatorie. Aceasta a fost o mica parte din spectacol, pestru-ca cea mai mare parte a fost ocupata de coruri si solisti de muzica culta si usoara sau country, interpretate de elevi ai colegiului. Pe langa tinuta deosebita, obligatoriu in costum la baieti si rochii de epoca pentru fete, a fost interpretarea la un nivel destul de inalt, uneori fiind o mica diferenta intre un artist profesionist si unul amator. La noi in tara este cazul lui Costel Busuioc, care a luat atatea premii la canto, desi nu avea scoala muzicala, infara de elementul principal -vocea lui deosebita. La finele spectacolului mi-a parut rau ca nu a mai tinut. Referitor la recitalurile de pian. S-a tinut in sala de spectacole a colegiului Douglass, sala dotata cam cu tot ce trebuie pentru un spectacol de orice marime si pretentie. In primul rand instalatiile de iluminat sunt super. Cand ai fost la scoala cred ca ai fost la circ si ai vazut instalatii de iluminare deosebite. In tavan sunt cam 30 de reflectoare ce se plimba in toate directiile pe sine, care pot fi colorate dupa dorinta. In spatele salii are instalatia de iluminare pe orizontala, un fel de cinema de la noi. Scena are mai multe dimensiuni in adancime, care se deschid pe masura ce apar necesitatile. Sala fiind in anfiteatru, are o acustica egala din orice punct. Acestea sunt la un colegiu, dar prin extensie, imi inchipui ce este la teatre sau sali polivalente. Aceasta despre sala. Spectacolul de pian si vioara s-a numit pompos Recital, dar din punct de vedere artistic a fost o scartaiala, la vioara, unde au fost imensa majoritate a "artistilor ". Imi amintesc ua caz de la inceputul recitalului, cand profa de vioara a gandit sa inceapa cu toti odata, un fel de orchestre din viori. Spectacolul a fost de toata frumusetea, IN SENSUL CA, PE LANGA FAPTUL CA ELEVII CEI MAi multi erau prescolari, au tras niste scartaituri greu de auzit, iar cel mai mic elev, avea o vioara mai mare ca el. Nu a cantat, ci s-a uitat prostit la dirijoare, aproapa sa scape vioara din mana. Elevii de pian s-au comportat mai bine, iar Thomas a fost chiar aplaudat, ca si o fetita chineza care urmeaza scoala la aceeasi profesoara. In timpul recitalului de vioara, fie zis recital, am dormit de minune. Revin la scoala unde invata nepotul, o scoala primara, clasele 1 la 8, buna, cu disciplina inca nealterata si fara droguri, scoala cu o tenta religioasa, dar mai buna decat cele unde se petrec si lucruri urate. Inainte de vacanta, se da un spectacol de intreaga scoala, numita CHRISTMAS DAY, un fel de sarbatoare a Craciunului, care este zi festiva, si fiecare clasa da ce are mai bun din punct de vedere artistic. Spectacolul a vut loc in sala de gimnastica, care este si sala de spectacole, la scolile primare. Sala are marimea a 6 terenuri de basket si are tot pe atatea cosuri, plus 2 sa3 de incalzire. Marimea mare este date de faptul ca pe margine stau spectatorii, si in plus sa mai disputa si meciuri de handbal, sport in devenire. Sala are o scena mare cu tot ce ii trebuie, are o bucatarie complet dotata pentru situatii impuse de diferite ocazii, mai are o sala mare pentru pastrarea scaunelor si rechizitei si un depozit magazin pentru vinderea diferitelor produse ce se ivesc cu ceva ocazii. In plus, are aer conditionat. Spectacolul s-a desfasuraat in aceasta sala., fiecare clasa fiind imbracata cat mai exotic, religios sau fistichiu. A fost frumos, dar parca mai frumos este la noi, sau a fost, ca multe din aceste spectacole de la scoala 28 nu le pot uita. De cate ori ma duc la Cluj, ma duc la Scoala David Prodan si scap cate o lacrimuta, in amintirea a ce a fost si nu se mazi intoarce. Despre spectacole cam atat. Nu am putut fi mai colorat, ca eu sunt acum cam monocolor. De raceala am scapat un pic, pe de o parte cu hapuri luate in supradoza, pana am simtit ca este deajuns, iar pe de alta parte am luat medicamente cu cifra octanica ridicata, care au reglat jiglerele, conductele, arderea si combustia. Deobicei, ele se exclud, dar acum parca au facut o intelegere si a mers, pana acum, bine. Il rog pe domnul Potra, daca merge la biserica, sa imi cumpere un calendar de perete, aici fiind scump, peste 20 dolari anul trecut. Timpul este mizerabil, umed si ploios, fara zapada.
Salutari cu drag la toti - Bunicul.

[Ghita Potra]

(...) Privind obiceiurile, ai dreptate, tinerii trec incet - incet in partea canadiana, aducandu-si aminte mai rar de ale noastre. Generetia urmatoare nu va sti nimic si va vorbi putin sau deloc. Ieri, 26 decembrie a fost BOXING DAY -- ziua cutiilor, a coletelor. Ea vine din Istoria Britanica, cand stapanii ofereau slugilor, supusilor sau ce-or fi fost, cadouri in cutii si le ofereau si o masa. Obiceiul a ramas si s-a extins, in sensul ca in aceasta zi, comerciantii reduc mult din pret, am vazut si cu 60 la suta, fiind o imbulzeala de nedescris, greu de suportat. Totodata, in aceasta zi, se returneaza marfurile care nu plac, nu convin, cu defecte, nu se are ce face cu ele dar sunt noi, la schimb sau chiar bani. Tinerii m-au dus in doua locuri, voind sa-si cumpere cate ceva, noi batranii fiind pe post de balast. In Primul MALL era mare inghesuiala dar acceptabila, nesacaitoare. Aici am surprins cum un client a returnat un cuptor de facut paine. Am auzit cum vanzatorul. care era la raionul de obiecte returnate, a multumit ca a adus cuptorul. La noi, cred ca nu numai ca nu-i multumea dar il si injura si-l trimitea la dracu. In al doilea loc, la un mare MALL, printre cele mai mari din America de Nord, numit METROTOWN, inghesuiala era mare de tot, fiind, pentru mine un chin, sa ma tarai printre o multime care se bulucea si vorbea tare in toate limbile. Nu am mai putut umbla si am ramas pe o banca, zapaciti, tufliti si obositi. Acest MALL are suprafata aproape cat Huedinul.Le-am si spus la tineri ca pe mine curand pe acolo nu ma vor prinde, inafara de locuri punctuale. cum ar fi marele magazin alimentar SUPERSTORE, de marimea PARCULUI FEROVIARILOR. Aici mai exista un magazin alimentar numai chinezesc, cam de aceeasi marime. Ca sa-ti dai seama, numai libraria este cat PIATA AVRAM IANCU. Este un compex de magazine foarte mare, care ma oboseste. Este pe cateva nivele. Numai parcarea pe cateva nivele., este cat cartierul Marasti. Asa am patit in 2007 cand am fost la EDMONTON, cunoscutul oras din provincia vecina ALBERTA, cu acest MALL, care dupa cat se spune este cel mai mare din America de NORD. Ma simt dator sa-ti scriu in completare la zilele de Craciun. Aici ziua de Craciun este nelucratoare o singura zi, ziua de 25 decembrie.Daca ziua de Craciun sau ori care alta sarbatoare, cade intr-o zi de WEEKEND. in compensare se acorda zi libera in prima zi lucratoare din saptamana. Asa este cazul zilei de Craciun care a cazut in ziua de sambata, se acorda zi libera luni, in 27 decembrie. Dupa cate stiu, la noi nu se acorda asemenea zile, dar nu sunt sigur, urmand sa verificati. Referitor la BOXING DAY, ea s-a extins la BOXING WEEK, o saptamana a pachetelor, cand sunt reduceri de preturi mai. Eu am vazut 60%dar se vorbeste ca se ajunge pana la 80%/Se aplica in special la produsele greu vandabile, sau in alt termen, cele care au o miscare comerciala lenta. Cum anii trecuti, era o mare afluenta de cumparatori, cred ca si in acest an va fi la fel. Cum Craciunul este pe duca, aceste 2 zile s-au scurs in liniste, fara zgomot pe strazi, fara colinde, toata sarbatoarea petrecandu-se in familie si cu invitatii, prieteni ai familiei. Timpul nu a tinut cu noi aici, timpul fiind ploios sau foarte ploios, propice reumatismului si a bolilor batranetii.
Cam acestea sunt stirile de aici, traite si vazute.
Cu multa dragoste la toti -- Bunicul.

[Manu]

Ii transmitem si noi "La Multi Ani!" domnului din Canada.
Sa aiba parte de tot ce isi doreste si sa ne mai scrie din cand in cand si in acest an.

[Ghita Potra]

(...) Pe aici timpul este arhi-extra-ultra mizerabil. Ploua continuu de ieri, cumulat cu lapovita si bate un dragut de vant, de sa nu scoti nici macar un caine afara. Azi dimineata am fost cu nepotul la scoala, iar drumul dus - intors m-a facut fleasca, de nu am fost bun de nimic toata ziua. La pranz a mers tatal sau, dar mult mai tarziu, copilul stand pe unde a putut la scoala, ca in clasa si interiorul scolii nu este voie inafara orelor de clasa, chiar daca este cel mai mizerabil timp. La plecare si inapoiere am vazut pescarusii in parcul de langa scoala care se comportau ca niste bezmetici, asa cum s-ar comporta un betiv, dar beat, printre oameni treji. Peste cateva zile reluam reportajele, dar te rog sa mai astepti putin, obiectiv neputand face acum. Prin casa, aici, continua sa bantuie virozele si racelile, dar si asta are partea buna, ca daca suferim, simtim ca traim.
Multumeste colegilor dumitale de pe Pontes pentru aprecierile frumoase si sperante pentru noi reportaje. Sper sa nu-i dezamagesc. Le doresc la toti colegii dumitale, an nou fericit, viata lunga cu bucurii - cat pot fi ele, si sa ne auzim curand.
Astept si din partea lor materiale, care sunt sigur ca vor fi interesante.
Sanatate si voie buna la toata dinastia Potra.
Cu bine --Bunicul--

[Ghita Potra]

A sosit vremea sa mai scriu cate ceva.
Asa cum am mai scris, la finele anului, scolile dar si cursurile particulare extrascolare, dau serbari, sustinute de elevi sau cursanti. Ti-am scris de serbarea de la scoala si cea extrascolara de pian, cu desfasurarea si impresiile personale. Cum nepotul are un pic de voce, ia si cursuri de canto cu o profesoara de origine italiana. Are mai multi cursanti. Serbarea au intitulat-o Recital, pompos pentru vioara si pian, dar apropiata de adevar in cazul de CANTO.Recitalul a avut loc in orasul vecin, numit QOQHITLAM, din compunerea aceluiasi Greter Vancouver, mai pe clar, aici GREATER s-artraduce prin Zona METROPOLITANA, aflat la vre-o 25 kn de unde locuim. Acest oras aRE UN CENTRU CULTURAL MARE, POLIVALENT, unde profesoare cu sotul ei si alta profa, au inchiriat o sala. Sala a fost plina cu parinti si invitatii cursantilor, care sunt tot rude sau clolegi. Spectacolul a fost de un nivel destul de bun, fiind si cursanti care se apropiau de cantareti de opera., participantii fiind de mai multe natii, cei mai multi, inafara de europeni - canadieni, fiind chinezi. Una din chinezoaice a cantat frumos, fiind aplaudata prelung. Scot in evidenta, inca odata, multiculturalitatea ca parte componenta a politicii statului canadian. Nu am observat conflicte intre etnii, spre deosebire de la noi, sau cel putin nu am observat. In pauza si la final, a fost bufet rece gratuit, adus de parintii elevilor cursanti. In piata din fata acestui centru, am vazut multi brazi impodobiti ca la Craciun, semanad cu piata Avram Iancu de la noi, aducandu-mi multa nostalgie si amintiri trecute, dar -- O, TEMPORA...
Salutari la toti cu multa dragoste -- Bunicul.

[Ghita Potra]

După o perioadă în care vecinul meu a fost în ţară, am reluat corespondenţa şi am să postez şi aici mesajele care mi se par interesante. Ghiţă Potra.

Dupa multe opinteli, reculuri, rateuri si pareri de rau ca nu ma pot tine de cuvant la timp, a venit vremea sa redactez si sa trimit, in cateva episoade, aventura numita CALATORIE DE LA CLUJ- NAPOCA LA VANCOUVER, Pe care ma staduiesc sa o relatez cat mai fidel, avand la baza doar ceea ce mi-a ramas in memorie dupa consumarea evenimentului. Desi ar fi fost necesar o activitate de documentare, din documentele ce le am acasa la Cluj sau chiar la biblioteci, aici in Vancouver neavand de nici unele, m-am limitat numai si numai pe memorie, la care am facut apel de cand ma stiu si, care m-a servit cu drag, mai ales evenimente traite cu zeci de ani in urma sau la memoria celor citite si invatate, la o varsta cand capacitatea de-a retine intr-un fel sau altul nu era afectata si, cand rezistenta la efort era mare, fata de acum cand capacitatea de a retine intr-un fel sau altul, este redusa, in unele situatii, o umbra a ceea ce a fost., intervenind in aceasta situatie vointa de a ramane chipurile in putere si de a refuza, cu rezultate doar partiale, ca anii au trecut si ceasul biologic s-a schimbat ireversibil. In aceste conditii, ma stradiuesc sa fiu la inaltimea asteptarilor din partea bunului meu prieten, Ghita potra si a sotiei, carora le multumesc ca m-au inteles in momente dificile si m-au sustinut de la aceasta distanta, sa zicem astronomica, fata de dimensiunile planetei. CUM TOATA VIATA AM FOST UN FAN AL LUI JULES VERNE, MA STRADUIESC SA-I URMEZ METODA DE SCRIERE, in sensul ca drumul parcurs in masina, tren sau avion, sa fie crosetat cu descrierea unor locuri, intamplari, obiceiuri sau evenimente istorice sau de alta natura, care impanaza calatoria, ca si frunzele unui copac, trunchiul si crengile. Cum sunt doar un fan al lui Jules Verne, si cum intre noi este diferenta cosmica de talent si imaginatie, pastrand proportiile ce se cuvin, imi voi da toata silinta sa o scot la capat cat mai onorabil, fara prea multe sifonari si reprosuri. Acolo unde este cazul sa mi se spuna verde in fata ce nu a fost corect, dar, in orice moment, va asigur de buna mea intentie. Cu aceasta introducere pe care am cossiderat-o necesara, trecem la partea de continut. PARTEA INTAI : DRUMUL DE LA CLUJ NAPOCA LA BUCURESTI. Asa dupa cum bine sti, de acasa am plecat cu un taxi cu port bagaj mare, o masina tip COMBI, avad ca sofer un tanar bine dotat da la natura, cu un fizic impozant, statura atletica si bine proportionat El ne-a manipulat bagajele de parca erau valize goale si cu o mare rapiditate. Am remarcat la el amabilitatea si politetea profesionala, dovedind bun simt si locul unde se afla. Din cate am observat, inainte a avut cu totul alta profesie. I-am multumit soferului. atat prin grai cat si la plata, la care am adaugat o suma multumitoare. Ma simt obligat sa remarc, ca tot mai rar se gasesc oameni bine crescuti - ma refer la cea educativa - fiind pentru mine o reala satisfactie. Parca mi-a parut rau cad s-a terminat cursa..Drumul spre peronul liniei trei, ne-a fost barat de un tren de scurt parcurs, care s-a oprit pe linia intai, tocmai cand pasagerii treceau drumul construit pentru a trece peste si printre linii, barand drumul calatorilor Cei cu bagaje putine sau mai tineri, s-au descurcat, trecand prin acest tren, dar pentru noi, a fost un mare impediment. In aceste conditii, am gasit un loc, care desi era greu de trecut, ne -a oferit o inaltime mai mica de coborat pe sine si sari peste ele, insa taras - grapis, am trecut. Aici ne-am instalat intr-o pozitie unde am considerat ca va fi vagonul nostru, vagonul intai, aceasta si in urma experientei in timp. Cand a sosit trenul, contrar asteptarilor, a oprit mult mai inainte, el fiind trenul Inter city de la Oradea. A trebuit sa alergam cu bagajele cam 50 la 60 metri pana la vagon, unde s-a produs o mica busculada,, dar a trecut. Urcati in tren, spre locurile noastre din vagon, am costatat alte chestii enervante. Biletele erau vandute de Agentia CFRla cusetele din centrul vagonului, iar in stanga si dreapta erau la rand libere. De aici si alt incovenient ca s-a creat o mare inghesuiala in centru, cu vorbe mai putin amabile si inghesuiala la bagaje. Alt factor, este acela ca in fata mea s-a plasat un domn in varsta, cu memoria cam tocita si cam mai putin stapan pe picioare, dar de dimensiunile unui sifonier, mai clar - dulap - care a blocat complet drumul, in ciuda timpului scurt de stat in statie. Cu drumul blocat, cu bagajele grele pe interval, care incomodau pe altii, si pentru a nu ramane in tren, ne-am luat ramas bun de la domnul Potra, urmand sa ne descurcam singuri. Batranul de care am vorbit., era un pic dus cu pluta, vociferand ca nu-si gaseste locul 66, mergand 2la 3 pasi inainte, altii 2la 3 inapoi, repetand obsesiv ca nu-si gaseste locul 66. Cei care si-au ocupat locurile, se amuzau, dar pentru mine, chestia era serioasa. Pana la urma, am intervenit un pic mai neortodox si l-am lamurit sa ocupe unul din locurile goale, pana se linistesc treburile. Cu ajutorul unui tanar amabil - remarc ca ma sunt si din astea - bagajele au fost urcate pe polite, ocupandu-ne locurile. In acest fel, situatia a intrat in. normal, privind cu nostalgie peronul si ce se vedea din zona garii, instalati pe locurile noastre. In acest fel, eram gata de a infrunta drumul pana la Bucuresti, dar aceasta in episodul urmator.
--------Cu multa dragoste tuturor celor dragi, foarte curand episodul urmator
-- BUNICUL.

[Manu]

Ne bucuram foarte mult de reluarea corespondentei, din cand in cand, cel putin eu, m-am mai intrebat: "Ce s-o fi intamplat cu domnul din Canada?".
Citind continuu relatarea de mai sus, am constatat o fluenta si o coerenta foarte bine sustinute, nu cred ca e cazul ca domnul sa isi faca probleme asupra stilului care e bun, relaxant la citire, un text usor de urmarit.
Asteptam continuarea acestei calatorii, care poate fi un fel de "ocol al Pamantului"", pe jumatate ca intindere in spatiu.

[Ghita Potra]

CONTINUAM-----. De la fereastra vagonului, urmaream derularea imaginilor atat de bine cunoscute si le comparam cu cele de acum peste 50 ani, unde aici era cu totul altceva. Inlocul Garii de scurt parcurs ai a parcului adiacent, se aflau niste case vechi unde erau niste magazii, bufete, iar in fata lor erau niste linii care in limbaj curent se numesc Linii Moarte, in sensul ca serveau doar la trasul vagoanelor pe dreapta, cum se zice, pentru imbarcari- - debarcari de materiale diverse si personal in special militar. In limbaj curent acestea se numeau CIUZDA, din care a ramas doar memoria. Legat de Ciuzda, am ceva amintiri, care le voi relata cu alta ocazie, fiind interesante si amuzante. Urmaresc maiestuoasa Strada HORIA, cu blocurile sale pastel, care difera mult de cea din tineretea mea, cand in partea spre gara era daramata de bombardamente, dar avea si cladiri mai mici, La reconstructie, a contribuit din plin ARMATA, cu detasamente de militari din oras si imprejurimi, participand si eu ca sef al unui detasament de la FLORESTI.Se deruleaza imaginile din nou, foarte cunoscute ale PIETII ABATOR, unde locuiesc, a PARCULUI FEROVIARILOR, atat de frumos candva, dar acum este neintretinut, cu promisiuni ca se va indrepta. Remarc din mersul trenului STRADA RASARITULUI, paralela cu linia ferata, dintre acest parc si STRADA PARIS, care dinter-o strada cu balarii si gropi, a devenit o strada modera, frumoasa, pe care cu drag sa circuli. Aici si casele si-au schimbat infatisarea, fiind vopsite in culori pastel, in ton cu florile de la porti. BRAVO MUNICIPALITATE --ASA DA.Aceasta in contrast cu imaginile de pe partea opusa, unde a fost zona industriala, care arata cu totul altfel fata de cand ea functiona. Arata parasita, abandonata, cam pustie, murdara, cu balarii si cladiri neintretinute si murdare -- aceasta cu unele exceptii unde se mai pastreaza o mica activitate industriala. Remarc stadania municipalitatii ca aceasta zona sa capete o noua destinatie, prin infiintarea de parcuri industriale, in conformitate cu normele europene in materie.Privesc cu nostalgie imaginea orasului, turlele maiestuoase ale celor doua catedrale din piata AVRAM IANCU SI UNIRII, si fara sa vreau mi se pune un nod in gat,si, contrar retinerii mele, mi-au aparut doua bobite la ochi, discrete, exact ca acum 49 ani, cand am plecat la ACADEMIA TEHNICA, pentru studii de 6 ani, nestiind cand ma voi mai intoarce in orasul cel mai drag mie din ROMANIA., indragit in urma petrecerii unei parti din studentie, aici. In continuare se deruleaza cartier dupa cartier, vazand si bune dar si rele, insa cum la locurile dragi se retin doar lucrurile bune, nostalgia parasirii este la fel de mare. Trecem pe sub soseaua de centura care va lega VALCELE -o localitate de pe soseaua TURDA - CLUJ-, cu APAHIDA, pentru a devia traficul greu pe aici si a descongestiona orasul. Ea va fi gata la finele acestui an, asa cum rezulta din declaratia premierului EMIL BOC, de curand, cu ocazia vizitei la CLUJ. De la fereastra vagonului vad un avion venind spre CLUJsi, in imaginea mintii, imi apare AEROPORTU INTERNATIONA CLUJ-NAPOCA, cu spectaculoasa lui dezvoltare, de la un aeroport mic, pentru uz intern, la aeroportul mare de acum, cu peste un milion pasageri in anul 2010, prognozindu-se sa ajunga in anul 2025, la un trafic de zece milioane de pasageri, proiectand aeroportul la un nivel important in EUROPA. Trecem prin tunelele, ca4 la numar si ajungem in dreptul localitatii BOJU, care este o localitate care are un asemenea pamant argilos, ca atunci cand ploua, totul se inamoleste, cu un noroi clisos ce se prinde vartos pe incaltaminte si haine. Asa au patit generatii de militari cu ocazia aplicatiilor in teren, tip manevre, iar ploaia venea, parca planificata, chiar cand erau aceste activitati Asa am patit si eu cand am ramas inamoliti pe pantele din jurul localitatii, fiind nevoie de o zi sa urcam un deal tehnica ce o aveam cu noi. Cum aici am petrecut vre-o doua sau trei zile, in conditiile unei ploi continui, fara a ne putea adaposti decat cate putin, ne-am udat si inamolit, de tot ce aveam era numai o apa si noroi. In final, nu am putut sa-mi scot cizmele pentru a ma schimba, decat sa crap carambii cizmelor, care au devenit de nefolosit. Din aceste motive, necazurile de aici, au capatat - -in limbajul soldatesc - ACADEMIA DE LA BOJU.Se spunea ca cine nu a absolvit aceasta academie, nu a facut armata. In continuare, privesc localitatile prin care trec si terenul, cu sate imprastiate, avand inchegat doar centrul localitatilor, facand asemanarea cu localitatile rurale canadiene, care au inchegat doar centrul si institutiile aferente, restul fiind imprastiat pe la ferme, situate la distante ce se pierd in zare. Diferenta vizibila este ca drumurile in Canada sunt asfaltate pana la ferme, avand utilitati de apa, gaz, nu mai vorbesc de curent, dar acesta este si la noi. Vizibile sunt si diferentele referitoare la gradul da mecanizare, spre deosebire de noi, unde ne-am intors la tractiunea animala in marea majoritate, care in Canada aproape nu se mai foloseste.. Aceasta nu inseamna ca nu mai sunt ferme izolate, cu utilitati de la natura si economie doar pentru nevoi de ferma. Mi-a placut intotdeauna localitatea VALEA FLORILOR, prin asezarea si casele ce mi se par frumoase si aratoase. Incet- incet ajungem la CAMPIA TURZII., unde trenul face prima oprire. In legatura cu oprirea, rolul principal l-a avut directorul general al COMBINATULUI INDUSTRIA SARMEI, de prin anii 1976- 1977,STANATIEV, care, avand drumuri dese de facut la Bucuresti, si venind multi vizitatori la combinat, erau nevoiti sa plece la RAZBOIENI, o statie si un nod important de cale ferata., unde trenurile rapide, cele similare cu cele intercity opreau. A intervenit direct, dupa cate se spune, la Ceausescu, care a dispus oprirea trenuriloe rapide la CAMPIA TURZII. Despre ele s-ar putea sa mai vorbim. In alta ordine de idei, nu departe de aici, la marginea localitatii TURDA, se afla monumentul in memoria marelui MIHAI VITEAZU. Nu insist ca se stie, destul despre aceasta, dar este bine sa vizitam cu piosenie si veneratie, aceasta mare personalitate a tarii noastre, care a pus bazele Romaniei de azi., si fara faptele lui, nu am fi ce suntem azi. De aici se vad in departare, CHEILE TURZII, celebre nu numai in tara, dar si in EUROPA si pe tot globul. De aici, trenul ajunge in statia RAZBOIENI, important nod de cale ferata spre CLUJ -NAPOCA si TARGU MURES, dar despre acestea in episodul viitor.
Cu drag la toata lumea -- Bunicul

[Ghita Potra]

Ne aflam in statia RAZBOIENI. Pe langa faptul ca este un nod feroviar important, pentru mine are semnificatii si mai mari, in sensul ca am petrecut multe ore, uneori chiar o zi, intr-o repriza, intre doua trenuri, deoarece aici era statia unde obligatoriu schimbam, in drumul la parinti si retur, in misiuni la Tg. Mures, in special, si cate o mai aparut pe parcursul 56 ani, de cand am asteptat prima data in aceasta statie. Ma leaga destule amintiri, din care relatez una sau doua din ele. Prima ne trimite in toamnma anului 1954, cand eram student la Cluj, si mergeam acasa la parinti, in special dupa ceva alimente, deoarece nu aveam bursa, parintii avand plafonul de venit, cu putin peste limita de bursa. Pentru circulat pe calea ferata, foloseam permisul unui coleg, care avea permis, parintii fiind ceferisti din Calarasi, municipiul din sudul tarii. Cum la prima calatorie acasa, s-a facut frig si, cum nu aveam haine groase la mine, in speta un loden sau pardesiu, mi-a dat lodenul lui, cam lung dar tinea de cald. Imi aduc aminte cat oi trai, deoarece am devenit buni prieteni, majoritatea baietilor din grupa, fiind prieteni, mai ales ca erau de la tara. Cei de la oras cam stateau cu nasul mai sus decat normal, si se simmteau superiori. La intoarcere, cum vagoanele erau mai mult goale, stateam la un geam al vagonului de clasa a doua, vagoane vechi, cu banci de lemn si necompartimentat. Dupa statia LUDUS, acum municipiu in judetul Mures, intra val vartej niste zdrahoni beti care se bateau intre ei, dar bataie in toata regula, cu bate si cutite. Ajungand in dreptul meu, m-au prins la mijloc si am ajuns un fel de sac de box, cu toate ca unii din ei, ma fereau. In total erau cam sase batausi. Eu am scapat dar in bataie, au spart geamul unde stateam, moment in care au disparut, ca si cum nu ar fi fost nimic. Aproape imediat au intrat doi politisti si doi ceferisti, din care unul era controlorul.M-au luat la intrebari cum s-a intamplat si dece am spart geamul.Le-am relatat inca odata, dupa care a spus ca cei in cauza au fost prinsi si vor suporta cosecintele legii. Mi-au spus ca voi fi martor la proces, punandu-ma sa semnez un act facut de ei, eu in act fiind martor Cum eram speriat de ceeace au facut huliganii, am semnat ca primarul, cum se spune, fara sa citesc actul, si rau am facut. Dupa cam un an si jumatate, sunt citat sa ma prezint, la data si ora de pe citatie, in calitate de inculpat ca urmare a distrugerii de bunuri din patrimoniul CFR.,la tribunalul Brasov. Nu m-am dus si au urmat alte citatii, ele ajungand la parinti si, prin intermediul postasului, s-au imprastiat in tot satul. M-a luat la rost in modul cel mai serios, mai - mai sa ma ia la bataie, ca el m-a trimis sa invat, nu sa ma ocup de golanii, betii si batai. Dupa ce i-am relatat cum s-a intamplat, m-a crezut oarecum. dar mi-a taiat din subventii, care si asa erau subtiri, acum devenind foarte subtiri, fiind nevoit sa umblu mai mult flamand decat mancat. Au mai venit citatii o perioada, unele cu militia, acasa, dar stiindu-ma copil linistit, mi-au luat apararea si necazul s-a stins. Necazul este ca in altercatie, unul din batausi mi-a taiat lodenul imprumutat, care o consideram cea mai serioasa. La Cluj, i-am spus acestui admirabil coleg, pe nume -MITA POMPILIU- cu care cu drag m-as intalni daca as da de el. Contrar temerilor, m-a inteles, si cu ajutorul mamei unei colege din Cluj, a reparat lodenul de nu se mai cunostea. Amintiri din gara Razboieni, in episodul imediat urmator
--BUNICUL

[Ghita Potra]

Desi am promis ca in aceasta statie, voi mai relata inca o intamplare, din motive de timp, renunt si mergem mai departe. Aceasta ca sa putem termina materialul in timp rezonabil. Din gara Razboieni, nume cu mare rezonanta istorica, amintindu-ne de victoria lui STEFAN CEL MARE, asupra turcilor, aducand un gand pios plaiesilor, arcasilor si calaretilor marelui STEFAN, trenul trece printr-o alta localitate cu nume deosebit de drag noua, romanilor, si anume comuna UNIREA, dupa ce in prealabil am trecut din judetul Cluj, in judetul Alba, judet in care calatorul. in orice directie s-ar indrepta, se intalneste cu istoria.Trenul, dupa ce trece prin cateva statii ale unor localitati frumoase si bogate, mergand paralel cu raul MURES,care este in stanga,si care merge spre sud spre Alba IULIA,avand in dreapta soseaua CLUJ - NAPOCA --ALBA IULIA, se indreapta spre Municipiul AIUD, oras cunoscut pentru inchisoarea de trista faima. Aici au fost inchisi mari personalitati ale tarii noastre, supusi exterminarii de catre regimul comunist. Printre altii, aici au fost inchisi, CORNELIU COPOSUsi IOAN DIACONESCU, FRUNTASI AI PNTCD.LISTA ESTE LUNGA < SI VOM VORBI DESPRE ACEASTA < INTR-UNUL DIN EPISOADELE VIITOARE,De aici, trenul se indreapta spre Orasul TEIUS, gara lui fiind un mare nod feroviar, care leaga CLUJUL si TARGUL MURES de de BRASOV si BUCURESTI-spre SUD si TIMISOARA,ARAD sI DEVA in VEST, si viceversa. Dupa ce trecem Muresul, printr-un impunator pod, trenul intra in zona TARNAVELOR, indreptandu-se spre BLAJ. Inca de la intrarea in Podisul TARNAVELOR, se vad tot mai des podgoriile ALBEI < fapt ce i-a dat vinului de JIDVEI < o binemeritata recunoastere internationala, prin numeroasele premii obtinute la concursuri interne si internationale.Datorita recunoasterii treditiei viticole, anual are loc FESTIVALUL SI CONCURSUL DE FOLCLOR - STRUGURELE DE AUR, care a ajuns la cel putin a 10-a editie, castigandu-si o faima, nu numai interna, dar si internationala.REMARCAM localitatea CRACIUNEL, unde parca se simte mirosul de vin de la apropierea de statie. Va relatez un fapt interesant povestit de un coleg, petrecut cam cu 40 ani in urma. Fiind in misiune in teren, tip aplicatie tactica, a invitat un grup de camarazi de ai dumnealui pe la Craciunel, sa-i faca o vizita. Acasa i-a omenit cu de toate, inclusiv cu vin. Desi nu au consumat mult vin, ei nefiind mari amatori de licori bahice, din cauza tariei vinului, s-au imbatat toti, inclusiv el, adormind si scapand trenul militar de inapoiere la BUCURESTI, fiind pedepsiti si penalizati, cu urmari serioase pentru ei. In continuare, trenul se indreapta spre BLAJ, numit si MICA ROMA.
Va continua.
Cu drag tuturor --BUNICUL

[Ghita Potra]

Continuam calatoria.
Suntem in gara BLAJ.De cate ori cititorule, treci prin acest oras, indiferent de mijlocul de locomotie, sa saluti cu respect Mica Roma, ca un centru al renasterii constiintei de neam si de tara, un centru al iluminismului romanesc si nu numai transilvan, un centru catre care care se indreptau privirile si sperantele ardelenilor, fiind intr-un fel o MECCA ardeleneasca. Aici a luat fiinta SCOALA ARDELEANA, prin cei trei mari corifei ai sai - GHEORGHE SINCAI, PETRU MAIOR si SAMUIL MICU, care impreuna cu ALEXANDRU PAPIU ILARIAN si AUGUST TREBONIU LAURIAN, au militat pentru recunoasterea originii noastre latine, si practicarea limbii noastre in institutiile statului, alaturi de limba oficiala a Imperiului Habsburgic, au militat penru recunoastere natiunii romane ca natiune cu drepturi egale cu a celorlalte limbi recunoscute in Imperiu, precum si pentru dreptul romanilor de a se manifeste egal cu a celorlalte natiunu recunoscute, cum ar fi sasii, ungurii si secuii. Pentru aceasta au avut de indurat masurile coercitive dure ale autoritatilor habsburgice. Denumirea de Mica Roma a fost data de acesti corifei ai Scolii Ardelene,, facand din Blaj, cam ce a fost Florenta, in renasterea italiana, si, consider ca nu exagerez. Calatorule, daca treci prin Cluj, du-te si prin fata Universitatii Babes- Bolyai. unde marele sculptor, ROMUL LADEA, a imortalizat pe acest trei corifei, intr-o impozanta statuie. Personal, cand trec prin fata ei, ma cuprind emotiile, privind-o indelung, pe acesti ilustii inaintasi ai culturii si devenirii noastre. La Blaj, in luna mai, daca nu ma insel, anul 1848, a avut loc MAREA ADUNARE POPULARA PE CAMPIA DE LA BLAJ < numita de atunci -CAMPIA LIBERTATII-unde 40.000romani, veniti din toate colturile ARDEALULUI, dar si de peste munti, din TARA ROMANEASCA si MOLDOVA, au cerut intr-un glas unirea ARDEALULUI cu tara, care era peste munti, lansand lozinca ramasa celebra si care va dainui peste veacuri si anume --NOI VREM SA NE UNIM CU TARA. Tot la aceasta adunare, s-a cantat in public si de o mare masa de oameni, vestitul cantec al lui ANDREI MURESANU, participant la adunare, numit UN STRIGAT -- devenit de atuci DESTEAPTA-TE ROMANE, care dupa REVOLUTIA DIN DECEMBRIE < a fost adoptat ca imn national. Ideile BLAJULUIde la ceasta adunare, au fost duse de participanti, in toate colturile ARDEALULUI, ca moment de inceput a REVOLUTIEI DE LA 1848, avand in fruntea maselor pe marele AVRAM IANCU.Sa nu uiti cititorule, sa treci si pe la CAMPIA LIBERTATII, sa vezi monumentul de aici, precum si CATEDRALA DIN BLAJ, care a avut un mare rol in raspandirea ideilor iluministe si apoi nationale, in randul maselor, prin prelatii patrioti care au condus biserica de aici.Totodata, sa treci si pe la VECHIUL COLEGIU < unde au invatat acesti mari oameni si o intrraga pleiada de personalitati, devenite cunoscute in istori si cultura noastra. De aici, de la BLAJ,au fost raspandite, multe tiparituri, religioasec si laice, care au avut un rol imens in trezirea constiintei de neam si tara. Desi, Blajul, este ca oras, destul de mic, in comparatie cu marile orase ale tarii, el este foarte mare prin ceea ce s-a facut aici, pentru binele generetiei de atunci si a celor viitoare. Importanta lui istorica, nu este mai mica decat a celorlalte centre cu rezonanta istorica, precum SIBIUL < ALBA IULIA < BRASOVUL SAU CLUJUL, fiecare la timpul respectiv. De aceea am facut aceasta intrerupere in calatoria noastra, pentru a vizita si saluta cu mult respect, MICA ROMA >Am considerat ca ar fi o impietate sa trecem prin Blaj, doar ca simpli calatori pe CFR, si sa nu-i acordam, in relatarea noastra, cel putin un episod, ceea ce am si facut.
De acum ne putem continua calatoria, spre COPSA, dar in episodul viitor.
CU BINE < LA TOTI --BUNICUL.

[Ghita Potra]

Continuam calatoria!
--Din punct de vedere geografic, in apropierea Blajului se unesc cele doua Tarnave--Mica si Mare, dupa care se varsa dupa un parcurs scurt, in raul Mures, sub denumirea de Tarnava, asa cum la Dej, se unesc Somesul Mic cu cel Mare, formand un singur rau, SOMESUL.Trenul parcurge un teren plat, mai bine zis ses, care se intinde pe mai multi km. de la Mures si pana in dealurile de dincolode calea ferata spre dreapta, unde se deruleaza Dealurile TARNAVELOR, pe masura ce inaintam cu trenul. Campia arata deosebit de frumoasa, cu terenul cultivat pe parcele individuale, atat in stanga cat si dreapata caii ferate, iar pe dealurile din dreapta caii ferate se intind una dupa alta podgoriile Tarnavelor. Pe masura ce inaintam si ne indepartam de Mures, incep sa apara dealuri si pe stanga caii ferate, astfel ca la ajungerea in orasul COPSA, linia ferata esta flancata de dealuri,, situate la oarecare distanta de traseu. La Copsa ne intampina un peisaj dezolant, unde in locului combinatului de negru de fum, care a functionat zeci si zeci de ani, cu praful lui negru, emanat de cosurile de fum de la acest combinat, ni se arata ca un teren de parca ar fi fost bombardat, mai existand doar cateva resturi de cladiri, cativa stalpi de la fostele cladiri si, daramaturi pe jos, care conduce la o stare de spirit pesimista care nu ne paraseste dacat dupa o vreme. Fata de anii trecuti, praful s-a mai dus, culoarea neagra de pe cladiri, incepe sa se mai dilueze. Drumul continua fara oprire si dupa vre-o 40 minute ajungem in Medias, municipiu important din judetul Sibiu. In aceasta zona se gasesc cele mai importante zacaminte de gaz metan din tara, aici aflandu-se Centrala pentru distributia gazului metan - denumire care nu stiu daca este exacta -din Romania. De aici si pana la Brasov, tinutul a fost locuit de sasi, adusi aici prin secolele 13 si 14, pentru colonizarea zonei. Nu intru in detalii, dar sasii si-au pus amprenta lor, in constructii, obiceiuri si, in general, in seriozitatea in munca si a cuvantului dat. In prezent, mai sunt putini sasi, majoritatea emigrand in Germania. In Medias a trait si lucrat, precursorul rachetelor moderne, de la care s-au inspirat constructorii de rachete moderne, savantul HERMAN OBERTH.In Cluj, o strada centrala ii poarta numele. M ediasul este cunoscut si prin prezenta activa si notabila in doua ramuri sportive, si anume fotbal si basket, prin echipele GAZ METAN. Ne continuam drumul si dupa vre-o 30 minute, trecem prin dreptul oresului DUMBRAVENI, unde se afla centrul geografic al tarii. Trenul trece printre dealuri cu vita de vie si la ses cu locuri cultivate, insa regretul este ca mai sunt parcele ramase in paraginea, cauza si remediul nefiind tema de astazi. In continuare ne aflam aproape de municipiul SIGHISOARA, dar aceasta in episodul viitor.
---Salutari cu drag la toti -- Bunicul

[Ghita Potra]

Contimuam ---Asa cum am spus, de la Medias, terenul se valureste treptat si este tot mai acoperit cu paduri., astfel ca la marginea municipiului SIGHISOARA, terenul este acoperit in mare parte, cu dealuri apropiate pe ambele parti a caii ferate, Sighisoara este situata in ACEST DEFILEU, DAR ORASUL BENEFICIAZA DE O MICA DEPRESIUNE, UNDE APARE IN TOATA SPLENDOAREA EI. Pe inaltimea din mijlocul localitatii se afla castelul medieval, cu turlele sale, iar in jurul castelului,se afla cladirile medievale,dispuse pe strazi inguste si intortochiate, care coboara in panta, pana la vatra orasului, care s-a mentinut integral. Constructiile ulterioare, au lasat neatinse cladirile cetatii medievale, care este singura cetate medievala din Europa care s-a pastrat integral si foarte bine. Aici, anual, are loc FESTIVALUL MEDIEVAL, toate spectacolele, sunt cu obiceiuri de epoca. Festivalul a capatat caracter international. De la Sighisoara, terenul devine tot mai accidentat, iar catre zona MUNTILOR PERSANI, localitatile sunt tot mai rare, dar toate au acelasi aspect, si anume poarta amprenta civilizatiei sasesti. Toate localitatile rurale au bisericile dispuse pe inaltimi dominante din localitate si fortificate cu garduri imprejmuitoare rezistente, iar bisericile si turlele au creneluri pentru a lupta cu atacatorii. In caz de izbeliste, populatia localitatii se refugia in biserica, avand alimentele pastrate anual,de unde o duceau acasa in functie de necesitati. Casele sunt masive, cu ziduri mai groase,, cu partea din fata intarita, avand casele legate intre ele cu porti masive. Cand treci prin strazile localitatii, parca treci printr-un semitunel neacoperit, ceeace contribuie la apararea localitatii C um drumul de la SIGHISOARA la BRASOV se face in conditii normale in 2 ore,, cam dupa o ora de la Sighisoara, se trece prin dreptul localitatii BEIA, unde se afla unul din cele mai lungi tuneluri din tara, tunelul de la BEIA. Important este ca aici, in conditii de mers normal, se afla jumatatea distantei dintre Cluj si BUCURESTI ; aceasta neoficial ci din experienta mea de-a lungul timpului, pe aceasta ruta. Urmeaza trecerea barierei naturale a MUNTILOR PERSANI, care desi au inaltime mica, maxim 1000 metrii. au masivitate, impresionand prin padurile continui si bogate de foioase, in special stejar si fag.Inaltimile nu sunt ascutite ci ovale sau alungite, fiind, dupa cum am spus, acoperite complet cu foioase. Muntii PERSANI, separa tinutul TARNAVELORsi depresiunea HOMOROD - daca nu ma insel, de depresiunea RUPEAsi apoi de TARA BARSEI. Aici,calea ferata merge pe o distanta destul de mare paralel cu RAUL OLT,de care uneori se apropie la cativa zeci de metrii. Jumatatea distantei de la Sighsoara, pana in acesti munti abunda de pasuni si turme de oi, fiind niste pasuni bogate. Lipsa localitatilor face ca zona sa fie parca ramasa asa de cand lumea, inspirand liniste si bucurii interioare, fara stres si alte griji. Dupa trecerea muntilor, in depresiunea RUPEA. intalnim Orasul RUPEA, care pare izolata, fiind departe atat de Sighisoara cat si Brasov. Aici, doua aspecte vreau sa mentionez si anume CETATEA RUPEA, situata pe o inaltime dominanta de langa oras. Alt aspect sesizat de mine este asemanarea portului taranesc de aici cu portul sasesc, care a influentat portul local romanesc de aici. De aici incolo, drumul este deschis spre Brasov, caruia ma gandesc sa-i dedic un episod, daca voi reusi. Totodata, am ramas dator cu unele aspecte din tren, pe care sper sa le remediez pana la destinatii acestuia
--Va urma.
Salutari cu drag, intregii dinastii POTRA.
Cu mult drag -- Bunicul