Corespondenţă din Canada

[Ghita Potra]

.... Duminica aici a fost sarbatoarea de HALLOVEN. Aici aceasta sarbatoare a prezentat un mare interes la toate varstele, cu accent pentru tineri, de la copii si pana spre 20 ani. Aceasta zi prezinta aici mai mare interes si forfota ca si Craciunul. Se poate compara cu obiceiul de Craciun si Anul Nou, cand copiii merg la colindat si capata dulciuri in special dar si bani, asa cum la noi capata colacei si mere. Daca de Craciun si Anul Nou, in general. aici este liniste, familiile stand in jurul bradului, la aceasta sarbatoare se merge din casa in casa si primesc dulciuri sau bani. Specific ca se intra in casele care au puse in fata casei, pe scari, in curte sau la geamuri, insemnele de Hallowen care sunt : dovleci scobiti ca o fata de om, schelete, oase, manechini costumati in varcolaci, vampiri, strigoi, oase sau mai stiu eu ce se mai pune. Oricum se pune tot ce este sinistru si care taie orice nota de optimism. De sambata si inclusiv duminica se vedeau grupuri de copii costumati tot ca mai sus insotiti de parinti, colindand orasul, copii avand traisti la gat. In paralel cu acestea, se vedeau grupuri de tineri care aveau pocnitori si au impanzit orasul cu zgomot de pocnitori. Acestea s-au observat sambata si duminica, inclusiv pana noaptea spre ziua, pocnitorile fiind si langa casa unde stam. In paralel, sambata si duminica noaptea au avut loc focuri de artificii de lunga durata, din mai multe puncte ale orasului. Si, tot in paralel, in multe case s-au auzit zgomote de chefuri, extinse prin curti si gradini, cu luminatie si veselie. Aici, este parerea ca cu cat figurile sunt mai sinistre, cu atat acei ce le practica, sunt feriti de necazuri si vor avea parte de mai multe bucurii si impliniri pana la urmatorul Hallowen. Mentionez ca pregatirea acestei sarbatori, a inceput cu mult inainte, prin impanzirea magazinelor cu obiecte de asemenea cult, apoi pregatirea materiala din partea participantilor si apoi pregatirea psihologica, cum ar fi la noi cele de Craciun si Anul Nou. Multe case s-au pavoazat cu bostani, tot felul de vampiri, stafii in costum, schelete si campuri mortuare de casa particulara, animale si insecte din cele mai sinistre si hidoase specii.
Iti relatez numai situatia de la o casa pe care am vazut-o duminica. Mentionez ca locuinta avea curte in fata cu gazon, flori si arbusti,locuinta cu cerdac si balcon, iar in spate cu gradina, nu mare, dar bunicica. In cerdac avea 2 sau 3 manechine tip ciuha de la noi, reprezentand vrajitoare, duhuri moarte, strigoi, atarnate de tavanul cerdacului, apoi pe usi erau fixate schelete de oameni, iar pe stalpii casei, erau cranii cu oase incrucisate. Pe scari aveau dovleci sculptati ca fata unui om, cu plete si mustati, unii avand pipe. In fata cerdacului erau panze de paianjen mult marite. In curte era un micro cimitir, cu morminte si cruci, iar pe arbusti erau puse, ca un fel de ninsoare, vata subtire, cat era curtea. In mijlocul cimitirului era un sicriu cu un schelet in el, o groapa si unelte de ingropat langa el. Tot ce am vazut, m-a indispus, nefiind obisnuit cu asemenea imagini.
O sa mai revin cu impresii de la HALLOWEN.
Transmite salutul meu de stima si dragoste celor dragi.
--Cu drag --Bunicul.

[Ghita Potra]

Sunt de acord cu tine ca, pentru noi, de preferat sunt obiceiurile mostenite in tara si pentru care simtim si bucuriile si necazurile. Aici, daca nu as fi stiut ca este Halloween, am intalnit persoane echipate de parca ar fi scapate de la balamuc. Spre exemplificare, una din cele mai apeciate profesoare de la scoala unde invata nepotul, a fost echipata in acest mod, strident, policolor, de parca ar fi un clown. Toate profesoarele au fost intr-un fel sau altul costumate in acest mod, inclusiv directoarea. Elevii si elevele la randul lor au fost echipati care de care mai fistichiu, dar acesta este obiceiul si s-a sarbatorit cu fast si voie buna.
Ce mai este pe la bloc si prin vecinatate?
Salutari cu drag la toti
--Bunicul --

[Ghita Potra]

Incercand sa ma detasez de evenimentele ultimelor zile, gandul ma duce cu aproape 70 ani in urma, in perioada copilariei mele petrecute in vreme de razboi. Orice as vrea sa fac, nu ma pot detasa de asemenea imagini,care nu doresc sa se mai repete. Satul era pustiu, cu tineretul si barbatii mai tineri luati la oaste in armata maghiara, cu primele vaduve si primii orfani, cu muncile grele facute de catre femei si batrani, acolo unde erau. La noi nu era nici un batran, deoarece ambii bunici au cazut in primul razboi, pentru interese chezaro-craiesti, unul in Galitia si altul in Tirol. Toate muncile grele erau facute de mama si bunica, care arau si semanau, coseau iarba si holda, taiau lemne in padure, aduceau fanul si bucatele de pe camp si, in plus, faceau si corvezile impuse de autoritatile maghiare, la incarcat si carat piatra,transport de materiale pe distante mari, ca aveam doi boi frumosi si tari de li s-a dus vestea. Eu de la 4 ani, am stat si singur, lasandu-mi mancare, si, din cand in cand eram lasat in grija vreunei vecine. Ma lasa inchis in casa cu zilele cand era urat si in prima parte, cam pana pe la 5 ani, dupa care am trecut la grija casei. Nu puteam mulge vaca, dar in rest am fost nevoit sa le fac, asa cum puteam., inclusiv curatatul in grajd, datul la porci si datul in ciurda a vacii si adapatul ei. Cum am facut, asa o fost bine, dar m-a invatat cu munca da la tara. Saracia in sat era mare, lipseau banii, produsele de baza, unde camasile se faceau numai din canepa, in picioare numai opinci si altele. Tata era pe front la maghiari, iar unchiul, pentru a scapa de front si persecutiile unguresti, a fugit in Romania de atunci, cum ii spuneam, in Vechiul Regat. Pe langa primele vaduve, au aparut si primii reformati, fiind schiloditi, un pic reparati prin spitale si trimisi acasa. Ca sa scape de infernul Frontului de Est, de Cotul Donului si Stalingrad, unii s-au automutilat, tragandu-si cate un glonte neletal dar care lasa omul cu infirmitate. Era o chestie de risc maxim, deoarece in cele mai multe cazuri, automutilarile se pedepseau cu impuscarea pe loc., asemenea situatii fiind si la noi in sat. Un taran, nu departe de o matusa, s-a -mpuscat in picior, si, constatandu-se ca a fost automutilare, a fost dus in spatele liniilor si judecat de un tribunal extrem de adhoc, care in cateva minute l-a judecat si impuscat. Mai norocos a fost un satean, pe nume Marghiloman, care la un atac, a procedat inteligent si s-a impuscat in palma, ramanand cu mana bolnava toata viata, dar a scapat si a venit acasa. A muncit cum a putut cu o mana buna si una bolnava. Tatal meu, a venit mai mult surd din razboi, din cauza trasului intens si in timp la pusca mitraliera, iar cele doua ierni petrecute in buncare de gheate din BELARUS si la Cotul Donului si Stalingrad, l-au imbolnavit de parkinson, care a inceput sa se manifeste progresiv dupa venire, ajungand sa nu poata manca, bea apa si merge singur afara, sa faca lucruri cum ar fi taiatul lemnelor si altele. A ajuns intr-o situatie cand la mine fiind, la Cluj, fiind singur ca noi eram la serviciu, a mers la baie, a cazut in baie si nu s-a mai putut scula, gasindu-l acolo. In ultimii ani, tremurau si picioarele. In aceste conditii de razboi, cand soseau tot mai multi raniti, in paralel cu mortii si disparutii, a aparut un cantec, care circula prin sat, si care exprima intreaga grozavie a acestui macel mondial. L-am invatat si eu, il cantam prin gradina asa cum puteam, mai mult tipat, dar care ma va insoti pana la moarte. Cantecul era mai lung, dar am invatat o strofa pe care o repetam la nesfarsit si care suna asa : VINE TRENU -, ADUCE PRESA SI RANITI DE LA ODESA ; IN VAGONUL CEL DIN URMA, VINE GHEORGHE FAR- DE- O MANA ; FAR- DE- O MANA SI - UN PICIOR < SI RANILE RAU IL DOR. Asa cum am scris, nu stiu cum a aparut, dar banuiesc ca a fost adus din Romania pe cai ocolite, trecand doar prin VAMA CUCULUI, si odata trecand muntii, s-a raspandit ca fulgerul. Armata maghiara, nu a luptat niciodata in sudul Rusiei, pe directia Odesa, ci in Centru si apoi la Cotul Donului - Stalingrad., cantecul reflectand o situatie din Armata Romana,, dar valabila ca stare generala pentru toate armatele si tarile implicate. Retin ca au venit jandarmii maghiari, acei groaznici Tabori Csenderi cu pana de cocos la palarie, au facut cercetari prin sat, si dupa cate mi-a spus mama, au intrebat-o si pe ea de ce cant, dar mama s-a facut ca nu stie nimic. Fiind copil si inocent, o cantam in continuare, lasandu-ma in pace. Probabil ca si jandarii erau un pic si romani, sau au lasat sa se auda numai de grozavia frontului romanesc. Revenind la zona frontului, o mare parte au intrat in incercuirea de la Stalingrad, printre care si sateni de la noi. Doi vecini, unul, Buta Grigore, a fost luat prizioner, si a lucrat fortat in minele din Dombas, pana in 1946 sau 1947, cand a fost lasat acasa. Fiind cu un fizic robust, a mai trait multi ani, murind dupa 85 ani. Al doilea, Dumbravean Mihai, a cazut prizioner tot acolo, si trimis in Siberia la paduri. A murit dupa vre-o 15 ani, avand o structura mai firava, a venit si zguduit psihic. In sat mai sunt sateni care au ramas pe veci in pamantul Rusiei, printre care si fratele lui Dumbravean, pe nume Dumitru si altul tot vecin dar traind mai mult departe de sat, avand casa in camp, pe nume Campean. Tot un vecin de pe aceeasi ulita cu tata, a fost prizioner si Fagaras Ioan, care a venit mult mai tarziu, dar cu sanatatea zdruncinata. A reusit sa inceapa o casuta pentru familie, dar s-a dus, rapindu-l boala din prizionerat, lasand casa negata. Familia a dus-o gata multi ani dupa moartea lui. Mai sunt exemple de morti din cele doua razboaie, dar ma opresc aici. Toti mortii si disparutii din cele doua razboaie, sunt imortalizati in monumentul din centrul localitatii. Personal, de cate ori treceam prin fata lui, ma cuprindea o stare de piosenie si respect pentru cei cazuti, indiferent de ce situatie au avut in sat. In clasele primare, ne duceau la monument si ni se tinea o adevarata lectie de patriotism, de catre dascalita, preot sau de fruntasii satului. De zilele nationale, atunci era 10 mai, se tineau adevarate festivitati, cu preotul in frunte, care binecuvanta monumentul si eroii, facand adevarate acte de remember. Activitati la monument s-au tinut si dupa aceste date, cam pana prin 1950, dupa care nu mai stiu, dar stiu ca de cate ori mergeam prin sat, monumentul avea flori la baza lui, ca dovada a pioseniei pentru cei cazuti. Alte aspecte le voi trata in viitor, pentru a nu se uita. Unele sunt complet dramatice, iar altele au un aspect si tragi-comic. Acestea vor urma, dar toate la rand.
Salutari cordiale la toti cei dragi; din suflet -Bunicul

[Ghita Potra]

Salut Ghita, si multumesc de mesaj.
Sa iau in ordinea evenimentelor.
Primul si care mi-a produs o mare deziluzie si suparare, a fost eliminarea CFR-ULUI din Cupa Romaniei, surpriza totala pentru mine si dureroasa. La aceasta se adauga mersul slab in campionat,unde echipa, avand in vedere lotul, ocupa un rusinos loc, in a doua parte a clasamentului. Consider ca acesta este rezultatul unui management defectuos al lui Paszkany, care a schimbat jucatori locali valorosi, a schimbat antrenorii ca izmenele si a dat drumul la jucatori straini valorosi. O contributie importanta la acestea, a adus-o si Iuliu Muresan. Astazi am fost la biserica, la biserica SFANTA TREIME din oras, unde preot paroh este sfintia sa, parintele Nicolae Lapuste, o revelatie pentru mine, un talent prin voce, dictie, logica si patriotism, care nu scapa ocazia sa ne faca o lectie de patriotism si dragoste de trara. Ceea ce m-a impresionat la serviciul divin de astazi, a fost predica, axata pe iubirea aproapelui, pe care sa-l iubim ca pe noi insine. In acest sens, ne-a prezentat pilda Samariteanului Milostiv, care a fost singurul care a sarit in ajutorul celui batut de talhari, l-a ingrijit si hranit ; Dumnezeu ajutandu-l la randul sau pe samaritean. Predica are o doza mare de actualitate si adevar, unde samariteni sunt putini iar din ceilalti sunt majoritatea. a ne amintim ca in ultimii 20 ani, gunoiul si rautatea oamenilor a rabufnit, fiind o caracteristica a acestor vremuri. Sunt de acord cu cele predicate, eu nu voi purta pica si nu ma voi certa cu nimeni, ca nu stiu daca mai am timp sa ma impac - asa cum a spua si marele nostru, Florin Piersic. Prin stradania parintelui paroh, biserica a fost renovata la interior si exterior, acum pictandu-se interiorul, de acelasi pictor care a pictat paraclisul din incinta Mitropoliei din Cluj. Biserica a devenit o mica bijuterie. Biserica are scoala duminicala si scoala de pictat pe icoane. In alte ordine de idei, de Ziua Nationala a Romaniei, Centrul Comunitar Romanesc din Provicia British Columbia, organizeaza FESTIVALUL ROMANESC, la unul din marile centre culturale din oras, numit SHADBOLT CENTRE, din orasul BURNABY, oras component al Marelui Vancouver. Pe langa parada modei, vor fi formatii de dansuri si solisti locali romani, si in plus va fi un bufet cald si rece cu produse majoritare romanesti. Din tara, va veni ca invitata, solista banateana Nicoleta Voica.Un bilet costa 20 dolari. In aceste zile, a avut loc festivalul DRACULA a comunitatii romanesti din capitala provinciei, orasul VICTORIA, la care nu am fost, fiind departe. Timpul este mizerabil. Salutari cu drag tuturor. ==Bunicul. Si festivalul de la 1 decembrie este departe, cam 20 statii de autobuz. Cumeste scump, si cum timpul se anunta mizerabil, cred ca nu voi merge.

[Ghita Potra]

De vreo doua zile ma gandesc cum sa incep, cum sa-l intitulez si ce forma sa ii dau ca este un material, daca nu lung, este aproape incredibil, demn de condeiul lui E. M. Remarque, care a zugravit intamplari asemanatoare in romanul " NIMIC NOU PE FRONTUL DE VEST ". Era prin anii 1959 sau 1960, toamna, cam pe la inceputul lunii octombrie. Tin minte ca era o toamna frumoasa, cald si bine, cu tot ce aduce o toamna bogata. In acei ani, comandam un pluton de tunuri la Regimenrul de la Floresti si, cum la tunuri nu se putea altfel, toata instructia se facea afara, indiferent de anotimp si starea vremii. Imi placea aceasta functie, care, desi era grea si plina de servituti si pericole, datorita tineretii, suportam greutatile cu darzenie si uneori cu mult stoicism. Toate acestea erau compensate cu varf si indesat de multumirile personale si a plutonului meu., dupa ce reuseam sa trimitem proiectilele acolo unde era comanda, la timp si cu precizie. Aceasta ma facea sa uit de efortul uneori dus la extrem, de noroiul, praful si jegul de pe noi, de foamea si setea care o mai induram, gandindu-ma in orice moment ca toate le fac pentru un singur scop, apararea patriei mele si respectarea juramantului dat in acest scop. In paranteza fie zis, nu ma gandeam nici un moment ca si eu, ca militar, voi fi terfelit, hulit, huiduit si vorbit cu cele mai jegoase cuvinte de niste nimeni -dar nu acesta este subiectul, ci o addenda necesara. Uneori parca jinduiam dupa un pic de odihna, asa cun auzeam ca mai vorbeau servantii mei de la tunuri, cand vedeau ca mai erau soldati si nu numai, care asa cum le cereau atributiile, mai fentau mizeria din poligoane si aplicatii, ramanand cu diferite atributii in cazarma. Vedeam soldati de-ai mei care se uitau cu invidie la diferiti soldati ramasi in cazarma, cum ar fi cei ramasi la intretinerea cazarmii, cum ar fi cei de pe la aprovizionare sau cei care ingrijeau animale, cum ar fi porcarii. Acestia ingrijeau efectivele de porci din cadrul Gospodariei Anexa a Unitatii, porci destinati a imbunatati hrana de la cazanul militarilor. Cum aceasta gospodarie era im apropierea terenului de instructie, le vedeam activitatea, care, desi murdara, era preferata instructiei. In acea perioada erau in pregatire niste activitati de teren, cu iesire in poligonul TURDA., MOTIV PENTRU CARE S-A INTENSIFICAT SI INSTRUCTIA SI PREGATIREA MATERIALA, activitate destul de complicata si laborioasa. Cu aceasta ocazie s-a marit durata instructiei, punandu-se accent pe instructia de noapte, in toate componentele sale. In paralel cu aceasta, a inceput sa apara un fenomen nemaiintalnit pana acum,si, care a produs mare nedumerire si multe comentarii. Soldatii, de buna voie si din proprie initiativa, au cerut sa faca singuri, sub comanda gradatilor, instructie de noapte, seara de seara, cu respectarea programului unitatii, indiderent cat ar tine instructia. Totodata, sa faca pregatire fizica inaFARA PROGRAMULUI, MAI ALES DIMINEATA SI SEARA. Si soldatii din plutonul meu au cerut la fel. La inceput instructia suplimentara s-a facut sub comanda comandantilor respectivi, dar vazand atat zel, instructia aceasta s-a facut sub comanda gradatilor. Acest lucru doreau si soldatii. In paralel, s-a observat alt fenomen ciudat, si anume acela ca porcii de la gospodaria anexa si sectorul gospodariei ca spatiu si dotari, au inceput sa fie intretinute exemplar, curatenie nemaivazuta pana atunci. Aceasta intretinere a inceput sa fie permanenta, producand multumirea sefilor sectorului, dar si a comenzii unitatii. In conditiile pregatirii activitatilor din teren controlul sectorului a cam slabit, ramanand totul la intiativa soldatilor, ceeace convenea soldatilor. In paralel, se observa ca la controalele prin sondaj, lipseau de la instructie cativa militari, care., apoi apareau, dar dispareau altii, si tot asa.Se mai observa o sacrificare de porci suplimentara si lipsa de purcei, dar s-a pus totul pe pregetirea activitatilor viitoare. Chiar pe timp de noapte, cand totul era la odihna, se gaseau militari, care se gaseau pe aleile din cazarma, pretextand ca fac sport, mai mult alergare. Toate acestea au provocat mirare, nedumerire dar si unele banuieli ca, la mijoc, ceva nu este in regula. Ca urmare, au inceput controale discrete, pe traseele nocturne ale soldatilor, toate ducand la baraca porcarilor de la Gospodaria unitatii, dar nu prea aveau succes, deoarece soldatii aveau un sistem de avertizare si comunicare bine pus la punct. Situatia s-a perpetuat asa, cam vre-o doua saptamani, daca nu mai mult., fara sa se ajunga la deznodamantul acestei situatii. Cum toate au un final bun sau rau, bun pentru sefi si rau pentru soldati, si aceasta s-a rezolvat de la sine, din neglijenta unui grup de soldati care au incalcat regulile sodatesti stabilite de ei, facand galagie in baraca porcarilor, care a dus la ceva dezordine, sesizat de personalul de serviciu si anume comandantul garzii si ofiterul de serviciu, cu ocazia controlului de noapte, conform programului de control. Acestia s-au abatut la baraca cu pricina si au intervenit pentru a vedea ce se intampla. Cand au intrat, cum baraca avea doua incaperi, in prima incapere a gasit liniste si ordine, dar in a doua era o galagie mare, auzindu-se si voci de femei, vanzoleala si chiar imbranceli. Soldatii au incercat sa induplece personalul de control sa nu intre ca este totul in ordine, dar acestia au intrat. Ce au vazut, i-au lasat muti. Mai multi sodati cu pantalonii lasati si descheiati, fiind in calduri, superexcitati, trageau de niste femei, dupa aspect, tiganci. Unii erau jos cu tigancile, dar doue nu mai voiau deloc, creindu-su aceasta busculada. Nu mai vorbesc ce mizerie si mirosuri erau in incapere, care, dupa spusele celor din control, era irespirabil si o murdarie extrema. S-a pus ordine, fiind scosi toti afara asa cum erau si dusi la arestul unitatii, iar tigancile duse intr-o magazie sub paza, unde au stat acolo pana dimineata. Nu s-a facut caz de situatie noaptea, dar dimineata a inceput scandalul. Dimineata, la adunarea unitatii, atat soldatii cat si tigancile, care erau din Floresti, au fost adusi in fata frontului unitatii, prezentat cazul, soldatii porcari fiind pedepsiti, iar tigancile predate politiei. A inceput o ancheta amanuntita, lasata cu pedepse pe scara ierarhica, porcarii fiind inlocuiti si schimbat modul de lucru al acestora. Tigancile erau din Floresti, adusi in cazarma prin spate,si pe nestiute, fiind platite cu carne de porc taiat, purcei, dar si cu bani de la soldatii care au trecut pe acolo, unde o parte o luau porcariisi alta tigancile. Soldatii mergeau prin rotatie la acest bordel adhoc, avand semnale precise cand sa mearga si cand nu, fiind pericol. Cum unii au fost de mai multe ori, iar altii, ba, a produs nemultumiri care in final a explodat. In acelasi timp, tigancile satule de atat munca la acest bordel, voiau sa plece, ceeace a dus in nesatisfacerea poftelor celor dornici, cum a fost in situatia care a dus la decoperirea acestei situatii. Spre cinstea lor, solidaritatea soldatilor a functionat ireprosabil, nu s-au parat reciproc, toata vina fiind asumata de porcari, lucru apreciat de tot personalul unitatii. Acesta intamplare a fost motiv de discutie multa vreme, porcarii devenind un fel de mici eroi.
Asta a fost tot.
Cu drag tuturor -,Bunicul

[Manu]

Topicul are deja 200 de mesaje, toate interesante cu multe curiozitati.
Ii multumim inca o data domnului din Canada pentru corespondenta pe care o citim si noi.

[Ghita Potra]

Cele relatate sunt strict autentice. Inafara de situatiile care favorizau accesul la bordelul adhoc, era si acela al participarii la intretinerea zilnica a sectorului exterior., adica a sectorului din cazarma, repartizat fiecarei subunitati, situat inafara pavilioanelor administrative si dormitoare. Aici se producea zinic o mare oferta voluntara, cu scopul ca poate vor avea acces la un pic de "soric"., desi timpul era scurt. Sa nu crezi ca toate subunitatile si toti soldatii mergeau buluc acolo, ci acele subunitati unde erau soldati si gradati care erau in legatura cu porcarii si care prezentau siguranta ca treaba nu va rasufla, si totusi, ea incet, incet a rasuflat la aproape tot natul, dar fara sa se stie. Oricum a fost o chestie de senzatie si de mare curaj. Eu as intitula-o "O INTAMPLARE DE NECREZUT ", ca titlul "CUPLARAIA DIN CAZARMA",suna prea porno. SUCCES LA IZOLARE, in ritmul nostru. Se explica de ce japonezii, nemtii, chinezii,,mai nou, au ajuns unde au ajuns, pentru ca muncesc pe branci, dau mult si cer putin, invers ca la noi. Aici este frig si urat.
Salutari cu drag la toti. --Bunicul--.

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
Iti scriu putin despre vreme, deoarece merita, ca timp si evolutia vremii. Aici este o vreme din punct de vedere meteo cum eu nu am mai vazut si nu am auzit sa fi fost pe aici, nu numai la fine de noiembrie, adica de toamna, cat si pentru toate iernile in care am fost pe aici, dar si din timpurile, sa zicem istorice, care s-au scurs pe aici. Asa cum la TVR- 3, este o emisiune numita VINE CLUJUL PE LA NOI, unde Vitalian Vaida aduce Clujul pana in Canada si mai departe, tot asa NORDUL RECE CANADIAN vine pe la noi, prin Vancouver, cu o vreme specific nordica, cum nu am mai vazut aici, cu temperaturinegative, zapada din belsug, vant, in general cu o vreme, sa zic asa, imposibila si greu de suportat. Daca pana acum, in ultimii 10 ani, nu au fost temperaturi sub minus 10 grade, decat rar de tot si cu totul izolat in miezul iernii, si pe termen scurt, de una la doua nopti, acum, la fine de noiembrie, sunt aceste temperaturi, neobisnuite si in zone mai inalte ca altitudini. Aici totul este inghetat, rece, cu trecatori izolati, zgruburiti si grabiti, ca asa ceva nu s-a mai intamplat, mai ales ca ca iarna trecuta nu am vazut zapada decat un pospai subtire, cu temperaturi pozitive aproape tot timpul., neavand nevoie de fular si manusi. Astazi am fost putin afara si am avut nevoie de ambele accesorii si caciula de miel ca la noi, ca altfel inghetam. Situatia tine pana joi, cand temperaturile cresc pana la plus 7 grade, ploua si se intra in normal. Daca anul trecut, florile au rezistat, unele din ele, toata iarna, acum aproape toate au inghetat. S-ar putea ca acest puseu de frig sa fie iarna pe aici, sau cel putin, cea mai rece perioada a anului. Daca privesc altcumva vremea, avand in vedere temperaturile din alte zone ale Canadei, aici se pare ca este cald. In marile orase din provinciile vecine si centrul Canadei sunt temperaturi, care numai la citirea lor, te apuca frigul, asa cum este la Calgari, Edmonton, Regina si Winnipeg, din provinciile Alberta, Saskatchewan si Manitoba, unde temperaturile scad pana la minus treizeci grade, iar in nordul canadian si mai mult ; aceasta la fine de noiembrie. Singurele zone care au scapat de frig, oarecum, sunt cele din est, Quebec si Ontario cu orasele Toronto, Montreal si capitala federala - Ottawa. si cele de pe coasta atlantica, ca New Brunswick, Prince Eduard, Nova Scotia mai putin in New Foundland- Labrad-fosta Terra Nova, unde vremea este asa si asa, fiind aproape de Golful Hudson, rece prin excelenta. In teritoriile de nord ale Canadei, iarna s-a instalat cam demult, este foarte frig, cu temperaturi de multe zeci de grade sub zero. Am facut un ghiveci cu vremea de aici, dar asta este vremea. Cand compar cu ce este acasa, constat ca acasa este cam cald si o minunata toamna. In alta ordine de idei, situatia in tara este asa de grea cum se spune la televiziune sau nu este chiar asa ? Ce mai este nou la bloc ? Dar cu pensia ? Asa cum am scris, frigul a adus si durerile reumatice si alte boli. care datorita varstei sunt destul de serioase, dar asta este situatia.
Salutari cu drag la toti din familiile Potra si la oamenii de bine.
Cu mult drag -- Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita ! Am primit E-mailul de la tine si am inteles tot ce mi-ai scris . Despre vreme , noaptea asta si maine , este cea mai rece vreme de cand sunt pe aici . La noapte si maine dimineata vor fi minus zece grade , dupa care minus opt grade . Interesant cum se comporta mare parte din populatie , neobisnuita cu aceste geruri . Am vazut o cetateanca imbracata gros , cred cu tot ce avea , dar cu capul descoperit si in sandale . Alt caz hilar - un cetatean imbracat gros in sus , dar in pantaloni scurti . Multi erau cam subtire imbracati , dar vineti de frig . Un vecin , care de regula , pana acum umbla numai in tricou si pantaloni scurti , azi nu i-a pornit masina si m-am amuzat cum dansa in jurul masinii , de frig . Situatii am mai vazut . De miercuri , situatia se mai indulceste . Cand vad la TV ce temperaturi sunt in tara , parca ma mai incalzesc . Sunt de acord ca metoda romaneasca privind izolarea blocului . Salutari calde si cordiale tuturor celor dragi --Bunicul .

[Ghita Potra]

Am primit o parodie care mie mi-a plăcut foarte mult şi doresc să v-o prezint şi dumneavoastră. Ghiţă.

A-nceput de azi sa cada, ---Cate-un fulg , ----- Dar nu a stat , -- Cerul nu s-a luminat , -- Ci mai m ult s-antunecat, ---Peste acest "greater "sat, ----Fulgii ne-au acoperit ,---De am complet am albit , --Tusea mult m-a inecat ,----Picioarele mi-au inghetat , -- Dar nasul s-a dezghetat , --Si curge din el jinaroaie , --Cu multa, multa aparaie , --Care cer batistaraie , -- Faras , perii , maturoaie , --Ca o curte parasita , -- Murdara si neingrijita . Iar in casa arde focul , aragazul , --Noi stam linistiti si ardem gazul , Uitandu-ne cu toti pe geam , ---Cum ninge tot mai avan , -- Zapada indepartata, -- Cu maturi si cu lopata , --Treaba care o vom face , -- Dar cu nasul ce vom face ? ---Bunicul .

[Ghita Potra]

Salut Ghita ! Cand am zis de poiata , nu m-am gandit la femininul" poet", ci la calitateaa de poet de ...poiata, adica de grajd , ca mai mult nu am curajul sa ma calific . Aici dupa ce a nins zdravan , gerul s-a dus , ramanand doar ploaia care vine incontinuu face ca zapada sa se topeasca destul de repede , fiind zloata , fleasca , ceata si nori de parca se lasa pe noi . Temperaturile au crescut la plus 4 grade si mai tine asa , ca14 zile , dupa prognoza de aici , dar pe termen lung aici se da im bara sistematic .Ca efect al ninsorii de ieri , scoala unde invata nepotul a inceput , astazi la ora zece , fiind aproape sa nu se tina . Ieri cand am venit de la scoala , pe traseul principal de transport , s-a dat cu materiale pentru flescairea zapezii , facandu-se o fleasca de toata frumusetea care sub rotile masinilor era aruncata pana peste trotuare , pana in garduri . Acasa am ajuns ca niste porci . Acasa am facut o portie zdravana de lopatat zapada , sub ploaie si zloata . Azi dimineata am avut o febra musculara dar si de cealalta , dar m-am dus cu nepotul la scoala, unde in parculetul de la scoala era o zloata de nedescris , mergand greu . Dupa masa am vizionat la TV emisiunea -concurs intitulata "VOCEA POPULARA "de la Timisoara si Cluj , judetele Bihor si Mures , iar maine va fi " VINE CLUJUL PE LANOI ", dupa ce voi face o portie de intretinere in casa . Ca o curiozitate , azi am vazut cativa cetateni in pantaloni scurti , cu cizme antiumezeala, cu manusi si capul descoperit . Dar altii si mai si : am vazut parinti si bunici care au venit la copii in scoala vecina , de culoare foarte bruneta, in pantaloni de pijama si cu tenisi prin fleasca , dar infofoliti la cap ; sau imbracati gros , chiar foarte gros dar in sandale prin fleasca . Am vazut azi si oameni care la noi se spune ca "scot luna din apa ". Dupa cum ti-am mai scris , scoala , ca toate scolile , au parcare auto , care la inceputul programului si la terminare , sectoarele parcului se marcheaza cu popici portocalii . Una din marcaje , este dedicata liniei de acces a masinilor de pompieri in caz de incendiu , si care nu se ocupa de nimeni . Marcarea cu popici este inutila , deoarece este marcata si inscris pe ea interdictia de a fi ocupata . Cum a nins si s-a razuit zapada , care s-a aruncat pe linia de incendiu , aceasta fiind plina cu mormane de zapada , linia era blocata . Si acum vine scosul lunii din apa , in sensul ca un Gigel cam brunet, s-a apucat sa jaloneze linia aceasta blocata de zapada . dar cum zapada era peste linia de demarcatie , a introdus popicii in zapada . Am stat uimit si m-am crucit de aceasta chestie prosteasca . L-am intrebat ce face si el mi-a raspuns ca este FIRE LANE. M-am uitat lung la el cat de serios lucra si am plecat fara sa mai zic nimic . In alta ordine de idei , fiecare proprietar sau chirias au obligatia sa curete trotuarul din fata casei si spatiile de acces in casa . Aici unii l-au curatat si altii nu .Astazi am vazut un cetatean care oprea la casele cu aceste spatii necuratate si le filma . La scoala m-am intalnit cu un roman din banat care lucreaza la Administratia Domeniului Public--asa cum se numeste la noi - si mi-a spus ca se fotografiau , iar propriatarii sau chiriasii vor fi amendati cu doua sute dolari . Cand mai sunt noutati , te rog sa-mi scri , indiferent de care .
Salutari cordiale la toti --Bunicul .

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
Initial am avut intentia de a-ti scrie niste intamplari din copilaria mea, dar o intamplare de azi dimineata m-a facut sa -ti scriu despre altceva. Dupa cum ti-am mai scris, zilnic insotesc nepotul la scoala, dupa care ma intorc acasa. Cum timpul era urat si ploua destul de tare, elevii au avut acces in clase. inainte de semnalul sonor al soneriei, cu care ocazie am intrat si eu in interiorul corpului principalal cladirii.Cladirea are un coridor central cat lungimea cladirii, cam 100 metrii, iar in dreapta si stanga lui se afla salile de clasa, pe toata lungimea lui. Peretii coridorului sunt tapetati, pe toata lungimea lui, cu fotografii, picturi ale elevilor, diverse fotomontaje facute tot de elevi, si fixata pe pereti, in dreptul fiecarei clase,, facute de elevii acestei clase. Mai este un sector, la intrare si pana in dreptul primei clase de pe coridor, unde sunt fotomontaje, anunturi si lucrari facute de elevi de interes general, unele foarte interesante. Desi am fost de multe ori pe acest coridor, nu am retinut continutul lor, periindu-le doar din privire. Astazi am fost mai atent, atragandu-mi atentia un fotomontaj cu aspect militar, de dimensiuni destul de mare si impartit in doua. In jumatatea stanga era pictat un bust de militar in uniforma canadiana, incadrat cu florile recunostintei, maci rosii. deasupra era scris in engleza si franceza, cuvintele " NOI NE REAMINTIM ". Panoul este dedicat unui fost elev al scolii, care a cazut eroic intr-o misiune, in timp ce era angajat in armata. Partea dreapta a panoului prezenta mormantul avand la cap o cruce pe care se afla bereta si casca soldatului, inconjurat de coroane si ghirlande. Alaturat erau poze cu cortegiul funerar, aratand atat lungimea cortegiului cat si durerea familiei soldatului.. Fotografiile erau din mai multe pozitii. Sub panou se mai afla un buchet de flori, ferit cu grija, desi era oarecum in calea celor de pe coridor. Acest fapt din viata m-a facut sa am emotii si sa tresar emotiv, mai ales ca sunt sensibil la vederea uniformelor, indiferent de tara, ca unul care am purtat-o aproape 41 ani. Mergand pe coridor inainte, in dreptul fiecarei clase am vazut panouri cu titlul REMMEMBER, unele mai mari, altele mai mici. In dreptul unei clase, era un panou inalt cat coridorul si lung cam de 2 metrii, care sus pe toata lungimea lui era scris cuvantul acesta, iar in interiorul lui, fiecare elev era nominalizat si in dreptul fiecaruia era o panglica de culoarea drapelului canadian - alb si rosu cu frunza de artar, dupa care sub fiecare panglica era infipta o rozeta rosie, reprezentand macul rosu, floarea recunostintei. Jos erau scrise cuvintele : NOI NU VOM UITA. Toate celelalte panouri erau asemanatoare, cu mici dimensiuni. Acestea au fost facute de ziua ADUCERII AMINTE, numita REMMEMBER DAY,gen ZIUA EROILOR si vor ramane acolo cat vor fi in stare buna. M-am uitat prin clase, constatand ca fiecare avea cate un colt dedicat memoriei eroilor. Am stat si am reflectat, punandu-mi o intrebare : Cate scoli de la noi, au asa ceva, si cati stiu cate ceva despre eroii cazuti pe campul de onoare, pe campul de bataie, aparandu-si tara. ? Cum educatia patriotica s-a diluat enorm de mult, inlocuita cu activitati complet de alta natura, ma gandesc ca nu sunt putini cei care la asemenea cuvinte ca --eroi, eroism, patrie, patriotism - reactioneaza violent si eticheteaza pe cei in cauza cu expresii jignitoare. Ma gandesc la monumente parasite, neingrijite de la noi, in antiteza cu atentiacare se acorda monumentelor si cimiteror eroilor canadieni, cazuti in razboaiele mondiale si conflicte la care Canada a participat. La posturile TV, canadiene si americane, aproape zilnic se prezinta aspecte de acest gen, spre deosebire de situatia de la noi. Daca ma refer numai la aspestul local, Vancouver, toate locurile care au o cat de mica importanta istorica, este marcat distinct, cu placi si explicatii, iar cele mai importante au movile frumos aranjate in care se afla un catarg cu drapelul canadian permanent acolo. Altele, cum este cladirea REGIMENTULUI CANADIAN din oras si locul unde s-au purtat ceva lupte, sunt marcate deosebit si conservate pentru posteritate. Toate acestea scot in evidenta, atentia care se acorda educatiei patriotice, spre deosebire de noi, unde aceasta este aproape inexistenta si prezentata in mod eronat si chiar tendentios. Acestea am vrut sa-ti scriu, iar daca nu am reusit sa fiu mai explicit, imi cer scuze, deoarece articolul l-am scris in conditii de zgomot si ceva stres, care nu mi-au permis sa-mi ordonez ideile cum ar trebui ; motiv pentru care imi cer scuze.
Salutari cu drag, tuturor din clanul Potra, fericire si sanatate.
--Bunicul.

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
Ma bucura ca ai primit E-mailul meu si ca esti de acord cu mine. Din pacate, tot ce am pus in comparatie din tara noastra este adevarat, un adevar amar, cultivat in decursul acestor ani prin denigrarea oamenilor in uniforma in fel si chip. Nu-i mai putin adevarat ca la aceasta situatie au contribuit si evenimentele anilor in care traim. Despre modul cum sunt priviti eroii si veteranii, prin REMMEMBER, am scris din ce am vazut si vad si acum la scoala unde invata nepotul meu. O parte din panouri vor fi inlocuite, pe masura ce apar alte evenimente si vor apare din nou la urmatoarea comemorare. La noi este o LIGA numita CULTUL EROILOR, dar este cunoscuta intre fostii militari, si necunoscuta deloc, sau nerecunoscuta si hulita de o parte din populatie, din cei influentati partinic din punct de vedere politic, care au interes ca cei cazuti sa fie huliti, uitati si etichetati. La noi nu este o zi a EROILOR, LIGA facand ce poate si din contributii personale pentru intretinerea cimitirelor eroilor din tara si strainatate, a memorialelor marilor personalitati ale tarii si a marcarii locurilor care a marcat si marcheaza evolutia tarii. Ma refer la un singur exemplu pe care il stiu personal de la fata locului. Este vorba de monumentul lui Mihai Viteazu de la Miraslau. Cand am trecut pe acolo, venind de la TEBEA, am gasit un monument parasit, murdar, cu balarii, iar locul din spatele monumentului s-a transformat in WC public. Aici nici nu s-ar putea adopta o ZI A RECUNOSTINTEI, pentru ca gunoaiele din ultimii ani, au schimbat complet atitudinea. Nu-i mai putin adevarat ca si o parte din cei in uniforma au concurat la aceasta apreciere din partea unei parti a populatiei, si care va dura.
Aici timpul s-a mai incalzit, ploua continuu de ieri, fiind o aparaie peste tot. Zapada incepe sa fie o amintire. Personal prefer sa nu mai vina si, sa nu mai fie ger. Te rog sa -mi scrii orice noutate cat de mica.
Salutari cordiale la toata dinastia Potra, fericire, sanatate si viata lunga.
--Bunicul

[Ghita Potra]

Abea am venit de la scoala , unde am insotit nepotul si , nu pot sa ma abtin sa nu-ti scriu . Pe drum a plouat intens asezonat de un vant puternic , ceeace a facut ca , desi cu umbrele , m-a udat ca pe o muratura . La scoala , pe timp de ploaie , se permite accesul in clase inainte de semnalul soneriei , pe usa principala si nu pe la fiecare usa de la fiecare clasa , asa cum se face pe timp fara ploaie . Un fapt care difera ca la noi , este accesul in scoala dupa ce se intra la clase .In caz de intarziere , indiferent de timp , frumos sau cu ploaie , accesul se face numai pe la usa principala , care trece prin fata secretariatului . In caz de intarziere , elevii se opresc obligatoriu la geamul secretariatului , unde femeia care asigura permanenta , ii trece pe lista intarziatilor , le da un bon care se arata de elev la profesoara din clasa . In caz contrar , accesul este interzis . Remarc in mod deosebit corectitudinea elevilor , care se aseaza constiincios la coada intarziatilor , asteptand sa le vina randul . M-am aflat de mai multe ori in acest loc , si am incercat sa facilitez accesul intarziatilor , putandu-se usor trece pe langa ghiseu , dar am primit reprosuri din partea parintilor intarziatilor si elevilor care vin singuri . Intarziatii nu pleaca de la ghiseu sub nici o forma , spre deosebire de la noi , unde elevii fac orice sa nu apara ca intarziati . Revenind la ploaie , cred ca ploua pana cad pitzule cu Franz Iosif . La dus si intors , traversez un parc care are si pista pentru pietoni si biciclisti , si care este o oaza placuta de liniste si ozon , dar despre altceva scriu . La inapoiere am stat un pic si am observat reactia unor pasari la ploaie . In parc erau cam 25 pescarusi de culoarea alb-murdar si cateva ciori . Pescarusii aveau o comportare de parca erau drogati , sau mai bine zis , turmentati . Umblau molatec si dezordonat cu capul bagat in pene si aproape se tarau iar unii erau culcati , tip closca pe oua si stateau asa nemiscati , ghemotoc alb murdar , chiar si in baltoaca . Ciorile au alt comportament , de parca ar fi frumos . Mergeau tzantzose si ciuguleau din iarba de parca ar fi cel mai frumos timp . Cum drumul spre casa urca pe mai multse strazi , cu numele de Burgess , Hilda , Davies si Mary , depinde pe care ma duc , ca toate au case tip vila , de care mai vorbim , toate dand in alta magistrala faina , 14th Avenue , la capatul strazii Hilda , pe care m-am dus azi , se afla un loc numit Hilda Park , un fel de loc de joaca pentru copii cu ceva instalatii ca la noi in Abator , cu ceva banci si verdeata si ceva copaci , am vazut alt fapt interesant . Pe zonza cu iarba era un grup de pescarusi , care aveau o comportare ciudata , diferita de a celor din parcul anterior . Aici stateau intr-un fel de cerc si jucau un fel de joc tip" Al treilea nu are loc ", care il joaca copii pe la gradinite sau clasele primare , Doua pasari zburau in jurul cercului si la un moment dat una se aseza in fate alteia , care relua cursa . Daca cea care era in plus nu zbura , urmau o serie de caraituri , si jocul se relua . Desi ploua tare , am suportat cateva minute si am urmarit fascinat acest joc . Din nu stiu ce motive , la un moment dat toate se ridicau , zburau in dezordine , apoi se asezau si jocul se relua mai mult sau mai putin organizat . Am observat ca o pasare era mai ascultata , dare caraia mai tare si dadea cum se spune . tonul . Nu-i asa ca este interesant ?Inca odata intaresc afirmatia ca CIORILE TRAIESC SI ZBOARA IN CUPLU , DEOARECE AM VAZUT NUMAI CIORI PERECHI . REFERITOR LA PENSIE , AMINTESTE-I TE ROG , DOMNULUI POTRA SA NU UITE SA DEPUNA ADEVERINTA LA POSTA . Despre drumul acasa la scoala si retur vom mai vorbi deoarece sunt lucruri interesante si in cotidianul de scurta distanta , dar va urma . Daca omit , sa-mi amintesti , ca este vorba de casele tip vila ,populatia ca Turnul Babel de aici si comportarea cetateneasca , cu bune si rele , ca sunt si din astea . Acum inchei , ca trebuie sa ma apuc de aspirat , sters praful , spalat pe jos , desi medical sunt cam nepotrivit , dar trebuie sa fac ca altfel este de rau . Cu drag salutari tuturor - Bunicul .

[Ghita Potra]

Salut Ghita!
Iti scriu cateva aspecte vazute de bine aici, pe care vreau sa ti le relatez. Unele sunt interesante iar altele ne pot produce o mica amaraciune. PRIMUL ASPECT : De la geamul living -roomului locuintei, de cateva zile, sa tot fie cam o saptamana, a oprit un camion mare, pot spune, un megacamion, care tracta o remorca de dimensiuni mari, pe care se afla un conteiner tot de dimensiuni mari.Intreg acest tren avea o lungime, apreciata de mine, cam de la capatul blocului C3 -pornind de la aleea de la capatul blocului -si pana la scara 2. Am tras concluzia ca are de dus acest conteiner intr-un loc din apropiere si incearca sa se stercoare. Prima operatiune a fost recunoasterea locului unde va duce marfa, in care scop, la o comanda din cabina, a desperecheat si a plecat, dupa ce in prealabil a marcat remorca cu popici portocalii. Dupa un timp se intoarcet, crezand ca pleaca. Dar nu a fost asa. Din ce va face, am dedus ca nu poate intra si duce conteinerul cu camionul.I n acest scop,, prin comanda din cabina,a apropiat si lipit remorca de camion a tras conteinerul de pe remorca in camion, cu ajutorul unor sine dispuse cap la cap, atat in camion cat si pe remorca. Tragerea s-a tras cu ajutorul unor cabluri, comandate electric din cabina -sinele fiind montate dinainte. Dupa ce a tras conteinerul pe camion, a indepartat remorca, a fixat conteinerul pe camion, cu bare si cabluri, comandate tot din cabina, dupa care a repus la loc limitatoarelwe de semnalizare, adica popicii. A plecat, dupa care, fiind tot in living, am vazut ca s-a intors, si a cuplat remorca, tot din cabina, a strans popicii si a plecat. Ti-am scris ca sa -ti demonstrez ca un singur sofer, este si operator si ce mai trebuie pe acolo, face de toate, la un tren auto de dimensiuni mega. La noi, in asemenea situatii, sunt 2 vla 3 oameni. Salutari cu drag - Bunicul. In completare, camionul era din cele mai puternice vazute de mine, numit KENWORTH, de inaltimea pana la baza etajului 2, avnd un zgomot ca a unui bivol intr-o cireada de vitei.
Continuare la emailul trecut. Trebuie sa remarc faptul ca autotrenul era condus de un cetatean subtirel, destul de tanar, dar ce este interesant este faptul ca nu era canadian, fiind mai mult decat brunet, cu aspect de prin India si sudul Asiei, America Centrala si de Sud, Nordul Africii. Trebuie sa fie cineva foarte indemanatic, meserias bun, atat ca sofer si cat si mecanic. Camionul si remorca aveau becuri multicolore, de avertizare si marcare a conturului autotrenului., precum si girofar si sirena. Problema este modul cum a fost dat jos conteinerul si modul de urcare pe masina. Presupun cum au facut, deorece nu am vazut, dar o fac prin comparatie, deoarece am vazut cum s-a facut, in urmatoarele conditii : in luna iulie eram cu nepotul la o tabara de bascket intr-un loc numit ROYAL OAK CHURCH, pe romaneste Biserica Stejarul Regal, care avea sala de gimnastica si teren de bascket. Locul fiind departe de casa, fiind nevoie sa iau un autobuz si metroul, numit SKYTRAIN, care cere timp si 4 bilete zilnic in valoare de aproape 7dolari, iar in bani romanesti fac 21 lei i, stateam acolo tot timpul zilei cat dura tabara, avand timp suficient sa observ ce se intampla in jur. In fata bisericii, pe partea opusa, se construia un bloc cu cel putin 2 nivele si am vazut acest lucru, precum si modul cum se manipulau materialele din jur. Aco;o a venit un camion tip bascula, care avea balast in bena, iar in spate, o remorca pe care se afla un conteiner. Toata treaba era facuta de un singur om. Ca sa basculeze balastul, soferul a desperechiat din cabinea, a tras la locul de basculare, a basculat si a revenit la locul sau. Trebuie sa mentionez ca bascula cu balast era acoperita cu o prelata care si se rula - derula automat, de pe un ax care se comanda din cabina, aceasta pentru a nu se imprastia balastul si ca masura de siguranta. Deci, dupa ce camionul - bascula a revenit, a inceput operatia de descarcare a conteinerului. Soferul a cuplat remorca, si a verificat comenzile. Dupa aceea, a decuplat remorca, a lipit-o de camion, prin comanda din cabina. si prin comanda, a pus cap la cap sinele din bascula si remorca. Tot prin comanda din masina, a tras conteinerul de pe remorca, in bascula. si a cosolidat la minim conteinerul. Dupa aceea, a decuplat remorca de bascula, Soferul a dus masina unde mai erau niste conteinere. Aici a dat o mica inclinare benei si a tras afara, tot din cabina, sinele care erau telescopice, suficient de lungi ca panta de coborare sa nu fie mare. Dupa ce a cuplat cablurile si tijele de manevra, din cabina a comandat miscarea conteinerului, care in cateva secunde au a fost jos. Dupa aceea a inceput pregatirea unui conteiner gol pentru incarcare. O echipa de lucratori, a virat conteinerul pana ce l-a adus in prelungirea basculei, fiind acolo un loc marcat. Soferul a comandat miscarea cablurilor si a tijelor de manevra, iar echipa de lucratori a facut legaturile necesare. Din cabina, a tras conteinerul sus, si l-a fixat., dupa care a cuplat din cabina, remorca. Dupa ce a verificat daca toate sunt in regula, a plecat. In continuare nu am mai vazut, dar ce a fost important am vazut. AL DOILEA ASPECT : Casele, individuale sau blocuri, pentru orice destinatie, pana la nivelul 3 inclusiv se fac din lemn, mai putin fundatia care este ca si la noi, din beton. Pentru blocurile cu 3 etaje si de mare intindere, se mai fac din beton, si structura de rezistenta, adica grinzile de colt si cele intermediare verticale, precum si cele orizontale de la nivelul etajelor. Restul, este din lemn, iar la toate celelalte toate sunt de lemn, mai putin fundatia. Materialul lemnos este prefabricat, ca la noi stalpii si placile de beton. Repet, totul este prefabricat, iar tipul de case pare ca este standardizat, cu multe modele. La comanda se fac toate prefabricatele. Despre aceste aspecte vom mai vorbi. Dar, oricum, parerea mea este ca peretii unei locuinte mai vechi, pot fi strapunsi de o lovitura de pumn, a unui luptator K1 sau boxer de categorie mare.
Salutari cu drag la tot poporul dinastiei Potra. --Bunicul